Biserica 2.0

… sau despre evoluția creștinismului: În numele Tatălui ș-al Vinului ș-al Sfântului Zduf. Algocalmin.

Mergând azi la masă cu doi amici, pe banii lor, deci rectific, doi amici dragi (unu, doi – acilea vor veni cât de curând și link-urile, depinzând cât de dragi aleg să-mi fie fie în continuare… ok, ok, Crivățu’ și Birișu’), am avut niște mici revelații. Și pentru că nu m-a trăsnit instant din ceruri, cu șnițelu’-n gâtlej, o să vi le împărtășesc aici și vouă, că așa-s eu, mă, generos, că pentru voi fac tot, mă, copchii, mai ales dacă plătește altineva…

Mi se pare că-ntr-un Jeg mai vechi, de anii trecuți, chiar remarcasem eu incipient cum în România bisericile încă se construiesc în prostie, fără să realizeze încă lumea că dacă nu-s la fel de faine ca reprezentanțele Chenvelo, jaba le dai clienților mântuire gratis. Mai de curând, această teorie a fost parțial confirmată, când am descoperit, mulțumită Ioaniipagul, dischurch-urile din Olanda (foto mare).

Dar eu, precum mă știți un Trimis, dar nu al Domnului, că al meu însumi, așa, după lapte, că io n-am încredere-ntr-o virgină, să fac cu ea un copil fără s-o dezvirginez (lasă-lasă!), ca apoi să am încredere-n el să-l și trimit pe pământ, să-mi facă mie făcutele, iar el să le facă pă la ăia tăți de mâncare pe barba mea, vin din apă, să-i vindece și apoi să se lase răstignit cruce ca un mutalău fără să schimbe nimic, iar apoi tot la mine să vină să-l înviu, să nu se facă de mândra minune la prieteni… ei bine, eu nu sunt de acord.

De aceea, consider că Biserica e un principiu bun, doar că nu-i bine marketat, că ăsta-i cuvântu’ la ordinea zilei. E drept, Religia n-o are pe Ana Bărbuneanu la departamentu’ PR, nici spiritul de business a lu’ Fusu, The Chosen One, Neo, Gen. Da’ are cârca de vizitatori unici pe zi biserica. Îi un fel de PSD al credinței… Deci ce putem face? iPod-uri nu putem da la spovedanie, că-s lucru dracului. User content sau concurs de videoclipuri la colinde nu putem genera, că n-avem logistica. La orgă toată lumea știe cânta, deci aiurea. Ș-atunci? Cum aducem un plus de prospețime?

Păi, să vedem. Eu, personal, da’-s de abia student la PR, nu mă luați în seamă, cred că: n-ar strica un sortiment mai vast de vinuri la împărtășanie; măcar între alb și roșu să ai de ales, dacă nu chiar mărci consacrate. La fel, n-ar fi capăt de lume dacă nu s-ar face comanda tot timpul la altar, că ar mai veni și pe la băncuțe cineva să te servească. Că nu fuge nimeni fără să plătească, de aia rup groparii bilete la intrare. Și dacă-s probleme, se ocupă, că tot pe fișa postului lor se-ncadrează. Niște pernițe și păturici și la cap, nu doar la genunchi… Da’, acuma serios, ceva icre sau caviar pe prescură ar refuza nime’ cineva sau măcar niște toast-prescură? Și la nuntă, numa’ pișcoturi cu miere, atâta? Un Nutella, un ceva, nimica?

La fel, dacă Liturghia s-ar ține măcar pe niște slide-uri, ca să nu mă hazardez la .swf interactiv, s-ar crepa ceru’? Sau măcar, dacă nu la fața locului, cât să le urce cineva dup-aia și pe Trilulilu sau pe torrente… Să mai cheme câte-un DJ îi atâta pagubă?

De asemenea, de Înviere, când se face tura bisericii de 3 ori, oare n-ar atrage copiii un trenuleț al groazei și să meargă treaba mai repede? Și un guest-starring la sfârșit chiar ar strica? Să iei lumină de la niște havaneze ar deranja pe cineva? De-o clopotniță polifonică nu-s donații?

***

Și tot azi, când vorbeam pe messenger cu o fată, care-i colega de apartament a celei cu care doream de fapt să întrețin o discuție, mi-am găsit pe burtă, scormonindu-mă-n buric (cum altfel?), patru alunițe de care habar n-aveam până acum. Și mi-am dat seama că încep să mă aseamăn tot mai mult cu tatăl, Carcea. Și-mpreună, cu niște clătite umane. Dacă luăm în considerare părul ce ne caracterizează, atunci niște clătite umane scăpate pe jos… Într-o frizerie.

***

Iar ieri, ca să nu ziceți că trăiesc numai în prezent, a venit sys-adminul scării blocului, de se ocupă cu a ne lua nouă banii pentru fomeia de serviciu ș. a., să ne dea noul cod pentru accesarea ghenei de gunoi, care-i cu blocaj digital, din ăla cu panou, ca-n Mission Impossible. Desigur, nu m-am dumirit eu nici atunci care-i marea isterie a furtului gozului de uz-caznic, da’ mă rog… Am crezut și n-am cercetat, că nici mie nu mi-ar conveni să-mi șterpelească cineva Jegu’, de unde și parolele, așa că ei de ce să nu aibă?

Doar că acum, cum ziceam, ne-a adus un NOU cod. Deci, prin deducție logică, cineva penetrase reduta de securitate infailibilă a cămăruței unde pute, fiind necesară astfel o altă combinație. Sau se schimbă odată cu alternările administrației blocatare, ca la președinție? Mă rog, ceea ce aduce nou această tranziție e că cifrul ăstalalt este mai complicat. Are cu 3 (trei!) caractere în plus. Și mi l-a adus direct omul de frunte, adică fix ăla ce ștampilează anunțurile cu infiltrațiile de apă, deci n-a avut încredere nici în mesager (dăramite messenger, unde nici nu-l am). Ba mai mult, a fost adăugit un „A” cu pixu’ fix înainte înmânării lui utilizatorului, recte eu. Deci nici în el însuși n-a avut încredre inițial. Desigur, nu mi-a zis direct să-l memorez și înghit, da’ am priceput eu. Deși nu rezist la tortură, cum ar fi aia de-a merge să duc gunoiu’-n cămăruța respectivă, neaerisită, așa că s-ar putea să-l „tușesc”, dimpreună cu ce-am mâncat.

Și-n acest sens, pentru a preveni alte atentate la securitatea deșeurilor, propun să se facă o închidere centralizată cu taimăr, iar, dacă n-ai aruncat rapid gunoiu’, acolo să-ți putrezească oscioarele.

***

Dacian și-a tras o freză, “frățicăăă”. Dimineața zici că era Cezar al Romei. Mai pe după-masă, când mi-am făcut curaj de m-am uitat a doua oară, era ca unchiu-so lu’ Napoleon Dynamite. Și seara, la altă lumină, zici că era fix Napoleon Dynamite. Abia aștept să vină la noapte acasă, să mă mai distrez.

***

Ați remarcat că la loteria asta de-o câștigă toată lumea oline, încep oamenii ce te premiază să fie realiști? Adică nu mai bagă sumele magice, deja ai de luat „doar”400.000 de dolari etc. Uneori mai și iei doar împrumut, nu așa, de tăt. Desigur, toate astea fără să știi. Că de-ar afla părinții (deodată cu mine) de la cine primesc eu inconștient informații c-am datorie:

***

Și, tot în fața aceluiași local, da’ peste vreo două zile, iată și culmea piramidei inversate a bunăstării răstunate, rotite CCW spre dreapta: să faci cadou de nuntă/porți mireasa în o mașină cumpărată prin AutoPress [care nu știți poanta și vreți să vă dumiriți, vedeți la Andrei detalii, cum scrie el frumos iaca acilea și de asemenea, dincoace]