Eu

Jeg a fost initial un site de bârfă ieftină, susținută de mine și alimentată de experiențele prietenilor mei, despre care se bârfea, cum am spus, organizat.

Între timp m-am mai (zic eu) maturizat, forțat ce-i drept, ajungând să fiu “un adevărat personaj din figura alăturată” (cum îi place Păstaiei să m-alinte). Am ajuns la facultate, unde au intervenit o pleiadă de factori aduși să mă convingă că trebuie să păstrez aparențele de băiat inteligent și interesant. Nu că aș fi neapărat sau că am devenit pe parcurs, dar aici e vorba de aparențe. Iar prietenii, la rândul lor, au învățat să se ferească. Acum Jeg a devenit un site de bârfă scumpă. Valoroasă. Jeg este un proiect. Jeg va încerca să scoată de sub preș urâtul, nedreptul și murdarul măturat cu atâta discreție și să-l condamne. Jeg nu e perfect, nu e deștept, nu e mai frumos, nu e mai bun ca tine. Jeg este un jurnal pentru oameni ca mine.

***

Darius – redactare

20 iulie 1985. Se naște Darius într-o zonă defavorizată a Zalăului. La 6 luni își sfătuiește și convinge părinții să se mute în centrul metropolei, unde inteligența-i distructivă se evidențiază treptat. Absolvă magna cum laudae grădinița și căminul. Urmează cursurile intensive ale școlii generale și intră pe pile la liceu. În cadrul acestuia renunță la cariera de altfel înfloritoare de fotomodel masculin și se dedică jurnalismului, mătrășind rapid o revistă școlară și un ziar local, ambele eșuate datorită corupției potrivnice. Furia și disprețul față de mizeria umană și gozul cotidian acceptate tacit de toți cei din jur îl fac să pună bazele proiectul Jeg (9 martie 2004).

Își batjocorește cu nesimțire, dar pe bună dreptate, prietenii și apropiații, axându-și subiectele pe existența lor dominată de ipocrizie.

Oferind impresia falsificată cu grijă de băiat deștept, este acceptat dintr-o regretabilă greșeală în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, UBB, la sprecializările Comunicare Socială și Relații Publice și respectiv, Jurnalism.

După mai puțin de șase luni abandonează temporar (pentru aproape un an) proiectul Jeg, redeschizându-l cu entuziasm în 8 noiembrie 2005. Pe 16 noiembrie 2005 completează rubrica “eu” cu acest articol.

Voi îl citiți. Totuși descrierea s-a terminat. Treceți la următorii membri ai echipei. Serios. Nu mai scrie aici nimic de Darius. Nu are rost să citiți. Puteți să săriți la Pamfil. Nu mai este nimic interesant de citit despre Darius. Nu mai citiți. Am încheiat. Pe bune. Sincer. Of!

***

Pamfil – expert pe probleme

Pamfil Alphonse (născut Groza-Bîja Hristea-Pamfil, 1984) este un filozof, eseist, poet, critic de orice, intelectual, jurnalist / amator. Nu are pasiunea să devină profesionist în nici una dintre interesele sale. Capacitatea de ursuleț de pluș e doar una generică, Pamfil fiind în urmă cu mult timp re-umplut cu vată simplă de uz caznic. La urma urmei, Pamfil este tot atât de “persoană”, dacă nu mai mult, ca oricine altcineva. Cum e el plin de vată, mulți sunt plini de căcat.

Puțin cunoscut de publicul larg, a ales ca până acum să studieze pentru sine și încă n-a terminat.

“Dacă nu am ajuns să cunosc tot, cum pot să știu dacă mai contribui cu ceva?”, împărtășea odată Pamfil apropiaților.

Pamfil se amuză la titulatura de formator de opinie asumată sau acordată de oricine sau oricui, considerând că o părere poate să aibă fiecare, avizată sau nu, fiind deopotrivă valabilă. “Dacă formezi opinii, nu înseamnă că sunt corecte. Prefer să am dreptate sau să greșesc pentru mine.”

Până acum, Pamfil a avut întotdeauna dreptate, chiar și când se-nșela. Pe de-o parte pentru că nu a insistat să convingă pe nimeni, iar pe de altă parte pentru că nimeni nu a găsit vreo pârghie rațională pentru care să conteste un ursuleț de pluș.

Pamfil este un excelent dansator. Pamfil nu are siluetă. Cel mai mare regret al lui Pamfil e că nu ajunge cu mâna să se scarpine-n creștet când are o părere. Pamfil își poate băga un picior în gură, stând în echilibru pe celălalt. Pamfil nu crede în Dumnezeu, el doar crede. Deci Pamfil nu e naiv. Pamfil te așteaptă mereu cu brațele deschise, fiind prea scurte să și le țină încrucișate.

***

[ÎN AFARĂ DE DARIUS ȘI PAMFIL, CEILALȚI MEMBRI AI ECHIPEI JEG NU AU REPONSABILITATE EDITORIALĂ. ȘTIU, ASTA ÎNSEAMNĂ IMPLICIT CĂ-S IRESPONSABILI, DAR DACĂ E ROST DE OMORÂT, BĂTUT CU LANȚUL SAU TÂRÂT PRIN TRIBUNALE, PĂRȚILE VĂTĂMATE SE VOR ÎNCOLONA LA COADĂ ÎN FAȚA CELOR DE MAI SUS, CEI DE MAI JOS FIIND LA FEL DE NEFERICIȚI DE CĂTRE SOARTĂ SĂ FIE TRECUȚI AICI, CA ORICINE ALTCINEVA DE CARE JEG ȘI-O FI BĂTUT JOC DE-A LUNGUL LUNGII SALE ISTORII ZBUCIUMATE]

***

Tudor – programare

30 iulie 1981. Cu doar zece zile după Darius… și 4 ani înainte, se naște Tudor. Îi este tăiat cordonul ombilical cu mufă USB și, pleznit la fund, începe să chirăie într-un perfect dialect boolean. Gura nu-i tace până când mânuțele-i delicate îi ating prima tastatură, undeva în laboratoarele școlii generale. Se îndreaptă spre programare, devenind un reputat șoarece de calculator… între puținii lui prieteni. Crește în popularitate când se angajează la un Internet Café, studiind sub tutela gurului mIRComan, Herc. Legenda spune că a avut și acces pe #zalau. La cumpăna dintre milenii (câtă magie!) îl întâlnește pe Darius, cei doi devenind rapid ratați înfrățiți.

Prin Darius, Tudor își cunoaște viitoarea-dar-încă-nu soție, Adela. După 2 ani (cu un an înaintea lui Darius), Tudor pleacă spre Cluj la o obscură facultate de ceva tehnică medicală, nedemnă de menționat, pe care o lasă baltă o dată cu venirea lui Darius. Tudor începe să lucreze asiduu la Jeg și, fugitiv, la vreo trei firme, care dau, pe rând și misterios, faliment.

Trece printr-o perioadă dificilă cu Adela, dar, evident prin intervențiile hotărâte ale lui Darius, cuplul trece nedespărțit – de prea multe ori – peste hârtoape.

Tudor a creat și administrează voluntar tot ce este în spatele site-ului Jeg [între timp și-a băgat și Sorel coada, tot cu mufă USB, da’ 2.0]. Își datorează toate succesele lui Darius [Tudor, da’ și Sorel, ajungem mintenaș].

***

Dacian – grafică

11 iunie 1983. Dacian se naște ca prototip în familia Groza (versiunea Beta, Darius, îl urmează peste doi ani, un model mult îmbunătățit).

Este trimis ca avangardă, ducând o existență subtilă, dar productivă, fiind urmat cu pași precauți de fra’-su mai mic, care-i moștenea hainele. Spre adolescență de distanțează de Prâzlea cel mic, undeva depășind doi metri înălțime. Îți dezvoltă un ascuțit (în sensul de colțuros) simț al artei, devenind un visător.

Mai târziu se perfecționează într-un veritabil somnambul. Și cu grafica mergea acceptabil. Intră la Arhitectură, în Cluj, unde face machete de carton, tehnică iscusit rodită din ani întregi de jucat cu lego-uri, în copilărie.

Timpul liber și-l petrece constructiv, hlizindu-se prin pub, cu celălalt dobitoc, în așteptarea venirii lui Darius la Cluj. După sosirea acestuia din urmă, se hlizesc toți trei.

În lunga pauză, Jegul așteaptă zadarnic luni de zile ca site-ul să renască grafic sub mâna pricepută a lui Dacian. Într-o noapte de profundă activitate de somnambul, Dacian cade cu fața pe tastatură, blocând tasta “/”. Se trezește dimineața buimac, cu noua imagine Jeg, la care adaugă sigla deja creată:

Jeg

/// azi | eu | arhivă | media | contact ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Foaaarte complex. “Las’ că-i simplu și elegant!”. Putoarea dracului. După un an și ceva, sub biciul autoritar al lui Darius, Jegul trece printr-o restructurare nouă restructurare vizuală. Observați diferența. /-urile vechi și monotone din vechiul design lasă locul mult mai modernelor /-uri din noua imagine. Mda.

***

Bianca – e cea mai faină persoană pe care Darius a cunoscut-o

Similar cu cum Darius e cea mai faină persoană pe care Bianca a cunoscut-o, doar că totul este invers.

Și tot n-a fost destul.

Pentru că dragostea nu-i despre asta. Știu că v-așteptați de la acest paragraf să conțină răspunsul la întrebarea Dar oare atunci, despre ce-i dragostea?, însă acest paragraf se apropie cu repeciziune de un sfârșit la capătul căruia există doar dezamăgire. Pa!

Bună ziua. Ne-am despărțit. În caz că vă întrebați de ce, priviți adând în urmă la relațiile voastre amoroase cu alte persoane peste care n-ați reușit să treceți încă. Identificați persoana, vizualizați-o. O aveți în gând? Priviți adânc.

Mai priviți un pic. Îmi bat joc de sentimentele voastre, nu trebuie să priviți atât de adânc, e doar tot unul dintre acele motive și mi-e lene să vi-l explic.

În sfârșit, de ăla cu “nu ne potrivim”, cu “nu ne dăm ce vrem”, “nu ne-ndreptăm spre ce voiam amândoi”, alea care par cele mai austere în materie de distracție pe care le-o oferă oricui din afara fostului cuplu, însă dor cel mai tare pentru cei care tocmai ies din cuplu.

Doar întâmplarea face ca persoanele din afara cuplului, voi înșivă sau persoanele pe care le-ați iubit și încă le iubiți, căutând singurele motive pe care le pot accepta – alea suculente – pur și simplu nu sunt atât de faine cât Bianca (și cu atât mai puțin cât Darius, evident), încât să merite să scrieți sau să citiți despre ele. Îmi pare rău, a trebuit s-o zic, că ați venit aici ca la “pagina 5”, că doar futut vă-nteresează. Nici nu-mi pare rău, de fapt.

Mai priviți o dată adânc în înșivă la persoana după care nu v-ați revenit ș-o iubiți încă, până să trecem mai departe. Au, au, sufletu’. Au.

Darius, spre deosebire de majoritatea situațiilor, nu a făcut de această dată vreo tâmpenie de nereparat. Asta ar putea suna aproape bine, până e reformulat în Darius face de obicei tâmpenii de nereparat. Nu și tura asta, însă. Totuși, să lămurim, că probabil încă aveți vreo urmă de speranță: Darius a făcut, cu precădere în această tură, consecvent și sistematic tâmpenii. Nu de nereparat, dar mai mult decât destule. Și ea tot l-a iubit și el o iubește.

Și tot a piedut-o. Ați putea argumenta că bine, dar și ea l-a pierdut. Și ea l-a pierdut, da, în măsura în care vă interesază despre el și de ce v-ar interesa? Bianca e cea mai faină persoană pe care Darius a cunoscut-o. Și doar ea contează.

Teodora – veșnic găsita

Pe Teodora Darius a găsit-o pe Internet și și-a însușit-o în viața reală. Asta s-a întâmplat recent, însă a fost adăugată la această rubrică atât de timpuriu deoarece intenționează să o aibă mereu. Este adevărat că fata, la momentul descoperirii, era cu altu’, însă nu era a cuiva efectiv, motiv pentru care Darius și-a făcut-o a lui. Celălalt a rămas pe Internet, unde a scris o carte despre asta și întreține un Twitter extraordinar de prost.

Teodora pare să îl iubească pe Darius așa cum îi place acestuia din urmă. Se va avansa cu sporită vigilență. Oricum, ar fi păcat pentru cititori ca Teodora să nu-l facă deloc să sufere, iar acesta să nu mai poată scrie nimica-n veci, fiind fericit cu ea pentru tot restul vieții.

***

Alice – a doua veșnic pierdută

Alice este persoana pentru care a părăsit-o Darius pe Lavinia (deși acesteia din urmă i-a trecut ulterior și, surprinzător, chiar nu s-a sinucis nimeni până acum, în toată istoria) și a doua persoană de care Darius s-a despărțit singur, fără să îl fi înșelat în prealabil. A fost una dintre bambinele cele mai îndrăgite de comunitatea Jeg, în special de către Dan Toader și de către Dan Toader și mai ales fiindcă Darius n-a scris mai nimic în perioada ei. Tudor susține că Alice este “chiar atrăgătoare”, acesta fiind un eufemism pentru faptul că nu poate să o fută. Și pe bună dreptate, este atrăgătoare, fiindcă acum nici Darius nu mai poate, Alice fiind tare supărată pe el. Tudor, poți. Alice a contribuit la Jeg, iubindu-l pe Darius și traducându-i în engleză textele, când acesta era plecat în Africa.

***

Lavinia – veșnic pierduta

Lavinia este singura domnișoară pe care Darius a făcut-o să sufere și nu invers, din considerentul că este singura care l-a iubit înapoi și nu invers, cum se întâmplă te obicei, de și-o ia el în bot ca la nufărul. Bazându-se pe elucubrațiile lui iluzorii nedemne de orice crezare, Lavinia, dintre toate celălalte amețite, doar Lavinia i-a să o părăsească, dovedind – a câta oară? – evidentul – că el nu urmărește să i se dea ceva, dar cere, iar când primește este doar ocazia ideală să arate că nu merită.

Despre Lavinia se mai știe că “she likes very much the animals”, cum singură se descria, dacă veți căuta pe Internet, când era mică, deci acum.

***

Lia – prima

Lia Pușcaș (pe care am uitat-o înainte cestorlalte două, poate fiindcă mă-nșelase cu unu’) este o tânără fizio-terapeută ce-și petrece serile spartă prin discoteca Boiler și ne place de soră-sa mijlocie, Raluca, deoarece este mai frumoasă.

Lia fiind mezina familiei, ne place și de soră-sa mai mare, Gabriela, dacă nu ne-ar bate cu bocancul peste gură bikerii cu personalitățile încă neconturate care mor pe capete dându-și drumul de pe muntele Meseș către cartierul Brădet, ca să-și demonstreze masculinitatea.

Cel mai mult din familia ei ne place oricum de mă-sa, tanti Luța, de profesie să-i facă lui Darius de mâncare ori de câte ori vizitează Zalău în istericalele cetățenilor. Însă, într-un paradox fericit, ea la rândul ei este căsătorită chiar cu tatăl împreună cu care le-a și făcut pe cele trei ieduțe, astfel încât odată ce s-a încercat cu una, pe cale de consecință, s-a eșuat cu întreaga familie.

În perioadele de cruntă mahmureală, în restrânsul interval de timp în care se-ntoarce din Boiler acasă, ca să vomite în buda proprie și să se prezinte a doua zi la datorie reîmprospătată ca un ghiocel, Lia are ca ocupație să primească sarmale și alți troscoțăi alimentari de la părinți și să le îndese în Vlad Molnar, tipul de caracter care mi-a suflat-o și pe care-l felicit cavalerește pe această cale.

Cam atât despre ea, perioada de recuperare a fost cam de un an de zile, până am putut-o iubi pe Păstaie și să-ncep să fiu respins de ea. Pe ea o știți, după ea a urmat Paula, la fel de binecunoscută, mai ales de emoticoncerturi și de care m-am despărțit ca să mă întorc la Păstaie, cu scopul de a-mi spune și mai clar că nu mă vrea.

Păstaie – suport moral

20 martie 1988. La fel ca și Darius înaintea ei, frumusețea o scoate în evidență încă din primele luni ale vieții, când abia îl buchisea pe Freud. Refuză contracte de imagine cu pentru a-și continua studiile la creșă, dar fericirea ce i se citea în fiecare zi pe chip, seninătatea aceea nevinovată este aceeași care a generat ideea șamponului J&J No More tears, precum și sloganurile “The future is bright, the future is orange” și “Kiss Me 5”. Juliturile din genunchi, de la jocurile copilăriei, o împiedică și pe ea să devină fotomodel. Se dedică trup și suflet proverbialei căutări a nodului în papură, devenind în scurt timp și sub atenta supraveghere (cât și deasupra și dintr-o parte, din față și din spate) a mentorului său, Darius, o veritabilă profesionistă.

După ce pune la cale cu succes revoluția din `89 și căderea comunismului, se întoarce la studii, continuându-și gimnaziul și școala generală.

Intră la Liceul Teoretic din Zalău, pe care-l transformă rapid într-un colegiu național (“Silviana”). În clasa a 9-a se înhăitează cu Darius, care deja inițiase Jegul. În vreme de un an iminentul se produce, cele două jumătăți ale profeției unindu-și destinele.

O minunată poveste de iubire, spălată-n lacrimi de iubire, cu detergent de iubire și pusă la uscat cu cleme de iubire pe-o sârmă de iubire se clădește în jurul celor doi.

Locul în care Darius i-a cumpărat prietenia Păstaiei pe 3 clătite cu dulceață de caise este acum un muzeu, poartă de intrare (pe din dos) a liceului pe care l-au schimbat.

Pe lângă asta, Păstaie este supervizoarea Jeg pe Sălaj, precum și imaginea lui pe plan intern și internațional. Ea face sacrificii mari și dușuri rare pentru că “se poartă Jeg”. Ea este gazul din bricheta care alimentează flacăra Jeg.

Dacă veți trece aceste ultime rânduri de mai sus la trecut – pen’că între timp s-au despărțit, de comun acord între Păstaie – vom fi la zi. Da’ asupra acestor detalii vor reveni, pe măsură ce va trece vremea și imediat ce se vor tot împăca și despărți, după cum dă bine bârfelor cotidiene. Iar dacă le veți trece la viitor, luați doar în considerare că Darius este oficial abordabil. Aveți o șansă!

***

Paula – asistentă (în uniformă)

Nu se cunoaște încă o dată exactă, dar există una și cu acea ocazie a și luat dumneaei viață. Și încă nu a dat mai departe. Observați că, în urma actualizării acestei pagini, Paula se află sub Păstăie, nu pentru că n-ar conta sau n-ar fi la fel de importantă – căci este, fiind de sex și de feminin – ci dintr-o… viziune extrem de simplă: acolo ne-o imaginăm. Depinzând de cum evoluează această perspectivă, locurile lor se vor mai alterna.

Un motiv secundar pentru care lucrurile stau așa – lucrurile fiind ele, iar statul fiind una peste cealaltă – este fiindcă n-avem nici unu’ chef de sfadă și chirăieli prin ogradă, da? Lăsați-o așa, cum e, nu tot puneți întrebări. Atâta ne mai trebuie, smocuri de păr și cratițe zăngănind p-acilea. Să zicem doar că pe Paula am cunoscut-o cu toții abia după Păstaie. (Și chiar a adus până acum un pic de imagine pozitivă bietului Jeg, constând în 1000 – numărați – de ahtiați ce-o doresc, în timp ce amețita cealaltă huzurește-n bunăstare, tot amenințând că-și face avânt ea să înceapă să contribuie și să facă și să dreagă. Nici cotizația nu și-o plătește.)

Da’ ca să conchidem echilibrat, dacă în viitorul menționat mai sus, în care eu aș fi ipotetic disponibil, totuși Paula intervine ca paramentru, atunci pac! nu mai aveți o șansă, ne pare teribil de rău.

***

Livia – jailbait

Livia, cunoscută în anturajul potrivit drept minora, este o persoană din viața lui Darius care nu a împlinit încă 18 (optsprezece) ani.

Este relevantă în conturarea lui Darius întrucât, deși el nu și-ar dori, face parte integrantă din însumarea unui număr tot mai restrâns (adică una) de exemple care-i alimentează latura sa maternă. Darius înșală bănuiala socială, nepângărind-o, ci crescând-o ca să n-o aibe nimenea cine n-o merită.

Pentru asta investește în Livia ceea ce până la urmă se rezumă la hrană, pe care de cele mai multe ori o împarte copilărește (cum o și caracterizează) cu Darius și alcool, pe care îl consumă tot el, că ce știe ea, țucu-i sufletu’?

***

Mirmen – bunică Jeg, mamă Darius și Dacian

Nu e atât de important CÂND se naște (26 iulie… 1977), cât CE naște. Și nu ce naște prima dată, ci a doua, adică pe mezinul familiei și cel mai de reprezentant membru al familiei.

Fără de ea, Darius n-ar fi ajuns singur și pe forțe proprii unde se află acum, adică-n apartamentul al cărei chirie primește bani să o plătească. Mirmen contribuie activ la comentariile Jeg, ținând frica deja băgată-n vizitatori, ori de câte ori Darius este beat prin birturi, face pagubă sau vizitează camerele de urgență a spitatelor de prin țară și curând, speră, de peste hotare.

O veți recunoaște după greșelile gramaticale, pe care încearcă să și le corecteze, fiindu-i colegă mai mică la secția de Comunicare/PR fiului ei mult mai răsărit.

***

Carcea – soț bunică Jeg

Tată devotat, soț iubitor și ginere (nu, n-a murit), Mircea Groza, cunoscut și sub numele de Carcea, este un om echilibrat, născut în zodia balanței, competent și săritor (cu pălincă). Unul dintre exponenții capitalei mondiale Hida, din comuna cu același nume, jud. Sălaj, se remarcă încă din tânără pruncie ca fiul directorului cooperativei, urmând o puternică doctrină comunistă, menită să-l pregătească în a reușit să facă față faptului că într-o zi va fi înălțat prin decret prezidențial în tatăl “puiuțului de comunist”. Donează frecvent și neintenționat, sub atenta administrare a soției sale Mirmen (o Elena modernă), sume mari de bani în scopuri nobile, cum ar fi bunul progres și strălucitoarea prosperitate a întâiului website al patriei.

***

Flaviu Comănescu – becaliu și finanțator

Pe o dată lipsită de importanța nașterii sale, 14 noiembrie 1983, face ochi Flaviu.

Nu pentru mult timp, pentru că în curând trebuie să înceapă să facă bani pentru a trăi, deoarece la începutul lui 2007, cu multă întârziere, cumpără primul hosting mare cât Casa Poporului, dar insuficient, pentru Jeg, căruia i se obligă să-i plătească și a doua rată. În anul ce urmează afilierii portofelului lui, se anunță să cumpere și 1 TV tuner, câteva domenii și mai multe alte utilități fără de care Jegul ar putea exista, dar ar fi fraier să nu le solicite, dacă tot s-a ivitat ocazia.

***

Mana Ciutacu – curator

O femeie de bine, Mana a renăscut din toate punctele de vedere mai puțin genetic vorbind, când a descoperit acest site sau, mai exact, dânsul pe ea. Circumstanțele sunt incerte cu privire la detaliile exacte, cel puțin până când Mana îi va aminti autorului după care dintre regulatele beții s-au cunoscut, dar de atunci Doamna se ocupă cu organizarea a mai tot ce-nseamnă Jeg și viața mai susmenționatului proprietar, în complot cu mama acestuia, despre care ați citit.

Chiar dacă specializarea ei este corectura din punct de vedere al tehnoredactării, ortografiei, gramatical și morfo-sintactic, cât și de exprima, conducând inconștient o echipă de aproximativ 5-6 voluntari care o dublează în acest sens, Mana a construit și ulterior ocupa funcția de administrator administrativ (că tehnic și altele îs luate) a administrației Jeg. Adică este atât curator cât și consilier intim și public, de imagine și sfetnic loial, PR intern am zis? Ea este un fel de Darius, când Darius nu e, fiindcă știe parola, fiindcă i-a zis-o, iar ea i-a zis-o înapoi când era turtă.

Cu alte ocazii, este soția soțului ei, Victor Ciutacu, și mama fiului său, Vlăduțul.

Artpi – funcția cu același nume

Arpad – ba mai mult, dacă vă vine să credeți – Andrei “Artpi” Rezi este un cetățean cu rădăcini, dar fără trunchi și deci nici coloană vertebrală sau măcar cap, ungurești de prin părțile Marosvásárhelyi, unde “i” declinarea genitivală. S-ar putea spune despre el că are diverse veleități artistice, dacă ar fi adevărat. Nefiind, nu se spune. Are o veleitate artistică, ș-aia săraca e folosită în vedeți ce scopuri. Iar dacă vă uitați în DEX, o să vedeți că veleitate, în ciuda tonului elogios folosit,  vă induce în eroare, fiindcă nu înseamnă nici pe departe vreun talent, ci pretenție, de cele mai multe ori nejustificată.

Nu e o minciună, cum s-a crezut până în prezent, nici faptul că, deși maghiar, Artpi a ajuns în Ardeal înaintea românului Darius, dar asta doar fiindcă cel din urmă îl trimisese înainte, să-i pregătească o întâmpinare pompoasă, așa cum se cuvenea relației lor de intimă vasalitate.

Divinul Artpi este doar unul dintre multiple tipuri de unelte cu care fetele sunt înhățate și târâte aproape de credința Jeg. El aparține acestui site aproape în totalitate (exceptând partea contractuală prin care este închiriat companiei Vitrina Advertising, care l-a luat de pă străzi, l-a spălat și l-a făcut art director). Vă rugăm să-l utilizați cu sporită grijă, fiindcă randamentul său e maxim dacă este tratat cu maximă duioșie.

Sepukku – cartofi prăjiți cu cârnați meda semi-afumați

***

Alți tovarăși și prieteni:

Noi

Îi mulțumesc Andrei Crivăț (care nu este altul, așa, aiurea, doar că se-ncadrează aici până mai cacă un ban, donează un biștărel, scapă niște mărunți) pentru că a fost (și este, că n-o fi murit) părinte virtual nemernic și asupritor, la a cărui țâță am supt ca un șărpe veninos, fără pic de recunoștință (în afară că-i mulțumesc acum), că m-a lăsat în plata domnului (și doamnei – sărut-mâinile) să-nvăț singur tot ce știu, atingându-mă usturător de câte ori călcam strâmb.

Mulțumesc corectoarelor cu jumătate de normă permanentă ale Jeg, care bat ca țațele din taste imediat ce-a apărut un articol nou, și fără de care n-aș fi infailibil (iar când nu-s, e vina lor): Iulia, Adela, Eliza, Andreea (Sucubbus), Iuana (cam rar), Mariana, Denisa.

Mulțumesc și lui Bobby Voicu, pentru ce încă n-a făcut concret, da’-s convins că se va revanșa de îndată.

Mulțam și lu’ Pișto, c-a fost primu’ ce-a sărit cu cașcavalu’ când a fost necesar, szeretlek.

Îl apreciem și pe Radu “Novo” Ceucă, tânăr de origine timișoreană, talentat între ale aspectului frumos, care se ocupă cu industria decorațiunilor world wide web. Dânsul s-a îndeletnicit cu a trece munca fușărită de Dacian (pe tabele) într-o formulă mult mai atractivă, intitulată CSS și care habar n-am ce anume este sau face, dar am fost consiliat căci funcționează mai bine decât cealaltă, despre care cunosc tot atâtea detalii. Benevol și pro bono, el a făcut aceste lucruri deoarișce îi sunt simpatic, neputându-i fi în alt mod. În urma acestei inițiative, când accesăm acest website, pe care ne regăsim acum citind, toate lucrurile sunt acolo la locul lor, fără să se miște când ne uităm de pe-o parte pe alta, îl rotim sau dăm în jos și-n sus și alte mișcări brutale la care rezistă dânsul, fiindcă l-a întremat cel despre care vă povestesc.

Vechi

Mulțumesc tuturor celor care au fost martori la începuturile Jeg și au rămas fideli (nu mai e necesar să citiți), începând cu fanii numărul 1, împărțind același loc (Iulia și Gaba), continuând cu surorile celei din urmă (Raluca, Lia), Adela de mai sus, verișoarele (între ele – Andreea și Oana), Odi, tuturor celor pe care i-am miștocărit atunci când totul era oh! doar o idee, precum și celor care au contribuit pe parcurs la ceea ce este acum ah! un dezastru epic. Mulțumesc lui Beldi pentru promovarea din ultima săptămână [adică prima].

***