Gura târgului să mă pupe undeva…

… ca să nu zic “în cur” sau chiar “să-mi sugă pula”.

Azi m-a-ntrebat o don’șoară cum îs trecut eu însumi în propria mea listă de messenger. Nu e prima oară când mă confruntă cineva cu această dilemă. La fel ca ultima dată când cineva-mi explica precum lui proști de ce aș face așa ceva, fătuca mi-a zis că ea una se ține-n lista sinelui său ca să – atenție – se vadă dacă e sau nu online. Or eu am crezut că, dacă îmi pot vedea lista, de cele mai multe ori înseamnă c-am intrat pe net.

Iar acum, despre sex și – cu precădere – nefăcutul lui…

Io-aș vrea să se producă un film porno cu un scenariu foarte complicat, eventual pe probleme de încălzire globală sau conflicte în desfășurare, din Orientul Mijlociu.

Și să nu poți trece peste intrigă de atâta înfrigurare, ca să ajungi la partea erotică (bucată care să nu dureze mai mult de 2 minute și jumătate, la sfârșit).

În schimb, Tudor vrea să producă primul film porno botanic. Cu fast-forward-uri de la imagini macro pe plante ce se fut. Așa cum știu ele. Eu cred că poate să fie o nișă. Când i-am prezentat ideea lui Canalia, a zis că, înainte, el se concentrează pe genetica de laborator în vederea unor plante ierbivore.

Orișicum, până ne lămurim aceste controverse bărbătești, anunț că de acum am inventat o nouă regulă a vieții mele sexuale. Cine consideră că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, ei bine, da, atâta timp cât ele se aplică, eficient sau nu, în domeniul de activitate menționat anterior.

Regula este că, începând de azi, oricărei domnițe la care-mi voi petrece fanteziile, sunt dispus să-i contribui la chirie și întreținere pe ziua în cauză, împărțită la consum comun, dacă se întâmplă să aibă și alți colegi sau colege de apartament. Fiindcă mie-mi place să promovez relațiile serioase de o noapte. Și, dacă e să cred în asta până la capăt, e firesc să mă implic.

Iar șeful meu a zis că el când era tânăr cânta la nunți și botezuri, dar acum situația-i disperată, ar cânta și la avorturi. Iar pe colegul meu, Sebastian, l-a mușcat un câine comunitar. După care s-a dus la Contagioase, să-l vaccineze. În curtea căreia l-a mușcat alt câine comunitar. Dar, din aproape în aproape.

***

Mna, cam astea ar fi poveștile. În rest, haideți să vedem ce-am mai anti-vandalizat și cum m-am mai certat eu cu polițiștii.

Clujul e un oraș plin de praf, nu c-ar fi Boc primar, ci pentru că nu se spală drumegele, da’ se construiesc în draci și naibi tot felul de ilegalități, fără autorizații de ilegalități. Dar mie-mi convine, fiindcă-mi facilitează niște așa cevauri, după cum urmează. (Ăsta a fost – tot paragraful – doar un pretext, în caz că se autosesizează vreo cărămidă la mine în cap.)

[alternativa Trilulilu]

***

Unii găsesc soluții: își dau numerele jos și lasă mașina-n fața Prefecturii. Mna, ridic-o.

[poze de la evenimentul curățeniei pe caroserii: aparatul lui Dacian, aparatul lui Adi, foto-shooting cu Arpi]