Știți ce?…

Vite macabre! Faceți un articol comun și gata. Vă tot smiorcăiți macabru. Descurcați-vă. Trimiteți ce aveți de spus Manei (marianapunctciutacuatgmailpunctcom). Ea vă publică. Dacă iese un articol coerent… ei bine, dacă iese nu se-ntâmplă nimic, dar dacă iese.

***

[Mana]

Pentru că Darius a devenit corporatist, în seara asta îl lăsam să se odihnească. El zice că merită. Om vedea dacă. Sau n-om vedea. Și GPS-ul zice că nu e în Le General, ci în pat. Nu, nici sex nu face, că așa sunt corporatiștii. Când ajung acasă, seara, rupți de oboseală, abia se târăsc să facă un duș. Nici de mâncare nu le mai arde. Nu-și doresc decât să doarmă. Mult. Așa că sssttt! Corporatistul doarme iar noi veghem ca acest website contemporan de societate sa fie brie, nu camembert.

[Vlad]

Cred că am început să înțeleg ce se întâmplă. Dinainte de ultimul post, adică de acum câteva zile, Darius împreună cu colegii săi a fost bine săpunit cu vorbe aspre pe alocuri de noua șefă. Adică pe lângă șeful lui direct – pe care îl știți deja – a mai primit și o șefă ceva mai mare și mult mai rea de gură. Ședința de masaj cerebral și cu joarda pe spinare a avut ca scop clar motivarea fiecaruia pentru jobul zilnic. Mai puțin counter strike, mai puține cântece la chitară și, evident, mai puțin Jeg (deși acesta din urmă indirect, prin implicarea micuțului în proiecte mercantile). Nu a mers din prima, fapt pentru care astăzi, în urma unei ieșiri în evidență, Darius a fost împins din urmă de “șefa” pe hol, loc ferit de urechile noastre. Nu pot să va zic ce s-a întâmplat acolo (cel puțin știu sigur că nu au fost zbierete), dar uite că Darius a stat restul zilei cuminte cu degetele prin macul sau, iar la final a rămas peste program lucrând. După aspectul noului jeg, într-adevar lucra pe bani.

[Flaviu]

Deci profit de ocazie pentru că – nu-i așa? – am contract cu numitul Darius Groza, ca să-mi fac niște reclamă. M-am relansat (vezi de click pe linkul de mai sus). Deci în 24 mă duc în vizită la Cluj, să-mi intru în posesia lui Iulian Cel Foarte Mic, adică Eeepc-ul de l-a câștigat binemeritat la blogfest din câte înțeleg eu. Pe care l-am achiziționat de la Darius (la suprapreț, ca să-l vând pe ebay.ro, peste câțiva ani și să mă îmbogățesc). Că tot l-am votat. (not).

Deci programul pt 24.04.08 e cam așa:
06:43 părăsit Sibiul (fără Valeriu Cuc)
10:28 ajuns în Cluj
10:30 întâlnit Darius care mă așteaptă desigur în autogară
10:31 îndeplinit schimb comercial (fără Valeriu Cuc.)
10:32 vedem noi
12:00 îndreptat către aeroport Cluj unde așteptat variantă personală de Mirmen
12:43 pupat, dus bagaje, protocol de întâmpinare (fără Darius și fără Valeriu Cuc)
14:00 sau 15:15 întors la Sibiu
Mno, dar până atunci circulați la paragraful următor “cu forme“, rogu-vă.

[Oana]

Scuzele mi le-am cerut, deci „vine nebuna”. Eu m-am prins cum stă treaba. Desigur, trebuie să profit de ocazie să vă spun adevărul. Darius ne pune pe noi, cititorii fideli, la muncă. În timpul ăsta el își întinde oasele și râde de noi. Nu că mi-ar displace să fiu clown, atâta timp cât sunt unul cât se poate de mic și nebăgat în seamă. Normal, doar Darius are voie să râdă.

Spaghetele sunt în sertar, Darius trebuie doar să ceară. Că el o face cinste după, asta-i bașca, dar fac eu spaghetele, așa cum i-am promis. Acum, fie vorba între noi, nu merit și eu o cafea? Mai bine să facem liniște și să-l lăsăm să gândească. Geniul nu trebuie disturbat. Nu v-am zis să nu mai vorbiți așa tare?

[Ioana]

Ba facem gălăgie, acu’ cât putem! Știu, suntem o șleahtă de profitori, da’ destoinici măcar! Nu sări, Oana, Geniul nu va fi deranjat, i-am adus bureței sa-și îndese în urechile veșnic ciulite. Da, el, care aude (și așterne cu rigurozitatea-i caracteristică) și cea mai mică jegoșenie posibilă, va fi complet izolat în lumea sa, singura legătură cu lumescul fiind spaghetele alea. Dacă tot s-a făcut corporatist, s-a făcut cu tot cu noi… fără să ne-ntrebe, ca doar nu v-așteptați la altceva! Da’ ne supunem, ca de obicei, DumneaJegului și-i urăm (ale naibii diacritice, se joacă de-a v-ați ascunselea cu mine) să doarmă liniștit (precum un puiuț care se află) și să-și recapete forțele (macar și pentru a ne face pe urmă în toate felurile). Domnule, dormi liniștit, zurliii vegheză pentru tine!

[Toader]

Umblă vorba prin târg că dom’ Darius are să se însoare. Cu cine nu se știe. Pretedente ar fi trei. Două care ar vrea da’ el nu acționează. O chelneriță și o anume Carmen S. O a treia ar reacționa el, da’ nu vre’ ie. Cuuum? Caaare? Ciiiine? Păstaie. AAA. Știm cu toții. Da’ atunci cum îi ea pretendenta?

Păi, cum să fie? Iac’așa. Darius va trece ori la islam, ori se va alipi unei comunități rrome. Nu are el bani de o cămilă sau de o bivoliță să dea la schimb? Ne și închipuim pe domnu’ Darius cu o droaie de moștenitori după el și el cu laptopu’ în brațe fugind și urlând de mama focului “Dau puradei ieftiiin… Dau un puradel pentru o mufă USB!..”. Știm noi de ce zicem asta. Din ce în ce mai multe poze apar pe net cu dânsu’ neras și cu o șapcă. Asta ca să se obișnuiască acoperit cu un clop din cela cu boruri largi.

Alte semne. Pai hormonii îi tropaiesc prin vintre până la a ieși pe gura supt forme arhicunoscute : “vacă împuțită, nenorociților, idioților șamd”. El, care îi un puști atât de fin și politicos, nu ar scoate pe sub mustăți așa chemări.
Totuși, dacă nu iese, se poate să caute și pe plaiuri vasluiene … el fiind singurul traducător atestat de vasluiană de când cu celebrul film apărut până hăt în Academia Cațavencu.

În rest, rămâne cum a stabilit Ciutacu. Mic, din Zalau și jegărit. Sau cum era. Începea cu “ne” parcă …

[Adrian Ciubotaru]

Care este rostul gesturilor sociale prefăcute? Care este rostul campaniilor care strâng bani pentru copiii malnutriți din Africa? Care este rostul inițiativelor de strângere a gunoaielor din pădurea Băneasa?

E posibil să nu rezonezi, e posibil ca, impulsionat de un prieten, să ieși într-o acțiune unde vei planta copaci, e posibil să te duci într-o tabără de colectare a deșeurilor de pe traseele turistice din Ceahlău doar pentru a agăța gagici și a face o excursie gratuită, însă dincolo de posibilitățile astea, ce rămâne?
Poți sensibiliza indivizi separați, însă o campanie, acțiune are nevoie de fonduri, organizare și promovare. La un asemenea nivel de grup, aceste inițiative sunt gesturi sociale, iar nu impulsuri umanitare sau ecologiste. Își pierd din spontaneitate și devin parte a logicii sistemului.
E cool să fii ecologist, dă bine la imagine, iar uneori satisfacțiile sunt pe măsură.

La final, întrebarea mea este una deloc flatantă (însă, îmi imaginez, practică pe termen lung): în ce măsură, dacă ne prefacem acum că ne pasă de ecologie, copiilor noștri li se va părea naturală această preocupare și o vor asimila, și-o vor asuma la modul cel mai principial cu putință? Vor face gesturi ecologiste fără cârjele unor campanii, a unor bannere sau a unor reclame? Se vor preocupa de soarta mediului înconjurător cu naturalețea gesturilor firești cotidiene?

În ce măsură forma inerțială a unor gesturi sociale poate deveni fondul unor impulsuri normale și permanente la nivel indivudual?