de Darius Groza Bună dimineața. Apropo de cazul cu donarea de organe ale copilului mort cerebral din Bucovina și intervenția duhovnicului, dat fiind că mâine e și Sfânta zi de Duminică, vă zic din timp, că pesemne am și oameni religioși între cititori, așa că sper din tot sufletul meu păcătos să vadă și dânșii asta, dar aș dori să folosesc această oportunitate și atenția voastră, dacă sunteți...

Dacă Alain de Botton și Esther Perel ar avea un copil… i-aș crede.

Cred că mi-am dat seama cum e cu relațiile¹ și nu e promițător.

Spre deosebire de iluzii, care sunt foarte promițătoare! Așa că spun și vouă, ca să-mi ziceți ce credeți (și poate fut și io ceva), iar dacă nu sunteți de acord, puteți să vă uitați mai departe la Friends sau alt căcat de genu' ăsta.

Mă rog, s-au mai întâmplat lucruri, dar aceleași. Le știți, că vi s-au întâmplat și vouă. O să ziceți dar pandemia, însă nu cred că avem noi, ăștia din bula oamenilor care citesc asta, de ce să ne plângem, bine? E greu lucratul de acasă, înțeleg, mai ales că a venit în anul următor față de când oricum voiam noi să lucrăm de acasă. Ideea-i că nu ne convine când trebuie. (Înțeleg că poate dintre...

Am aflat cât e de greu de găsit cineva valoros. Aproape la fel de greu cât să am o șansă să fie pentru mine. Știu cât sunt de prost. Știu cât de puțin valoros reușesc eu să fiu, dar și cât de valoros pot să fiu. Uneori, rar, îmi dau seama că tot ce vreau este, în ordinea dorinței, proporțional superficial și-nșelător, începând de la sex oral și terminând la aripioare picante, indiferent dacă sunt...

Suferințăăă, adunați-vă, suferă Darius și-a scris, veniți de citiți și de vă veseliți! Așa – unde eram? Deci m-au ajuns regretele. Îmi pare rău după Bianca și mă doare, au, au, și-n același timp mă uit la relațiile altora și nu mă mai știu decide între dacă să-mi pară rău de mine sau să-i detest cu patos pe ei. Pentru că, firește, aia-i problema – nu că-s io tâmpit, ci că-s alții...

Ăsta l-am scris mai demult, da’-s chiar bine acuma, da? Pe ăsta. Cazul acuzativ. Citisem recent ceva despre sindromul impostorului, cre’că la Sebi Olar, că el suferă pe Internet de tăte. Io n-am. Nu mă-nțelegeți greșit – toți credem că nu suntem buni de nimic. Și unii chiar nu suntem. Și unii sunteți*. Doar că unii nu suntem impostori. Nu zic că-s mai breaz. Să nu fii impostor...

Sau însuși faptul că-s bine e deprimant? Scriam cândva că n-am iubit niciodată, de fapt. De atunci am fost cu Bianca și mi-am dat seama că pot, totuși, iubi chiar și eu. Dar nu pentru foarte mult, fiindcă am înșelat-o, apoi am convenit că m-a iertat, apoi am dezamăgit-o și în alte aspecte și apoi m-a părăsit exact cum meritam. Mna, dar acum sunt bine. Îmi place să-ncerc să cred că nu, fiindcă mă...

Similar cu cum Darius e cea mai faină persoană pe care Bianca a cunoscut-o, doar că totul este invers. Și tot n-a fost destul. Pentru că dragostea nu-i despre asta. Știu că v-așteptați de la acest paragraf să conțină răspunsul la întrebarea Dar oare atunci, despre ce-i dragostea?, însă acest paragraf se apropie cu repeciziune de un sfârșit și la capătul căruia există doar dezamăgire. Pa! Bună...

Păi du-te la mă-ta-n pizdă, nu? Că nu te obligă nimenea să te trezești. Nu a stabilit nimeni când începe săptămâna, ci așa le convine mai multora. Precum și îi doare hăpt în cur de tine, că se odihnesc în weekend sau se duc în Grecia la all-inclusive sau sunt hipsteri la suprapreț, n-ai decât să-i judeci în revolta ta de nemulțumit infatuat care are privilegiul, nu dreptul să-și găsească locul...

Nu simpatizați cu nici un actor politic. Orice ales e mai predispus să înșele, decât să fie un luptător neobosit al dreptății. Și orice cetățean e mai predispus să fie motivat de un eveniment entuziasmant și apoi să uite până la următorul, dacă s-o mai duce, decât să fie vigilent constant. Faceți-vă treaba de cetățeni mereu. Nu doar la protest. Susțineți acțiuni, nu oameni. Ca cetățeni, trebuie...

Articolul ăsta e o colecție de ce-ar trebui să ținem minte. Începe cu două filmulețe de-ale mele mai vechi, care-s tot noi. Despre cum părinții noștri n-au știut ce să facă. Și despre cum noi nu știm ce să facem acum. Fiecare trebuie să-nceapă să lucreze la sine și mai avem drum lung. Continuă cu 3 lucruri care m-au inspirat pe mine. Unul de rău. Unul de bine. Unul de urmat. [materialele de mai...

Klaus, nu ne interesează care-s procedurile. Nu ne pasă ce intră-n atribuțiile tale și care-s întortochelile scării ierarhice. Noi am urlat și am alergat pentru tine și-n țară și în diasporă. Nu ne-am lăsat, pentru tine și pentru “România lucrului bine făcut”. Nu a fost uman ce ne-au făcut când te-am ales, cum ne-mpingeau ca pe niște animale, să nu putem să te susținem. Dar s-au temut de noi. Dar...

Customer service-ul este, prin definiție, o profesie a birocrației corcită cu comerțul. Așadar, dacă birocrația de la mă-sa de acasă are efectul trist dar oarecum neintenționat de lălăială cronică, odată futută bine-bine de comerț, naște puradeii care sunt serviciile pentru clienți, educați cu SCOPUL PRECIS de tărăgănare păguboasă. Împerecherea asta mercantilă este în esență doar un joc al...

Prietenă-mea (aflați cu un drum) Bianca Neagoe​ face parte din naționala de fete a României la curling. Fiindcă avem una. Vă las un paragraf să vă reculegeți. Nici nu știu care glumă să-ncep prima dată, așa că-ncep cu una mai în serios: Bianca și ălealalte fete – cum se și numește echipa – au de participat la Europene în Elveția. Doar că n-au bani. Dați-le, care aveți. Aici, pe...

Îl am, doar că referitor la alții. Majoritatea n-o să prea pricepeți articol ăsta, dacă nu cumva tocmai le-ați terminat de citit pe toate celălalte. Așa că v-am lăsat un filmuleț la sfârșit, pe care oricum l-ați mai văzut, dacă sunteți amabili să nu vă buluciți la intrare. Am ajuns să trăiesc într-o lume în care prietenul meu Marius Iulian are iubită; stabilă, iar ea-l cunoaște. Prietenul nostru...

Ca să parafrazez un frate maghiar care a fost mai pesimist printr-un deja proverbial și mult mai larg “fute-m-aș în el de viață”. M-am dus la Londra să votez, fiindcă am familie și prieteni și senzația c-aș conta. Pentru turul al II-lea îmi păstrasem un vot nul (mai revin asupra acestui aspect), dar am zis să mă duc totuși și duminică asta, la treaba mică, cât să dau votul hipsterului, chiar dacă...

Cu ură! Scriu articolul ăsta, fiindcă am pățit o grămadă de rahaturi cu produse și servicii și am ajuns absolut versat în a le scoate la capăt în avantajul meu, clientul, cum de altfel ar și trebui. Și încă sunt frapat când întâlnesc persoane care acceptă mui comerciale. Scurt istoric Acum câțiva ani mi-am luat (maică-mea, desigur) primul laptop. Era un pișat de la Fujitsu-Siemens, prin Altex. Cu...

[Read Part 1 here.] While this second part of my story was being written, Adicuț sold one of his latest pieces – don’t know which exactly, the nice one I guess – for a lot. However, I have a different currency that I invented to measure his success. I count it in the amount of reporters that start asking me (of all people) for his contact details, every time he sells something...

I don’t read much and almost never listen to music. I occasionally enjoy going through history articles or watching biographical movies and I try to stay away from mimesis (I looked up this word on Wikipedia, it means representation of reality). I visited my second art exhibition yesterday. During my first such experience a few years ago in Rome, the artist guy – this Alexandru...

Mie, de când mă știu, nu mi-a prea păsat de ai mei. Am avut o copilărie fericită. După ce am plecat de acasă, m-au lăsat să fac ce voiam, lucru posibil numai prin toate eforturile lor de susținere financiară și emoțională, de care iar nu mi-a păsat absolut deloc. Nu consideram că mi se cuvin. Nici măcar nu mi-am pus problema. Ei s-au mulțumit cu răsplata stupidă a posibilității de a mă suna în...