Cum?… Cum nu?!

Dragă prieteni și, abia în ultimul rând, stând în picioare, Marius Iulian Bulia,

Vă anunț festiv că în următoarele două săptămâni voi fi prezent în localitatea Londra, la Seinfeld la spectacol, respectiv în Barcelona, unde, prin bunăvoința Vitrina Advertising, eu și cu Camelia Imbuzan (care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama), vom reprezenta agenția prin participare la OFFF, de unde vom executa admirabil activități de live-totul, pe blogul, Twitterul și Facebookul Vitrina.

După acest scurt mesaj de la sponsor, aflați că îndeletnicirea mea constantă de a scrie aici pe Jeg puțin, rar și prost nu va fi afectată de aceste desfășurări de evenimente.

Vă mulțumim pentru înțelegere,

DIRECȚIUNEA!

Vom povesti, în cele ce urmează, despre părinți, în special ai mei, rezumându-ne doar la maică-mea și taică-miu, ei fiind, de altfel, singurii mei părinți.

Carcea, de profesie tatăl meu, este un bucătar extraordinar. Îl știți de pe la evenimentele culinare, sau când gătește-n duet cu domnul Hădean, independent sau împreună cu care-i umilește prin pricepere pe mai toți bucătarii de rang international cu care concurează, după care le dă să mănânce de la el, că-i milos cu ei.

Maică-mea Mirmen, de exemplu, a trăit într-un huzur nemeritat indescriptibil, de când l-a cunoscut, stand tolănită cu burta plină în sus, c-o mână mângâindu-și ca o faraoancă mâțele turbate de la care am dat eu în astm, citind Sandra Brown din doască-n doască, cu cealaltă mână uitându-se pe net la filmulețe cu alte mâțe și cu a treia mână aruncând de la balcon la a treia serie de mâțe vagaboande specialitățile create de taică-miu, atâtea cât nu încăpeau în sine.

În tot acest răstimp, de când sunt cei doi căsătoriți, taică-miu robotea în bucătărie, pe care altfel și-a făcut-o singur,  de la instalații electrice și gresie, la mobilier și dotări, cât maică-mea probabil se întorcea de p-o parte pe cealaltă, chirăind că vrea ceva nou.

În sfârșit, cert este că mie nu-mi place mai nimica din ce gătește taică-miu, spre oroarea prietenilor mei, care mai sunt invitați ocazional la masă.

Însă eu nu mai sufăr mâncarea lui, din motive bine întemeiate: acelea că m-am îmbuibat cu ele de când eram sugar, zi de zi de zi, numa’ dubioșenii gastronomice, niciuna la fel cu ce-am mâncat înainte, toate experimentale. Desigur, acum, la maturitate, pot aprecia ca delicatesă o salată cu rechin. Vreo linte romană din ceva rețetă pe care numai el o are tradusă. Sau vinete cu tahini. Ori vreo supă de creste de cocoș și alte drăcovenii.

Dar când eram mic tânjeam după o pită cu salam. Un papricaș de pui. O ciorbă de cartofi. Încet-încet, tatăl s-a adaptat dezamăgit și s-a coborât pe cât a putut la nivelul meu de haple nerecunoscătoare și, în scârbă, mi-a mai făcut… de mâncare. Lucruri firești, care există în oale, se consumă cu lingura sau furculița și care nu au manual cu instrucțiuni de utilizare.

Însă Carcea are un teribil defect, când se nimerește să chiar apreciez vreo năstrușnicie pe care o încearcă el și mi-o înfundă pe gât: în terminologia specializată se numește obsesia patologică de a nu-mi face o mâncare la fel cum mi-a făcut-o prima dată, odată ce am apucat să-i spun că mi-a plăcut și că mai vreau.

De pildă, acuma recent, mi-a trimis la serviciu, din alt oraș, să gust musai-musai, o supă cremă de leurdă, cu pită prăjită cu ulei de măsline și usturoi. Am zis fie. Bag în gură. Călin și Cami de la Vitrina desigur că au fost extaziați. Am făcut o concesie și am apreciat-o și eu: Bravo, tati, ești o divă.

Așa că îl sun să-i dau feedback, îi zic că vrea și Grindean, deci să ne facă o ulcică. Care-a fost reacția lui? “Le-o plăcut? Da’ la toți? Și să vă mai fac, deci? Păi, bine că data viitoare vă fac cu măcriș, că se poate și cu măcriș, să vedeți cum îi cu măcriș.”

DE CE CÂCAT SĂ VEDEM CUM ÎI CU MĂCRIȘ? CE PIZDA MĂ-SII ARE LEURDA?! NE PLACE CU LEURDĂ! Se poate cu măcriș?… Da’ cu leurdă, cum ai făcut deja și ne place, cu leurdă se poate, oare, să ne faci o supă cremă de leurdă, care să conțină leurdă, în loc de măcriș, care nu vrem?!

Un alt neajuns al tatălui meu e că dacă îmi face ceva ce, invers, nu-mi place, deci ceva ce detest cu pasiune, fie că ar conține ciuperci sau alte căcaturi pe care nu le tolerez, este că-mi trimite până la tâmpenie același fel de mâncare, crezând că mă convinge. Când eram mici, ne-a zis de Sărbători, pregătind răcituri (piftii, aituri, răci), că ne face înghețată de carne. Că așa-s părinții mei, ar spera să fiu deștept, dacă-i musai, totuși îndeajuns de prost să le meargă.

Mna, și de când am vomitat prima gură de răcitură și până în prezent, an de an, ei au impresia că or să mă convingă, cu mecanisme în genul celora că schimbă ceapa verde cu usturoi verde, că adaugă boia și alte decorațiuni. Odată taică-miu m-a plătit să mănânc jumătate de porție. Și am scârmat un pic în ea, până am decis că eu nu vreau să fiu bogat.

De asemenea, nu știu dacă am menționat, Mirmen e nebună la cap, pentru că vorbește singură, dar adresându-se cuiva, deci nu cu sine și mi se transmite că persistă în a arunca de la balcon cu hrană, în curtea din spatele blocului.

Mamă, te rog insistent, cât lipsesc, să vizitezi reședința Jeg din Cluj-Napoca și să faci tot ce e omenește posibil în a râni ca la o cocină, ca pe când mă întorc, să arate și casa mea ca un spațiu locuibil. Știi la ce mă refer. Însă, în acest proces, te somez public să nu îmi amesteci toate hainele în dulapuri, în ceea ce tu numești ordine. Fiindcă eu oricum o să le spăl amestecate și n-o să le scutur înainte să le întind și o să le așez înapoi pe rafturi, înnodate, în haosul care mi-este mie conformabil. Deci mă refer strict la mâzga depusă prin toate muchiile din apartament. De restul nu te atingi. Poftim aici un filmuleț cu pisicuțe, drept mulțam.

Și, dat fiind că sunt în “fost-ai lele când ai fost”, doresc să revedem diverse momente din viața mea, surprinse audio-video. Cu precădere, iubesc momentan pe: Cami (care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama), Călin, Sebi, Arpi, Vlad Sulea, Mirmen și Carcea, Cristina Tătar și Laviniu.

***

***

***

***

***