Bambinele

Este o intenție mai veche de-a mea să sacrific cu forța un articol exclusiv pe altarul celor ce mi-au fost bambine, de-a lungul nefericitei treceri a timpului pe care și l-au petrecut cu mine. Voiam în acest mod prețios să-i dedic fiecăreia propria liturghie, veche raportându-ne la când eram una și nouă în funcție de cum o privesc retrospectiv, ambele compuse din evanghelii după mine însumi.

Însă am păstrat această inițiativă pentru momentele de slabă inspirație care mă vor fi încercând. Precum se-ntâmplă deja cam de prin 2010 așa, haidem să recurgem și la asta.

Dacă sunteți mușterii bătrâni și-ați descoperit Jegele de pe dial-up, probabil veți fi cunoscând faptul că s-a născut din dramoleta de puternică încărcătură pornită în sânul relației mele cu Lia Pușcaș, zălăoancă de pân zona Dumbrăvii, care s-a cărat la acea vreme la Cluj și s-a combinat cu altul mai bun, cu care încă îi și la a căror iminentă nuntă sper să mă și prezint, invitat sau nu neapărat. Să se rețină că atunci a-nmugurit suferința, care-a debordat în istorisirile de acum, care vă îmbucură vouă tristețea.

Puțini însă, inclusiv fericitul cuplu, anticipau spirala infinită de deznădejdi pe care urma să le adun, despre care v-am mai și relatat succint. Toate aceste lacrime rostogolite pe obrazul meu s-au împletit cu surprinzătoare armonie într-un perpetuu roman pe care-l lecturați voi zi de zi de zi, chit că eu îl scriu mai mult lună de lună de lună.

Totuși, am observat că am omis să mă mai concentrez anume pe donșoricile în sine și să le adaug la rubrica definitorie Eu, unde le e locul. Câtorva mai spălate dintre ele.

Acolo se regăsesc deja Cătălina “Păstaie” Călin și Paula Alexa, care ambele s-au cerut prin glas propriu individual și multiple terțe intervenții să fie date jos din corcodușul online, cu puțini sorți de izbândă. Dar restul nu. Sigur, și pe celălalte le-am amintit sporadic, când făceau gesturi necugetate (cum ar fi că se pupau cu mine), dar n-au rămas la condică, caligrafic, cu amintirea veșnică a zăbovirii lor sentimentale, ca să nu-i zic neapărat stagnare emoțională sau vid spiritual.

Să le luăm, așadar, în ordine cronologică.

Lia Pușcaș (pe care am uitat-o înainte cestorlalte două, poate fiindcă mă-nșelase cu unu’) este o tânără fizio-terapeută ce-și petrece serile spartă prin discoteca Boiler și ne place de soră-sa mijlocie, Raluca, deoarece este mai frumoasă.

Lia fiind mezina familiei, ne place și de soră-sa mai mare, Gabriela, dacă nu ne-ar bate cu bocancul peste gură bikerii cu personalitățile încă neconturate care mor pe capete dându-și drumul de pe muntele Meseș către cartierul Brădet, ca să-și demonstreze masculinitatea.

Cel mai mult din familia ei ne place oricum de mă-sa, tanti Luța, de profesie să-i facă lui Darius de mâncare ori de câte ori vizitează Zalău în istericalele cetățenilor. Însă, într-un paradox fericit, ea la rândul ei este căsătorită chiar cu tatăl împreună cu care le-a și făcut pe cele trei ieduțe, astfel încât odată ce s-a încercat cu una, pe cale de consecință, s-a eșuat cu întreaga familie.

În perioadele de cruntă mahmureală, în restrânsul interval de timp în care se-ntoarce din Boiler acasă, ca să vomite în buda proprie și să se prezinte a doua zi la datorie reîmprospătată ca un ghiocel, Lia are ca ocupație să primească sarmale și alți troscoțăi alimentari de la părinți și să le îndese în Vlad Molnar, tipul de caracter care mi-a suflat-o și pe care-l felicit cavalerește pe această cale.

Cam atât despre ea, perioada de recuperare a fost cam de un an de zile, până am putut-o iubi pe Păstaie și să-ncep să fiu respins de ea. Pe ea o știți, după ea a urmat Paula, la fel de binecunoscută, mai ales de emoticoncerturi și de care m-am despărțit ca să mă întorc la Păstaie, cu scopul de a-mi spune și mai clar că nu mă vrea.

În acest sens, m-am decis să schimb naționalitatea, recurgând la vulnerabilitatea unguroaicei Jozsa Jutka, în mare parte pentru că oricum nu prea înțelegea ce vorbesc cu ea și îi era mai simplu să creadă pe cuvânt orice tâmpenie, decât să facă efortul să o traducă.

Bucuria cu ea fost dublă. Odată că am descoprit cât îs de sălbatice sexual maghiarele și am folosit această informație și în alegeri ulterioare și, în al doilea rând, fiindcă mă ura din rărunchi întreaga ei familie până la grade și alianțe îndepărtate și-n general toți prietenii recitând manifeste de automonie, o situație cum nu puteam cere mai tensionată, din care mă hrăneam fanatic cu orice ocazie și a cărui victimă rămânea tot biata Juțu.

Contribuția mea a fost s-o aduc de la stadiul de elevă din clasa a XII-a B, corpul de unguri, la un excelent orator român și viitoare arhitectă, care știe lega două cuvinte în limba țării în care se află.

După care m-am și despărțit de ea, imediat ce Păstaie dădea vagi semne că s-ar simți singură și are nevoie de cineva cu care să șteargă pe jos, până sclipește ceva-ntr-altă direcție.

Splendid! Odată ce mi-a intrat bine în cap că Păstaie e o curvă nemernică pe interes, a urmat o perioadă de confuzie gravă, în care i-am futut cât mai tare și combinat cât mai multe dintre prietene, în afară de Sorana, desigur, ferească sfântu’.

Neșansa (ei) mi-a adus-o-n cale pe Silvia “Sia” Lungu, pe care toți ați apreciat-o la vremea ei, fiindcă se băga ca musca-n pizda vacii și avea țâțe, pentru prima dată în haremul meu. Pentru că atât de superficiali sunteți. Vă este străin faptul că dădea cu lucruri după mine prin casă, incluzând cu Pamfil, ca o nevastă psihopată.

Ați omis și detaliul că, după ce ne-am despărțit (în sensul că ea dând cu agrafele de prin cap după mine, fiindcă am avut inspirația să o anunț pe tren, unde n-avea nimica altceva la îndemână), s-a mutat în Israel admirabil de repede, rămânând și gravidă într-un termen îngrijorător de apropiat cu încetarea noastră ca cuplu.

S-a înfăptuit în sfârșit și regăsirea magyarasagului și fiica sa Timea Mátyás. Mna, aicia timpul s-a oprit în loc, așa, vreo șapte luni.

Nimănui, în întregile mele cruciade relaționale, nu i-am repugnat într-asemenea hal cât Timeii. Doar datorită a ceea ce numesc un miracol sexual aproape dat jos de pă cruce și limbii mele dibace a rezistat unguroaica într-o relație cu mine, pe care o subevalua și submina cu orice pretext și oportunitate.

La fel de absurd, nicăirea altundeva nu s-a făcut atâta risipă de energie și finanțe pentru a mulțumi în definitiv o singură pipiță. Cât return of investment putea fi scos de-acolo, rațional gândind? Nesemnificativ.

Nici o concesie nu s-a făcut de la a antama toate resursele, de la demnitate la umileli necontenite. Până când s-a luat decizia de onoare de a se despărți într-un final de ea, nu înainte de a-i rezolva de lucru, de durmit și purtat prin țările calde, să vadă cum arată papucii moderni, unde mi-a și rupt de altfel prepuțul, la cea mai mică intenție de-a o atinge, pățanii despre care ați putut lectura mai în detaliu mai demult.

S-a rămas în relații bune, că nu știi când mai are nevoie de mine. Și s-a trecut la pălărista Ada Marcu, dintre cele mai îndrăgite de Gimel, un cititor care vrea să-mi fută cu perseverență toate prietenele, anticipând parcă vremea când fiica sa de 2 ani (cred) se va pârgăli, cam fix pe când nu mai am io trecere la aproape minorele din prezent.

Ada Marcu este hipsteriță profesionistă și, dacă nu ar fi descoperit ochelarii de soare cu rame colorate, ar fi fost pasionată de ceva productiv. Însă a ajuns să se perfecționeze a-și face poze singură în care arată “ca din întâmplare” și a pune filtre lomo pe deasupra. Este colegă mai mică la arhitectură cu fosta Jutka, deși susține că le-ar putea bate pe toate fostele mele iubite, în formație, dacă-i necesar, dar nu e cazul, fiindcă chiar nu are nimica cu ele, mai ales cu Timea.

A bătut recordul la despărțiri de mine, atât la categoria cu, cât și la fără motiv. Acest obicei a fost însă stârpit, mai ales că se petrecea deja de-un an bun, urmând o serie lungă de despărțire a mea de ea și regretat aproape între fiecare două shot-uri de JÄger.

Dar cum băutura digestivă clătește o întreagă paletă de noi posibilități, uitându-mă-n stânga-n dreapta, s-au mai găsit unele, altele.

Pe Olga Podar și Alexandra Sîntămărian le vom discuta împreună, fiindcă atât au durat fiecare separat. Ele sunt din Turda și Zalău, iar una este maseuză și cealaltă are mașină, alegeți-vă care, că erau la fel de benefice ambele. Le plăcea viața, dar nu cu mine, însă de complezență și deoarece nu era altceva la televizor, se mulțumeau cu sexul meu oral, despre care probabil ați citit de prin presa de specialitate.

Tot ăstea de pe urmă par să și fie cam singurele de caracter.

Am mai adăugat pe una-alta la rubrica Eu.