Probabil vă mai amintiți – da’ dacă nu, nici un bai, că vă zic iară – de când am luat autobuzul ăla greșit și-am ajuns la măsa-n pizdă nu-știu-unde și m-am înamorat de-o tipă care ieșise la ABC și am urmărit-o ca un psihopat până pe strada pe care locuiește (a Zambilei, mai precis) și apoi i-am pierdut urma. Da?
Bun, pentru că am găsit-o de ceva timp. Nu vă bucurați? Ba mai mult: nici măcar nu-i ea.
Exact, să tot fi trecut vreo câteva luni de când o domnișoară identică bate bodegile familiare mie, ocupându-se cu a semăna izbitor cu ea. Nu însăși, ci cu aia, inițiala. Am pândit-o o bună bucată de vreme, de după tot felul de băuturici, până când mi-am făcut curaj să mă duc (la ea și la iubitu-so cu care tăt umblă și se uită fix la mine și n-o scapă un momențel singură) să-i spun tot. Cu această ocazie am aflat și că nu stă și n-o stat nicicând pe strada Zambilei. A apreciat însă ce-am făcut pentru cine credeam că e ea, iar acum mi-a rămas să detest cu pasiune relația lor, deoarece în mod evident ălalalt îi incomparabil mai atrăgător decât mine, pe când ea nu prea pare să aibă nici cea mai mică intenția de-a-l înșela cu mine atât de mult cât mă așteptam. Asta în ciuda multiplelor căzneli ce le-am antamat în acest sens.
Totuși, e halucinant de prietenoasă și mă tot atinge caldă, își pune crenguțele ălea ale ei peste tot pe mine și mă prostește tactil, că eu interpretez. La fel de misterios, ne avem de demult ca prieteni pe nomenclatorul digital, unde io nu țin minte să o fi adăugat, așa că nu se poate să fie decât rodul unei crunte alunecări etilice. O cheamă Raluca Stupar, mi s-ar potrivi, pe prințișor nu-mai-știu-cum, dar cât poate să dureze?
***
Tatăl Carcea: Mă, da’ s-or făcut multe prune la ăștia-n sat.
Șofer: Făcuuut…
Carcea: Altundeva de ce nu s-or făcut atâtea, or înghețat?
Șofer: ‘nghețaaat…
Carcea: Tu mai ai pălincă?
Șofer: Nu p’e mai am. Cre’că doar de-o nuntă.
Carcea: Și dup-aie?
Șofer: Dup-aie mai am… f’o douăzeci de litre numa’.
Carcea: Și mai pui?
Șofer: Puuun. Da’ de pere.
Carcea: E! Da’ să pui NUMA’ mere, că dacă pui numa’ de mere, atunci iese bună.
Șofer: E, că numa’-numa’ de pere și pun.
Carcea: Îi tare bună aia de mere, da’ dacă pui numa’ mere.
Șofer: E, că io numa’ așa și beu, numa’ de pere.
[ar mai fi câteva, pe OiMR]
***
ÎNSĂ! Aflați cu satisfacție că drama va degenera în tragic, pentru că, în acest răstimp, necuratul mi-a adus-o-n cale pe cea mai proaspătă și sperăm ușor mai veșnică decât până acum doamnă Jeg. Care-mi deviează în totalitate emoțiile de la ceastălaltă, iar când spun că mi le deviează, mă refer desigur la municipiul Bacău, reședință de județ, fiindcă acolo catadicsește Lavinia să domicilieze, căreia de acum i ne vom adresa mereu doar plini de curtoazie, fiindcă am și obținut-o prin șiretlicurile-mi specifice, astfel încât îmi aparține.
Imbecila asta minusculă intenționează vădit să mă poarte pețind prin Moldova, nu i-ar crăpa obrazul de rușine. Or este binecunoscut că mă-mbăt și să mă trezesc (sau adorm, după caz), în fieșce sfârșit de săptămână, ba criță pe vreo variantă rutieră ieșindă din oraș, trăgând de mașini să mă ducă la diverse bambine, ba mahmur pe vreo cursă matinală, care amestecă JÄgeru’-n mine  până prin cine-mai-știe ce localitate dintr-o regiune defavorizată.
Oricum, așa pare să-nceapă micul nostru aranjament, dat fiind că, invariabil, week-end-ul trecut, proaspăt murat în digestiv, aburcam sughițând Carpații, nu foarte departe de crăpatu’ zorilor.
Stimata nestemată este-ntr-adevăr inestimabilă, considerând că acceptă romantismele mele de obicei petrecându-se în arealul restrâns care cuprinde cea mai apropiată pițerie de cea mai ieftină pensiune de pe cea mai centură zonă din cea mai comodă haltă de prin jurul orașului dânsei. Din asta decurge și că ne așteaptă o tradiție îndelugată a tăvălitului avantajos bugetat, între o emisiune botanică de pe TVR2 și-un cocktail minimalist de Unirea și Cola. Ne-nțelegem nemaiîntâlnit. Iar când pleacă șaormistu’ part-time de la restaurantul cu specific italienesc mai sus amintit sau nu găsim altceva mai spălat deschis, fata și cu mine găsim dimpreună un acord, acela că birtul gării este la fel de mulțumitor. Sunt fericit.
Ca aspecte ale specificațiilor tehnice, antipatica viezuroaică este măruntă și manevrabilă, precum știți prea bine că-mi convine mie, ambalată-ntr-o pudibonderie de-o falsitate flagrantă, frizând obrăznicia. Citește tăte căcaturile ălea de-i plac lui Marius Iulian, cu Bukovski și ceilalți bețivani, ascultă muzică de-aceea complicată, de-o validează Sepucele ăl’ mai vechi de pă Jeg, de l-ați pierdut din vedere și se uită cu nesaț la tăte inepțiile care i-ar plăcea lui Moafle, probabil făcute de frate-so lui Bjork cu un webcam și celălalte țigăneli abstracte sau animații rusești și căcat. Și, firește, face din mine un tălâmb necontrolat, fiindcă nu-i rezist, încât revin sfărmat la terapie cu biata Camelia Imbuzan, care și-a verificat în horoscop dacă-i compatibilă după data de naștere cu Barack Obama.
Jubilați, că-mi urmeză prelungă jele și suferință.
***
[Pentru alte neclarități, consultați Registrul Diverse!]
Iaca trăznaie…
Cum poate fi cifra 2 la feminin şi plural. Cum puii lor de Crevedia poate fi “doi” la singular? Bre, “două” nu e cifră, nu e nici număr din aâăla cardinalordinal ordinar, asta dacă vreţi să mergeţi la matematică, este o chestie adjectivală de face acordul între boi masculine şi vaci feminini.
PS.
Am zis eu că facebook-ul omoară inteligenţa… nu m-aţi crezut pe cuvânt.
Şi aş propune să se zică “al doilea ceas” şi nu “ora două”… numai aşa, ca să fiu eu diferit.
De ce ești nerușinat? De ce nu te joci frumos, ca ăialalți copii? Clona lui instalatoru de ce e mereu curat? De ce nu mă iubești?
yea
“intenţia de-al înşela” vezi acolo, fă erata de rigoare, că bâzâie.
Nu ştiu despre ce vorbeşti, că io văd că e corect.
(Însă mulţam, şşşt!)
@ Darius
Cum spune cântecul celor de la Fără zahăr,
Te-aş fi iubit… dacă mi-aş fi hrănit spiritul cu filme, dacă mi-aş fi spus de ce mi s-au stricat trei IT-uri în două zile, de ce nu mai vrea să pornească MS Word-ul şi, în general, de ce viaţa mea e mai de coupe de merdre decât toate celelalte vieţi fâsâite la un loc. Nici măcar o veste despre Miha, nici despre Călin… Hmmm
Ar fi atâtea poveşti, mai ales despre Miha, care sper că începi să asimilezi că nu mai îi la Vitrină, ci-i, cică, babysitter în Austria. Sper să treci cumva şi peste asta…
Păi şi nu trimite poze, filmele cu beţiile babisităreşti…?, că austriecii ăştia beau de sting, olteneşte, încă de copii, dar numai lichide termonucleare, de la 60 de grade spre 90.
Ş-ăla-n-care-apărea că le făceam io era forţată. Aşa că, dacă nu cumva mi-or fi intrat în spam, se prea poate să nu fi trimis.
Eu îmi puneam speranţa în alcool şi beţivăreli. 🙁
Dar poate citeşte blogul şi trimite, repejor, un filmuleţ plin de sensibilitate, aşa cum m-a cucerit… :((
Nu puneţi jejetele pă jam.
Nişi pişioarili pi tastaturî, cî uiti şi iesă.
Alo, buna seara. Aici se dam pálinka la pahar? Nu estem aici birtul “La Darie veselul”?Daca am facut confuzion imi pare scuzele.
De care ai dori?
O să bănuiesc că de toate…
Deci acuma pe bune, Groza asa-i el blestemat sa nu se inamoreze decit de nefutubile ? Tot numa’ copile de-astea rahitice cu figuri de feministe. Zici ca s-o gatat curvele-n Cluj.
Bă popescule, deja ai uitat că cititorii nu contează? Nu ţi se aplică?
A, scuze, am uitat că tu nu eşti cititor, tu eşti Dumnezeul blogurilor.
Hai sictir.
Bine, dar în cazul tău, tăte-s nefutubile, doar bălibile de la distanţă. Ş-atunci…
Ai dat-o-n par dac-o pus şoldoveanca gheara pe sufletu-ţi sensibil. Nu mai scapi, Grozo, decît muerto. Dă-i un tel lui Irinel, poate se-ndură să te-nveţe cum să faci.
Tu-ai văzut-o câtă îi, caştoaca? O pot bate.
http://youtu.be/o8H2pzPXDbA
Ai di capu tău. Aiestea mici îs a dracului. Ţ-o prezint pi nevastî-mea, dacă esti duşmănos cu mini, ca sî ti convinji.
Puştoaicili istea, au sinji di Ştefan în vini. Ti caftiesc din orici pozîţîi. Într-o secundă îţi mănîncă sufletu. Într-o oră, ţî-l soarbi di
3600 di ori. Cauţi ţuica di pruni, da ea o ascuns-o. Faşi şeva, nu-i ghini. Nu faci, îi rău.
Îs reli tari, da buniiiii, wow! Cică au chizda cu mieri şi zahar.
Treaba ta. Da io zîc cî ţ-ai găsît Bacăul.
Valentin ăsta a rulat.
haha, superb articolul. mi-a luat ceva timp sa deslusesc printre diacriticele alea dar a fost ok. succes:)
Fugi mo, n-o fi vina mea ca arata astea ca un soi de adolescenti de sex incert. Pe bune acuma, sa incerci cindva si cu femei.
Am pus jejetele pă tastatură şi m-am abonat la RSS.
Că m-am săturat, mă, să văd inactivitate pe aici. Şi să fac click dijaba.
‘ngheţaaat… =))
Da domnu’. Pai era aici, Eustahie. Aici suntem biroul de obiecte pierdute. Nu, era aici, fuma o tigara, eu m-am uitat dupa o fata, stiti, si noi ca cavalerii, si Eustahie.. Ati pierdut si o umbrela? Nu, Eustahie. Manusi de dama, de culoare roza? Nu, Eustahie fuma si eu.. O tabachera, un carucior de copil, o revista cu fete? Nu, stiti Eustahie fuma, si eu.. O editie princeps prefatata de Eustahie Pricepurescu…?
Da-te domne mai inapoi, nu vezi ca mirosi a ceapa? Ceapa? Dumneavoastra duhniti a transpiratie. Da domne, dati-va-ti jos din autobuz cu ceapa. Huo. Si catelul meu are alergie la ceapa. Ba pardon, ceapa e sanatoasa, contine vitami.. Lasa-ne ba cu ceapa ta, c-avem servici. Nu va suparati, e ceapa rosie? Da domnisoara. Eu sunt Elizabeth din Cocarlatii din Vale. Eu sunt Jean-Etienne din Atarnatii din Deal. Coboram la o cafea?
Buna ziua. Aici tundeti si barbi? Da, poftiti. Cum sa v-o iau? Ma rog? Barba, cum sa v-o iau, mai din scurt, mai din colturi, mai din spate? Cum din spate? Barba, adica eu vin pe la spate cu foarfeca, si…Stai un pic, eu nu am barba in spate. Da, dar eu ca un profesionist va iau pe la spate. Domnule, nu permit. Sa nu-i permiti lu’ ma-ta, barbosule. Zgarcitule. Ne vedem la tribunal perversule. Ba pe-a ma-tii…
Fara rost, avocatelule. Ti-ai pierdut farmecul.
Avem o singură soluţie: articol nou.
@ ügyvéd
Te-au contactat să te pună ministrul sănătăţii?
….darius, credeam ca te mai maturizezi (nu masturbezi) cu trecerea timpului…..ce bucurie…tot plod narod ai ramas…textele tale de acu is cam ca si cele de acu vreo doi ani si se pare ca aia de postau atunci s-au cam plictisit de “repetitiile” tale jejenile si te-au parasit….ce zici (apropo de muzica) de Eroica lui Bethoven sau de “dansul sabiilor” compus de unul numit Haciaturian?
J.D. Salinger avea un citat care ti se potriveste de minune
“Dacă o fată arată bine atunci când se întâlneşte cu tine, cui naiba îi pasă că a întârziat? Nimănui”.
…la mintea ta adolescenttin-rebel-jegoasa poate ar trebui sa te apuci de lecturi – pentru inceput iti recomand “de veghe in lanul de secara” sau “Aventurile lui Tom
Sawyer” …poate te ajuta sa evoluezi…ca ai cam ramas pe loc….la JEG….
PS. Nu ma scuipa prea tare…stiu ca la un conncurs de scuipaturi ai fi victorios,,,
ce mama dracului.
mareane, raportul. că mi-e lene să citesc despre ce n-a mai futut darius.
@Irinna cu doiul de n-ul, dar cine am avut farmecul? Dumneavoastra am avut Farmecul, deodorantul cu care v-ati datul de 3 ori la orele numaratele, pe zi, adica la ora 8,30, cand dumneavoastra eram fresh, la orele 15,12, cand dumneavoastra eram asé si asé, altul la orele de seara cand dumneavoastra eram numa’ase. Dumneavoastra cand suntem ase bine suntem bine sau binne? Dumneavoastra sunteti fana de Ina? Sau Inna? Dumneavoastra stiti ce am vrut grecul fanariotele sa spunem cu numele Irina? Daca dumneavoastra nu suntem Irina ase cum a vrut grecul fanariotele, eu scoatem limba la dumneavoastra. Na.
@ Domnule Prefesorele Clona, ori Prezidentia, ori nimicul. Da, stim Prezidentele estem un nimicul.
Iubita mea, cand punem nunta? Iubitule, sa vina si matusa Agafita din Canada. Pai sa vina si unchiul Acachie din Ecuador. Ma lasi cu rudele astea ieftine? Dar unchiul Acachie ne aduce dolari. Vezi sa nu. Considera ca ti-am dat o palma. Tu ma, agariciule? Da fa, ingalato. Poate vrei sa-l sun pe tata, stii ca a facut haltere. Poate vrei s-o sun pe mama, stii ca a fost militianca.
E clar. Cad bursele.
Imi cer scuze pe aceasta cale maestrului Darius, apropitarul si binedispunatorul acestui blog. Orisicecare text zbanghiu, infumurat, neconcordant cu main title, prostesc, vulgar, cioflingar, deranjant, samd, ce eu, in nemernicia mea, l-am postat abuziv pe aceasta pagina, sa fie sters fara de zabava si cu cea mai mica intarziere. Sa se faca direptate! Ma voiu preda de buna voie! Sus Patria, jos mafia!
Draga mea, ce bunatati gatesti? Iubitule, de aniversarea noastra iti gatesc tocanita cu ciuperci. Ciuperci la conserva? Nu iubitule, proaspete, le-am imprumutat de la vecinul Costachel. Pai Costachel era in piata mai devreme, cumpara heringi marinati. Si ce vrei sa zici cu asta? Ca esti o tarfa. Tu vorbesti, impotentule? Sa stii ca plec la mama. Da, du-te la ma-ta aia betiva. Si tu la tac’tu ala puscarias. Pai ala ti-a dat casa, nefolositorule si asistatule. Da, si ma-ta ti-a dat la schimb paduchi lati. Si acum imi dau cu unguente germane. Germani-m-as pe unguentele tale, ca unde le dai, pe viermsorul ala obosit? E obosit din cauza la scorbura ta paroasa ca o gura de haiduc cu barba. Hai sa mori tu? Ba sa mori tu cocosata in halta din Ciupercesti, de unde te-am luat sa te fac doamna! Vai iubitule, Ciupercestii aia unde aveam eu, pardon, desuurile rupte intre craci? Da fa, ca mai si cazusesi intre sine, ca dobitoaca, aia, de… Iubi, dar tu ma iubesti. Da iubi, si eu te iubesc, ca mi-am facut si freza, uite. Aia e freza de tractorist, cu carare. Ba nu, e freza de Alain Delon. In ce film? In Rocco si fratii sai. Adica? E din neorealismul italian. Adica ma ia si fratii oricand? Nu draga mea, fratii mei e unu tractorist, unu brigadier si unu a murit de mic, inecat cu degetul moasei. I-l bagase pe gat, sa-l suga, in lipsa de suzete. Aoleu, ce oroare. Da, e ceva de Camus. Ba nu, are inflexiuni de Tolstoi. Fa, esti nebuna? Sa mor eu, hai sa ne dam in carti.
Apropo de “aniversarea noastra“. Un tip vine acasa, proneste calculatorul si vede optiunea de log-in.
– Iubito, ai parolat cumva calculatorul?
– Da, iubitule, stii, sa nu umble copiii.
– Bun, dar ce parola ai pus?
– Data aniversarii casatoriei noastre, iubitule.
– Baga-mi-as…
Ca sa fie 41, nu de alta. Ca moare blogul si ii inchid astia contul de webhosting.
@ Marian S
Căsătoria are data în certificat, nu este ceva absurd. Ceva absurd este “prima întâlnire”…
@ Clona: Pai nici bancul nu zice ca e o informatie absurda. Bancul se bazeaza pe faptul ca e o informatie pe care o uitam repede.
(pacat ca a trebuit sa desenez…)
🙂
Aiurea… eu de fapt am vrut să văd dacă se mai poate posta pe blogul ăsta, că aveam impresia că sa închis.
😆
*s-a închis
Încă nu mi-a spus nimeni de ce nu-mi merge gioarsa… 🙁
F*ckin’ remarkable things here. I am very glad to see your article. Thanks a lot and i am looking forward to contact you. Will you please drop me a e-mail?