Ulterioară: Azi îi cu mers la Zalău, deci. Vă urez de toate.
În preajma luminei sărbătorilor, stând la umbră etc. am izbutit să învăț și al doilea cântec la instrumentul miniatural, precum și să-mi corup înduplec un număr de nouă colegi de serviciu să ne acompaniem reciproc.
Dat fiind că între orașul meu de baștină și orașul în care m-am mutat ca să nu mai locuiesc în orașul meu de baștină este o distanță nu suficient de mare cât să mă separe mai drastic de părinții mei, aceștia din urmă au plăcerea uneori patologică, pe lângă a răsări la ușă oricând li se năzărește, să ne trimită mie și fratelui meu, în regim cvadruplu-săptămânal, haleală de mâncat în gură de acasă din Zalău, împachetată în diverse recipiente variind de la caserole, cutiuțe, găletușe, punguțe, sticle, ceaune, amfore și stanioluri; veți exclama “Vai, dar ce gingaș și totodată cât de util!“, când, de fapt, ar trebui să ziceți “Foai, băga-mi-aș, cum câh să se… adică… serios? Și cu de alea între? Și le mâncați toate? Cum?!“.
Aceasta de mai sus a fost toată o frază. Ei, bine, da. Așa se petrece. Obsesia la fel de bolnăvicioasă a tatălui Carcea e să ne sune de fiecare dată, ca să ne întrebe pe amândoi fiii ce am dori să ne trimită, ca să știe de ce să nu țină cont. Fiindcă dacă eu vreau ciorbă de fasole cu ciolan, el înțelege supă de pui cu cigo; dacă cer lasagne, se gândește că bogracs, iar dacă îndrăznesc să mă hămesesc la o salată de paste cu șuncă și maioneză (“salată” nemaifiind în acest sens de vreo utilitate), negreșit c-o să primesc omletă de aia rulată, cu brânză-n ea și apoi feliată și ținută două zile.
Omoloaga acestei nebunii a lui taică-miu în – zic formal – mintea maică-mii este să mă-ntrebe încă de pe drum dacă am stors mopul după ceea ce ea crede că ar fi fost făcut de curat din partea mea, iar de cum trece pragul să mă-ntrebe “de ce-i așa murdar în baie, intrăm cu bocancii?“, ”
de ce nu deschid geamul, vrem să ne sufocăm?“, “cum mi-am pus așa hainele la uscat, înnodate?” și “ce-s toate astea pe masă?“, pe care le ridică independent, ca la fiecare să afle “dacă-mi mai trebuie?“.
Doresc să folosesc ocazia sfintelor sărbători de iarnă pentru a le răspunde pe rând la dileme (ca să aibă ca referință, să le pot da cu link). Începând cu doamna.
Nu, n-am stors mopul și nici nu trebuia, deoarece nu l-am utilizat. Din același motiv este murdar în baie, încăpere pentru care-mi dau tot atâta interes cât pentru haine, când le scot din ea și le arunc pe chestia-aia-cum-îi-zice, asta deoarece n-am vreme, trebuind să-mi aranjez toate pe birou așa cum am eu chef, fiindcă AM NEVOIE DE ELE!
Tată: în ordine – ciorbă de fasole cu ciolan sau de cartofi cu smântănă, ardei iute murat, tocăniță de cartofi cu pui dezosat și usturoi, spaghetti (carnea tocată, că ne fierbem noi tăițeii) sau lasagne de pus în cuptor, șnițele cu pesmet sau grătar neprăjite încă, salată de boef da’ de pui de fapt sau de paste cu șuncă și maioneză, vinete cu maioneză, roșii, conopidă murată și fructe, unde nu se încadrează kiwi sau rodie, prăjitură de aia ca negresa de când eram mic sau tort ambasador, nu ișlere cu margarină, eventual ganaj și desigur că clătite cu dulceață de caise, dar rulate cu partea fină înafară! Destul de restrâns, că nu tre’ să le dai tăte deodată, ca să te miri că se strică-n frigider, lângă cârnații ăia neafumați pentru care n-o să scoatem niciodată uleiul de cartofi prăjiți din oală, ca să-l lăsăm la mocnit două zile, pentru a-i transforma în hrană comestibilă.
***
Entuziasm creștinesc, în preajma nașterii pruncului.
[aprecieri Adei]
***
Într-o dezbatere mai largă cu o tânără domnișoară de caracter și viitor, am avut neglijența de a folosi un diminutiv. Nu am scăpat netaxat, firește, micuța anarhistă burzuluindu-se prompt la mine, poate fiindcă și eu mă burzuluiesc din orice la oricine, așa că fiecare contra-burzuluială nu poate fi pierdută din vedere, oridecâte ori răsare.
Și atunci mi-am dat seama. Diminutivele, într-adevăr, sunt de căcat. Dacă ești neatent și-ți arăți slăbiciunea, cel mai probabil te vei trăda printr-un diminutiv. Dar! Sunt nevinovate! Lumea a uitat de unde a început: diminutivele au un sens! Ele au fost create ca să sublinieze mărimea mică, să zic așa, a unui ceva. Iar apoi au început să fie violate de toți nefutuții. Ele fiind mici, că-s diminutive, nu s-au putut apăra. Ș-așa, după apariția diminutivelor, au venit diminutivele mutant: frigi, secre (-tariat, așa i-a zis șeful meu, Călin, nu vă uitați). După ele, AU DIMINUTIVIZAT VERBELE! Cuplă. Mulțu.
Hát, atâta am vrut să vă spui. Ca să nu ziceți că-s ele. Nu-s ele. Sunteți voi! Apropo, nu mă refer la cineva anume în titlu și nici nu cunosc nici un Emilian, de altfel.
 ***
Ș-apropo de cum se simte criza unde nu-i ce bani să fie salvați, vedem că e pe bază de sindicat…
[mulțumiri și pofte adresate Alinei de bibliotecă]
Asa, m-am mai dezmeticit oleaca dupa ce-am citit neste Jeg. Prea intrasem in ale sarbatorilor cu ganduri pasnice si frica de viitor.
Fantastice gainile alea, de ce nu cumperi si tu, DariusICA, din ele, atunci cand nu primesti ce vrei de-acasa? Sau nici alea nu te-ar putea multu’?
Sarbatori multumite; pline de ciolan, pentru cine apreciaza!
da ba, sarbatori! ca lasam supararile desi unii au promis ca ma colinda (sau ca ma calca…) si. si. deci, sa va bucurati de carnat! bere.
Toţi sunteţi bine şi n-a murit nimenea, da? Ce bucurie. Deci, fie ca lumina sărbătorilor.
Darius Groza zice că: Decembrie 27th, 2008 la 2:52 am SANBATA DIMINEATA????
Da. Hát, ce, înainte de culcare…
Genial.. ce improvizatii, sticla intoarsa si folosita pe post de toba.. :)) numa in Ardeal vezi asa ceva…
Azi am mai dat de oameni care te displac profund şi pun la îndoiala orientarea ta sexuală.
dar cine i-o pune la indoiala? si apoi sub ce unghi?
Ehehehe, tot ăia care ţi-or spus că să nu umbli cu mine, că te-nvăţ pă rele? Sau din altă serie?
in alta ordine de idei, in Constanta ninge de pe la 2…
1. Dacă mai aud odată “mulţu” sau “cu plă”, fac moarte de femeie. Că om nu pot să-i zic.
2. Eram mai zilele trecute în taxi şi aud în staţie: “Sărut mânuţele domnişorică, ajung eu în 8 minuţele”. După ce vomaţi niţel, să ghiciţi vă rog în ce oraş eram.
3. Uăiiiii, ce gras eşti. Cât dumnezo mănânci?
4. Cu riscul de-al enerva pe Biblio: alte colege n-ai? Astea nu-mi plac.
5. Am zis că eşti gras?
7. Gras, zic. Am zis că: graaaaaas. Bă, eşti surd? Ziceam că eşti gras. Ce dumnezo!
Mi-au trebuit 44 de ani de viata in miticie dar pina la urma am inteles: daca vesnicia s-a nascut la sat atunci diminutivele s-au nascut in Ardeal. Nu care cumva sa tineti gura deschisa mai mult decit trebuie. Sau sa consumati gigabitii scriind cuvinte intregi. Sa va mai explic de ce nu merg clujenii la cules de melci ? Las` ca stiti voi si singuri.
Eronaaat! Diminutivele n-aveau cum să se nască la no, deoarişce sunt mai lungi decât cuvintele zdravene, deşi esprimă lucruri scurte.
În schimb, voi sunteţi ăia care linguşiţi la orice frază, deşi sunteţi câh în realitate. Noi, de fapt, tăcem molcom chiar.
Marianeeee, n-ai priceput nimic. Taxiul cu pricina era în miticie. Acolo e patria diminutivelor.
De fapt stai, acu mă lovii: cine ştie ce crede Marian că-i Bucureştiul sau miticia. Deci Marian: BUCUREŞTI.
“O ciorbică la domnu?” “O bericică”?
Hudrea draga, TU n-ai priceput nimic !!! Taxiul poate era in Bucuresti dar pe sofer l-ai intrebat de unde venea ? Hai ? Aud ?
Dariuse – stii cit ma abtin sa nu te injur, da ? Stii cit imi esti de drag, da ? Sau vrei sa scriu aici bancul cu melcii ?
Ce e mai amuzant decât bancurile cu ardeleni e că nu e nevoie de bancuri ca să expunem prostia crasă a miticilor. 😀
Pe ăsta ori îl iau de gît ori îl string de coaie… de coi, pardon.
no!! şădieţ binişor 😛 hai, pa. pa. pa.
Toadere, răscolind printre posturi, l-am găsit şi pe al tău. O să fac un recensământ al localnicilor care cred în homosexualitatea dânsului Darius şi o să te informez, detailat, cu privire la rezultate.
PS : De ce trebuie să îi dăruiesc Jegului o mistrie?
Îţi dai seama, potenţiala mea homosexualitate este puternică precum o religie pentru unii. 🙂
Deci crestin ortodox sau…? 😛
ma, io am fost la niste pretini catolici la un botez azi. de beut am beut cu moderatie. ce mi-a placut ie ca nu chinuie copilu’. doua cruciulite pe frunte cu mir, o stropeala, un cantecel si gata. faina treaba.
cat despre darius, el e bionic. el cu tastatura mai mult.
Asta era, de-aia nu suntem noi romanii mai dezavantajati (ya, right!); pentru ca plecam la drum speriati de mici. Pai sa nu te-apuce groaza cand te vezi bagat in ditamai clopotul plin cu apa, sa cresti cu impresia ca poporul te vrea mort din frageda pruncie?
E, oricum eu mi-am mai revenit. :))
de-aia suntem…vroiam sa scriu…na, de la sarmale 😛
sa nu te-apuce groza…
Am vrut sa trec groza dar…nu stiu daca aici (acolo) se potrivea. 🙂
Cică “să trec Groza”. Ahahaha. Ca la şcoală. Nu scrii, că treci! Şi maghiarii nu dau lucrare, că fac lucrare. 😀 Ce drăguţ!
Of, a trecut Groza la critici de text. 😀
Bine, dar am scris “sa scriu” odata, de ce sa ma repet si sa ma plictisesc?
Mai bine trec..bla bla bla (stiu ca nu mai are sens, dar fetele vorbesc /scriu mult oricum)
Pînă la sfîrsitul anului mai scrii un articol, da ? Ca să nu-ţi zic ceva despre stat sarmale in gît, da ?
Compunere liberă cu tema: “cum mi-am petrecut vacanţa la părinţi la Zalău unde-i ţuică căcălău“.
(fără virgulă după ţuică)
Am cautat si eu frizerie bucuresti sector 1 si am dat de site-ul
asta. Imi place ce ai scris si as vrea sa adaug si eu cateva cuvinte.
Personal am fost la Jovial din Strada Sfânta Vineri,
25, București. care au telefon: 0748 149 599 si i-am gasit, cautand evident balayage sectorul 3
Vreau sa spun ca am fost multumita si ca merita sa bati drumul pana in centru.
Am vazut ca au activitate si pe facebook si au si un site misto.
Pare sau nu a reclama, eu personal am fost super incantata
si vreau sa ofer si altora posibilitatea de a alege. Incercati si postati si voi
parerea voastra despre ei.