Ca să scrii o carte trebuie să ț-…
Ca să scrii o carte trebuie să nu te întrerupă nimeni! Ca să scrii o carte trebuie să ți se fi întâmplat ceva. Trebuie să te îmbeți sau trebuie să-ți fi murit cineva. Sau, ca să scrii o carte, trebuie să nu ți se fi întâmplat nimic.
Trebuie să ți se fi întâmplat (sau nu) destule pagini. Trebuie să știi să scrii sau să ai cuiva cui să-i dictezi repede-repede, când îți vine ideea. Trebuie să te întorci, s-o corectezi, că ideea ta nu e niciodată destul bună. Cartea ta, în ansamblu, oricum nu e niciodată bună, oricât ai corecta-o. Depinde cât de mult le place și cât de buni sunt cei cărora le place. Ca norocul pentru ei, nu sunt eu scriitorul și nici voi cititorii ca să scriem, respectiv citim o carte prea curând.
Și dacă n-ai ceva de notat sub pat, cartea ta nici măcar nu e. Sau laptopul. Laptopul trebuie să fie bun, mai bun decât cartea, pentru că e mai scump decât ea și pentru că dacă bootează greu, puteai să fi avut mai bine o hârtie și-un pix. Nu atât de bune cât cartea, mai ales că-s goale.
Trebuie să ai cine să ți-o vândă, cine să ți-o cumpere și cine să ți-o citească. Dacă e bunicică, îmi mai trebuie să-ți mai facă și poate că ar trebui s-o scumpești.
Cărțile mai bune nu au semn de carte, că dacă îs mai bune, o să țină minte cititorul unde a rămas. Dar asta ține în principal de tipar. În tipar se decide mai mult sau mai puțin dacă e bună. Așa că trebuie specificat anume: “să nu-i puneți, vă rog, semn de carte”. Printre cele mai bune cărți sunt cele cu cel mai mare raport de pagini citite per timp.
Într-o scală comparativă, cartea oricui ar fi cea mai bună, atâta timp cât oamenii ar fi arși pe rug, dacă n-o citesc, măcar ca unul dintre aspectele neconvenționale ale campaniei ei de marketing.
Ca să scrii o carte ar fi preferabil să știi să scrii “să scrii” cu un doi i și să nu scrii “scri” cu un i, în formă negativă, ca la “Fii!” și “Nu fi!”, dacă verbul “a fi” nu ar fi copulativ și nu i-ar trebui (cu un singur i) nume predicativ. Dar el este. Și să scrii “cu doi i”, nu cu “doi de i”.
De fapt, nu: ca să scrii o carte, ar fi bine să te-apuci.
***
[mulțumim, Nojea]
***
Partea a doua a articolului…
Imbecilul de frate-miu, cunoscut mai mult pe Internet și în viața reală mai puțin drept “Care Dacian?”, a lipsit recent din apartamentul nupțial, durată de vreo o luna de zile, pe motiv că – zice el – s-a dus în Germania, cu lucrul. În tot acest răstimp, a publicat pe fotoblogul său un număr total de 3 poze, dintre care una când s-a întors, din Zalău. Știindu-l noi cum lucrează – în sensul că nu – și cum nu face de fapt poze diafragmă declanșată după diafragmă declanșată – în sensul că ba da – ne rămâne decât să deducem că Dacian a lipsit – da – și-a luat aparatu cu el – da – însă a făcut doar poze pentru industria porno, deoarece s-a întors cu bani.
Concluzia, odată puse detaliile cap la cap, a fost simplă. Mai mult decât asta, nu-l credem nici c-a ieșit din țară, da’ nici nu-l bănuim că ar fi întreținut sex, chiar în contextul propice acestei activități.
Știm cu siguranță că s-a întors pripit și s-a tuns urgent, ca să-și schimbe înfățișarea. Care, dacă o analizăm la nivel de freză, ne dă un indiciu cu privire la categoria de pe site-urile unde-au ajuns pozele sale. Dar nu înclinațiile sexuale sunt subiectele discuției noastre dintr-acest articol.
Cele toate cele 21 de zile cât a fost plecat, m-a ținut ba cu șlițu’ desfăcut, ba cu pantalonii pe vine, ba până la urmă tot cu mâna-n chiloți, că sub nici o formă n-a vrut să dezvăluie clar când se-ntoarce precis. Mă ținea într-un continuu “deseară”. Ș-atunci, în ciuda cârdurilor de fete care ciripeau necontenit în interfon, eu nimănui nu puteam ca să deschid.
Caut, pe această cale, domnișoară de caracter, fizic atractiv, curată, inteligență ridicată, umor, sociabilă dar singură în apartament. Pentru Moafle.
***
Politețuri și nu numai…
[mulțumim mie]
***
[mulțumim, Dan Chișu]
Mulţam pentru alocuţiunea cu scrisul cărţilor.
Comentariul 1.
Domnule Jeg, dar ce serioasă a fost prima parte a postului.
Este că la poza cu Nu Blocaţi Sparg Roţi nu ai văzut că scrie mic:
M-am săturat de scuze 🙂
@ Cornelia
JEG e blogul, domnia sa, megastarul, este Darius Groza. 🙂
Excelent articolul! Aş dori să public mari fragmente din el în editorialul meu din revista online Tamada.ro (http://www.tamada.ro/revista
). Ar urma să apară marţea viitoare (25.11.2008). Se poate?
pai la ce ai scris tu mai sus, ar cam trebui sa ma fac un scriitor si inca unul d-ala celebru 😉
@Bibliotecaru: Tu esti acel lingau prin definitie care scrie doar de bine pe blogului jigodiei de elena udrea fra ? (fra de la fraier si nu de la frate). Esti o scama.
@ mnezo
M-am gândit să-ţi răspund, să nu-ţi răspund… până la urmă am ajuns la concluzia că să nu-ţi răspund. De fapt scamele nici nu vorbesc.
“Obişnuiam să citesc ca să nu fiu obsedat de viitoarea mea operă, aşa încât să devin incapabil de a o realiza.” Ernest Hemingway… cam asa ceva?
ca să scrii o carte… tre să ai coaie. (pfai ce misogin o sunat! deşi-s o feministă…cu simţu’ umorului prea dezvoltat)
Cornelia, dar ce într-adevăr.
Bibli, desigur că am observat, eu am poza mare; chiar m-a bătut gândul să pun “foto medalion”, să fie clar fiecăruia, dar ulterior mi-am zis că pula mea.
Lucia – mă, că tu spam; da’ bine, accept, e frumos ca să zici când furi. Nu, serior, ia ca de la tine, nu mă supără deloc.
Iodu’, tu tre’ să întruneşti înainte condiţiile întregii primei părţi, mai puţin ultima parte (a primei, zic)
Mnezo şi Bibli – vă-nţelegeţi voi cumva (deşi, mnezo, Bibli e iubit aici, în urâţenia sa, pe lângă că nu exişti de-adevăratelea).
Ame, draghe, un sincer “nu” la toate aspectele punctate de tine.
AAARP! EMOTICOOON!
Ce mă, a scos Delia cartea deja? Fără capitolul tău nescris?
Pe afişul nr 1 chiar aşa scrie? “Lăsaţi Bâjele la uşă”? Adică Dariusul? Pe Darius? Cam cum ai lăsa bicicleta sau câinele? La uşă? Când intri undeva?
Nu fi! Da. Explică-mi şi monicăi, pe mine nu mă crede.
Plăcut aia cu “pe lângă că nu exişti de-adevăratelea”.
pot sa-l injur pe mnezo ala? adica, care e politica bagatului pulii in gat pe acest blog? cum sa fii ma jegos cu bibli? bibli e “painea lu’ Dumnezeu” si inca 3-4 chestii. bibli e de baza….
apropos (nu stiu apropos de ce), v-ati facut muci la intalnirea aia de bloggeri grasuti?
ptr. Biblio
Darius, pe lîngă film, scrie şi o carte tată!
Darius,
Dacian = mutu’ tace şi le face. 😀
Amu îl dai mă pe Moafle când nu-mi ma’ treb’e ? Că când tânjeam eu după el… tu nu şi nu !!! Fiţi-ar şapca !
mnezo e bionicul lui darius?
Puştiu’ – mai necesităm; şi tu mai “necesi-ţi” o “crati-mă”, pe undeva pe-acolo.
Iar n-ai şapcă! 😀
Ce tăt boscorodeşti?
a fii se scrie cu trei iii.
Domnul mnezo este un puşti simpatic, iubitor de muzică rock, cum eram şi eu la vârsta lui, într-o gaşcă de alţi iubitori de rock, cum eram şi eu la vârsta lui, ascultă Slipknot cum ascultam şi eu… e drept eram ceva mai în vârstă şi înţelegeam corect mesajul psiho-social al trupei. Problema domniei sale este că-şi exagerează reacţiile fără să cunoască cu atenţie ce se întâmplă în jurul domniei sale. Dumnealui mă face pe mine lingău pe un blog în care mulţi PD-L-iştii ar vrea să mă întâlnească ca să-mi explice un punct de vedre obiectiv cu pumnul în ochi.
Eu mă aştept din start la domnul mnezo să nu înţeleagă despre ce este vorba în politică pentru că nici eu nu aş fi înţeles la vârsta lui. Domnia sa nu înţelege că este simplu să înjuri, complicat este să aduci politicianul să facă ce trebuie pentru ţară. Dacă aş ştii că-mi răspunde sincer, l-aş întreba ce ar alege dacă ar fi om politic, un Ferrari sau o semnătură în favoarea poporului român. Ei bine, acest răspuns sincer este în favoarea scamei de Bibliotecaru, pentru că eu nu aş alege niciodată banii, prea des am fost pus în faţa unei asemenea alegeri pentru a nu fi sigur de asta.
I did my time, and I want out!
So effusive-fade!
It doesn’t cut, this soul is not so vibrant.
The reckoning, the sickening.
Packaging subversion.
Pseudo-sacrosanct perversion.
Go drill your deserts, go dig your graves!
Then fill your mouth with all the money you will save.
Sinking in, getting smaller again.
I´m done! It has begun, I’m not the only one!
And the rain will kill us all.
We Throw ourselves against the wall.
But no-one else can see.
The preservation of the martyr in me.
Psychosocial, Psychosocial, Psychosocial.
Psychosocial, Psychosocial, Psychosocial.
There are cracks on the road we lay.
But where the temple fell, the secrets have gone mad.
This is nothing new, but when we kill it all
The Hate was all we had!
Who needs another mess, we could start over.
Just look me in the eyes and say I’m wrong!
Now there’s only emptiness, venomous, inspid
I think we’re done, I’m not the only one!
And the rain will kill us all.
We Throw ourselves against the wall.
But no-one else can see.
The preservation of the martyr in me.
Psychosocial, Psychosocial, Psychosocial.
Psychosocial, Psychosocial, Psychosocial.
The limits of the dead!
The limits of the dead!
The limits of the dead!
Fake anti-fascist lie, (Psychosocial)
I’ve tried to tell you, but (Psychosocial)
Your purple hearts are giving out. (Psychosocial)
Can’t stop the killing idea. (Psychosocial)
If it’s hunting season. (Psychosocial)
Is this what you want? (Psychosocial)
I’m not the only one!
And the rain will kill us all.
We Throw ourselves against the wall.
But no-one else can see.
The preservation of the martyr in me. X2
The limits of the dead!
The limits of the dead!
The limits of the dead!
http
www
trilulilu.ro/bilibistrocul/c383124b70a596
Verby: Da’ de aia-i scris cu doi?!
După mult timp, am citit un comentariu de-al lui Bibliotecaru, fără să sar cuvinte. Fără versuri, desigur.
Nu te face că nu, când ştii bine că da. Magarski !
1. vrei sa scri o carte?
2. eu nu am nici o sansa asa-i? avand in vedere punctul 1.
3. am citit carti bune care aveau semn de carte. care-mi vin acuma-n minte.. pianista (elfriede jelinek, care a luat nobelul in 2004), sotron (cortazar). ma rog.. toate alea de la polirom cred ca au.
4. revenind la cartea ta… cand te apuci de ea?
@ andreea
Şi femeile au un fel de text-icole, numai că sunt ascunse, sunt subtile, sunt mai diafane. În timp ce la bărbat organele tex-tuale sunt adaptate pentru intromisie, plămada femeilor este de a cuprinde universul cunoaşterii.
Aş vrea să ilustrez cu acest fragment din Filmul The Wall:
http
www
youtube.com/watch?v=RXr_pJXKQAY
What shall we use to fill the empty spaces
Where waves of hunger roar?
Shall we set out across the sea of faces
In search of more and more applause?
Shall we buy a new guitar?
Shall we drive a more powerful car?
Shall we work straight through the night?
Shall we get into fights?
Leave the lights on?
Drop bombs?
Do tours of the east?
contract diseases?
Bury bones?
Break up homes?
Send flowers by phone?
Take to drink?
Go to shrinks?
Give up meat?
Rarely sleep?
Keep people as pets?
Train dogs?
Race rats?
Fill the attic with cash?
Bury treasure?
Store up leisure?
But never relax at all
With our backs to the wall.
Nu stiu daca semnul chiar indica faptul ca respectiva carte e praf dar…eu tare mi-as dori sa am semn serios. M-am saturat sa pacatuiesc indoind colturi sau sa pierd hartiute colorate peste tot…
Darius, vad continui cu meseria de petitor vad…:)
deci vad 😀
Cred că partea din film despre care vorbeşte Bibli (sper că pot să-i spun pe “numele mic”, chiar dacă n-am idee cine e şi nici voi cine sunt eu) a fost cea care m-a marcat cel mai tare, pe lângă piscina însângerată, procesul şi ciocanele…
Cât despre conflictul “a fi sau (a) nu fii” (eu aşa îl văd), diriga din clasele V-VIII, profă de română, ne-a învăţat în clasa a cincea forma corectă a imperativului negativ. Zicea aşa: imperativul negativ se formează din “nu” şi infinitivul verbului de conjugat. Punct.
Şi eu am vrut să scriu o carte, dar mi-a trecut 😀
Auzi acolo, monică. Infinitv. Ha.
a fi(i) sau nu a fi(i)
Ha pe dracu’! Este o explicatie ilogica. La fel de ilogica precum “i” din “a”. N-are decit sa considere Academia ce vrea muschiul ei, eu n-am sa, doar ca asa zic ei. Pentru ca nici cu “i” din “a” nu scriu. Ca e ilogic.
Deci, nu fii insistent!
Si Hudrele fu atit de grabit sa taie din “i”-ii aia, incit il ciunti taman pe infinitv. Hh!
Gai să ne reîntoarcem la original şi să vedem cum stă scris acolo:
A fi sau a nu fi : iată-ntrebarea, ‘ E oare mai de laudă să suferi
în sinea ta, săgeţile şi praştia
Norocului vrăjmaş, sau mai degrabă
Să te-narmezi în faţa unei mări
De zbucium şi prin luptă s-o răpui ?
Să mori, să dormi… nimic mai mult. Să ştii
Că printr-un somn poţi pune-odată capăt
Durerii sufleteşti şi-atîtor chinuri
Ce-s partea cărnii, iată o-ncheiere
Spre care năzuim. Să mori, să dormi ;
Să dormi poate visînd ? Aici stă totul.
Ce vise-n somnul morţii poţi visa
Cînd am scăpat vremelnicei strînsori ?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a pregeta,
Şi-aici se află şi acea-ndoială
Ce dă restriştii-o viaţă — atît de lungă.
O, cine-ar mai răbda dispreţul, biciul
Acestor vremi şi-obida asupririi,
Jignirea-adusă numelui de om,
Durerea dragostei ne’mpărtăşite,
Trufia dregătorilor, dreptatea
Zăbavnică, bătaia din picior
Pe care vrednicia răbdătoare
O tot îndură de la nedestoinici,
Cînd liniştea şi-ar căpăta-o singur
C-un vîrf de jungher. Cine-ar sta să-şi ducă
Povara vieţii-n geamăt şi sudori,
De n-ar fi spaima de ceva de-apoi,
De ţărmul neştiut de unde nimeni
N-a mai venit şi care ne-ngrozeşte
Făcîndu-ne mai lesne să-ndurăm
Urgiile de-aici, decît să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Şi cugetul ne schimbă-n bieţi mişei,
încît firescul chip al hotărîrii
Sub raza slabă-a gîndului păleşte,
Şi-avînturile cele mai măreţe
Sub semnu-acesta se abat din drum
Şi pier ca faptă. Dar tăcere, iat-o
Pe mîndra-Ofelia. Nimfă, pomeneşte
în ruga ta de mine, păcătosul.
Traducerea prinţului Danemarcei aparţine lui Ion Vinea.
ce bibli, ai vise cu hamlet?:)
ma gandeam ca ar fi tare sa scoti o carte cu cele mai bune postari de pe jeg.
ce zici?
imposibil,ar fi o carte numai cu si despre mine,iar eu,modest fiiiiiind n-o sa-mi dau consimtamantul;(nu mai insistati!)
bey varzane, nu are sa scoata nice odata asa ceva. vrei sa ramaie fara cetitori?
Ei, toadere, cu Hamlet… Da’ Orfelia ce-are, ea nu-i buna? 😆
Dacă puteţi să mă ajutaţi, am o mare tulburare şi m-aţi ajuta răspunzând, în număr cât mai mare şi, desigur sincer, cu da sau nu, la următoarea întrebare:
Ştiţi cine a fost George Vraca?
@ toader
Stimate domn, nu ştiţi că-s EMO, gândesc la moarte precum alţii la iubită. Ea va fi mireasa mea. Nu visez la Hamlet ci la nunta de piatră.
Şi pentru că tot am vorbit despre Nunta de Piatră…
http
www
youtube.com/watch?v=S7EzkNwCcQQ
Bibli: da. Mai string ca sa fie numar cit mai mare sau ajung doar eu?
@ Bibliotecaru – Un actor?
da mai cornelio, e un actor. mare. apus de soare etc. etc.
deci mai draga monica. nu se poate cu personagiul in cauza ca dumnealui bibli e abstinent si nedoritor.
Ai dracului englezii astia, au rezolvat problema simplu: to be or not to be. Cu “e“ nu cu un “i“ sau doi.
Ati auzit voi sa se certe ei daca se scrie be sau bee ?
Pe de alta parte chiar nu stiu ce are Bibli. La Bucuresti a inceput sa ploua de vreo 3 ore. Vint cu microbi nu bate. Epidemia de gripa inca nu s-a declansat. Alegerile inca nu s-au tinut. As dori sa emit doar citeva ipoteze:
1. L-a muscat o omida de pe balconul sau propriu care este.
2. L-a blestemat iepurele ala mic hranit cu lapte.
3. S-a imbatat de bucurie ca a ramas Patapievici la conducerea ICR.
4. Etc.
5. S.a.m.d.
Bine. Sa lasam trilemele. Darius? Poze cu gradina zoologica de aseara? Multumim postticipat.
Deci Vărzene: de mult e în discuţii. 🙂
Moniceo – eu n-am făcut; va să cer.
@ Marian S.
Trăiesc într-o lume care şi-l aminteşte pe Nicolae Ceauşescu, dar nu-şi aminteşte de George Vraca. Astăzi mi-a spus, relativ la următorul fişier
http
www
imeem.com/groups/DREoFtDZ/music/IuaXXE7_/george_vraca_hamlet_monolog/
cu următoarele cuvinte:
“Ar fi putut suna bine daca era interpretat de un actor adevarat…………..”
Pur şi simplu m-a apucat disperarea. Acest mare om considerat un reper sacrosant pentru arta teatrală, un om la picioarele căruia s-a aplecat cu respect întreaga generaţie a marilor actori cu care avem norocul să trăim şi care a început să se stingă, un om care este zdrobit astfel.
Cine sunt aceşti oameni care trăiesc alături de noi? Cum pot eu respira acelaşi aer cu domniile lor? Ieri am fost făcut lingău şi scamă, astăzi cineva a dărâmat soclul lui George Vraca… mi-e tare frică de ziua de mâine… tare frică. Îmi este frică pentru că trăiesc într-o realitate care nu mai este a mea.
*Astăzi mi s-a răspus, relativ la următorul fişier
@ Bibliotecaru
Cel care a glumit mai sus (aka Marian S) poate n-a avut sare la el si a iesit o gluma nesarata. Nu i-o lua in nume de rau, te rog !
Cel care a comentat asa despre George Vraca e un dobitoc si asa va ramine. Nu cred ca e cazul sa ne taiem jugulara pentru atita lucru. Maine-poimaine nu isi va mai aduce nimeni aminte de Patapievici si nu se va face gaura in cer pentru atita lucru ! Si e atit de mare diferenta…
(Pentru ca mi-esti simpatic chiar daca parerile noastre cu privire la acel personaj difera complet)
@ Marian S.
Trăim într-o ţară în care politică acoperă cultura, şi asta este mai cumplit decât rata mortalităţii infantile. Noi nu suntem în istorie decât ce rămâne în urma noastră, şi acest în urma noastră nu poate fi decât cultură. Multă lume îşi aduce aminte de Johann Sebastian Bach, câţi îşi amintesc însă ceva despre prinţul Leopold von Anhalt-Köthen la curtea căruia a fost angajat? Dacă arta, cultura în general, este acoperită de politica asta infectă, avem, ca neam, o problemă importantă. De aceea dau atâta importanţă şi cred că este o gaură în cer.