Ca să scrii o carte trebuie să ț-…
Ca să scrii o carte trebuie să nu te întrerupă nimeni! Ca să scrii o carte trebuie să ți se fi întâmplat ceva. Trebuie să te îmbeți sau trebuie să-ți fi murit cineva. Sau, ca să scrii o carte, trebuie să nu ți se fi întâmplat nimic.
Trebuie să ți se fi întâmplat (sau nu) destule pagini. Trebuie să știi să scrii sau să ai cuiva cui să-i dictezi repede-repede, când îți vine ideea. Trebuie să te întorci, s-o corectezi, că ideea ta nu e niciodată destul bună. Cartea ta, în ansamblu, oricum nu e niciodată bună, oricât ai corecta-o. Depinde cât de mult le place și cât de buni sunt cei cărora le place. Ca norocul pentru ei, nu sunt eu scriitorul și nici voi cititorii ca să scriem, respectiv citim o carte prea curând.
Și dacă n-ai ceva de notat sub pat, cartea ta nici măcar nu e. Sau laptopul. Laptopul trebuie să fie bun, mai bun decât cartea, pentru că e mai scump decât ea și pentru că dacă bootează greu, puteai să fi avut mai bine o hârtie și-un pix. Nu atât de bune cât cartea, mai ales că-s goale.
Trebuie să ai cine să ți-o vândă, cine să ți-o cumpere și cine să ți-o citească. Dacă e bunicică, îmi mai trebuie să-ți mai facă și poate că ar trebui s-o scumpești.
Cărțile mai bune nu au semn de carte, că dacă îs mai bune, o să țină minte cititorul unde a rămas. Dar asta ține în principal de tipar. În tipar se decide mai mult sau mai puțin dacă e bună. Așa că trebuie specificat anume: “să nu-i puneți, vă rog, semn de carte”. Printre cele mai bune cărți sunt cele cu cel mai mare raport de pagini citite per timp.
Într-o scală comparativă, cartea oricui ar fi cea mai bună, atâta timp cât oamenii ar fi arși pe rug, dacă n-o citesc, măcar ca unul dintre aspectele neconvenționale ale campaniei ei de marketing.
Ca să scrii o carte ar fi preferabil să știi să scrii “să scrii” cu un doi i și să nu scrii “scri” cu un i, în formă negativă, ca la “Fii!” și “Nu fi!”, dacă verbul “a fi” nu ar fi copulativ și nu i-ar trebui (cu un singur i) nume predicativ. Dar el este. Și să scrii “cu doi i”, nu cu “doi de i”.
De fapt, nu: ca să scrii o carte, ar fi bine să te-apuci.
***
[mulțumim, Nojea]
***
Partea a doua a articolului…
Imbecilul de frate-miu, cunoscut mai mult pe Internet și în viața reală mai puțin drept “Care Dacian?”, a lipsit recent din apartamentul nupțial, durată de vreo o luna de zile, pe motiv că – zice el – s-a dus în Germania, cu lucrul. În tot acest răstimp, a publicat pe fotoblogul său un număr total de 3 poze, dintre care una când s-a întors, din Zalău. Știindu-l noi cum lucrează – în sensul că nu – și cum nu face de fapt poze diafragmă declanșată după diafragmă declanșată – în sensul că ba da – ne rămâne decât să deducem că Dacian a lipsit – da – și-a luat aparatu cu el – da – însă a făcut doar poze pentru industria porno, deoarece s-a întors cu bani.
Concluzia, odată puse detaliile cap la cap, a fost simplă. Mai mult decât asta, nu-l credem nici c-a ieșit din țară, da’ nici nu-l bănuim că ar fi întreținut sex, chiar în contextul propice acestei activități.
Știm cu siguranță că s-a întors pripit și s-a tuns urgent, ca să-și schimbe înfățișarea. Care, dacă o analizăm la nivel de freză, ne dă un indiciu cu privire la categoria de pe site-urile unde-au ajuns pozele sale. Dar nu înclinațiile sexuale sunt subiectele discuției noastre dintr-acest articol.
Cele toate cele 21 de zile cât a fost plecat, m-a ținut ba cu șlițu’ desfăcut, ba cu pantalonii pe vine, ba până la urmă tot cu mâna-n chiloți, că sub nici o formă n-a vrut să dezvăluie clar când se-ntoarce precis. Mă ținea într-un continuu “deseară”. Ș-atunci, în ciuda cârdurilor de fete care ciripeau necontenit în interfon, eu nimănui nu puteam ca să deschid.
Caut, pe această cale, domnișoară de caracter, fizic atractiv, curată, inteligență ridicată, umor, sociabilă dar singură în apartament. Pentru Moafle.
***
Politețuri și nu numai…
[mulțumim mie]
***
[mulțumim, Dan Chișu]
Ce zice darius mai sus înseamnă ce am înţeles eu, nu? “o fu, fă!” Adică modul mai ţărănesc şi simplu de a spune “A fost, tu!”. Doar a uitat un spaţiu. Nu-i aşa? (sau să fie “n-ui aşa?”? hă?)
Eu nu sunt un pseudonim. Sunt doar pseudo…
My chickens, ce dracu, nu poci pune şi eu un post dezlânat că vă şi prindeţi, babelor !
🙂 ╬ Simt o împotrivire la dorinţa mea de a introduce o brumă de cultură în vieţile voastre. Trebuie să merg cu crucifixul în faţă să-l scot pe necuratul din voi care vă îndeamnă la regresia animalică? ╬
♀♂
Bănuiesc că ai remarcat faptul că crucifixul ce tocmai l-ai scos în faţă, stimate forţator de cultură, este unul întors cu fundul în sus. Vorbind de necuratul, desigur.
🙂
Ce crucifix vezi întors invers? Cu copy/paste pls.
Bibliotecare, draga, cu cea mai mare bunavointa am intentionat sa te contactez direct si personal pentru a face un schimb de poze, dar se pare ca blogul tau e suspendat. Ghinion. Pentru poze cu fetele de la pg 5 va trebui sa cauti…la pg 5. succese
No’ acum care mai e invatatoarea/invatatorul si de unde mai topaie si un profesor?
Sa existe o ierarhie bine stabilita… 😀
My chickens? Adică “în puii mei?” :)) =))
Mneaţa, da. [Hudrea căscând, să-ţi rupă maxilarul]
“Fetele de la pagina 5… ACUM ŞI LA PAGINILE PATRU ŞI ŞASE ŞI PE PRIMA PAGINĂ!”.
Crucifixul era echidistant, exceptând că nu era un crucifix.
Hudreo – “into my chikens” ar fi “în puii mei”. Tu caşti de rupi maxilaru’ la persoana a doua?
Nu-i echidistant, bleago, pune mana pe ruletă şi măsoară, domnuţ injiner. Bibliotecarul este, în mod clar şi categoric, adeptul intunericului.
E voie sa spunem ceva pe langa subiect? Ca voiam sa te anuntam ca ti-am dat o leapsa. E voie? Sau poate nu e,…. hmmm,… mai bine sa nu spunem nimic. Adevarul e ca anuntul cu leapsa pe care ti-am dat-o chiar nu se potriveste nicicum cu tot ce ai scris tu. Da, e clar. Renuntam la el.
In rest,… ce-ati facut pana la urma cu capul ala? L-ati pus la ciorba, ati facut creier macelaresc? Ramasesem cu o curiozitate. 🙂
Gramo: esti pe langa subiect, aici se discuta numai lucruri serioase!
Voi stiti ca nu-mi amintesc duminica trecuta? Curios este ca nu-mi amintesc ce-am facut sambata, ca sa nu-mi mai amintesc duminica… Sau cand spun sambata ma gandesc la vineri? Si cand spun vineri inseamna ca ma gandesc la joi? Ceea ce inseamna ca de ceva timp, eu traiesc cu o zi in urma? Cine stie… Important este ca mi-am revenit. Maine incepe week-endul! Cred ca ma duc la munte, ca e mai aproape. Mai trebuie sa fac rost doar de bani si haine, poate si ceva de mancare.
PS: aia este cruce cu capul in jos! am zis… 666…
Ce cap? Nici un cap. Noi nu cap. Pe de altă parte – ce leapşă? Nici o leapşă. Noi nu leapşă! Ce tăt lepşi, lepşi, lepşi! (Bine, poate mă voi gândi.)
Groză, “Puii mei”, eliptic. Bine aşa? Cu ş, da. E lângă ţ, ştii? Mai grşeşte omu’, bă! Repede te-ai trezit şi tu. Deşteptule!
“Ce tăt lepşi, lepşi, lepşi!” Strigi sau întrebi? Prostea! Dar sunt de acord, da, ce tăt atât? Până cât?!
ATENTIE! CONTINUT EXPLICIT.
Contine cuvinte ca: scatofili, cur, cacat, sex oral. Daca sunteti mici, nu cititi!
Ma gandeam la faza asta cu leapsa… Si ma gandeam ca e de cacat… Care e faza? Leapsa asta este un fel de mass de cacat, de pe mess. “TRIMITE MAI DEPARTE CA ALTFEL MOARE MA-TAAAAAA” si toate proastele si cocalarii pe care ii cunosc, isi rup degetele in tastatura cu ochii la curu’ masii sa nu pateasca, doamne fereste, ceva.
10 lucruri care-mi plac,
who gives a fuck? – o rima pentru analiza bibliotecarului
Si cum ma gandeam, asa pe ganduri, mi-a venit o idee: oare exista cupluri de scatofili, care nu-si fac unul celuilalt, sex oral? Adica e bun rahatelul, ne scaldam in el, il punem pe buzite, da’ doamne fereste sa atingem vre-un ou, ceva, si ne ducem repede sa ne spalam pe dinti, ca ne miroase gura a ou sau respectiv a…
Si dupa cum spuneam, asta cu leapsa este pentru blogeri lipsiti de inspiratie… “Nu mai am ce sa spun… Stiu! Dau o leapsa despre partea pe care dormim sau la ce mana incepi sa-ti tai unghiile! Gata, m-am scos doua zile!” Si dupa, in iubitul spirit de turma, gasesc acelasi cacat pe douzeci de bloguri, despre cum se sterg la cur fetitele si baieteii.
Voi cunoasteti vre-un cuplu de scatofili? Puteti sa-i intrebati pentru mine?
Continutul de mai sus, n-are nici o legatura cu fapte sau persoane reale. Totul se inspira din ce a visat autorul aseara. El nu doreste sa jigneasca pe nimeni, desi o face aproape de fiecare data cand deschide gura/tasteaza cuvinte fara inteles.
Kraki, sensibil ca întotdeauna. Un Zola al blogosferei.
Întâmplător, sau nu, apropo de crucifixul măsurat cu metrul de croitorie…
astăzi am primit următoarele două mesaje, câte unul pentru fiecare dintre cele două bloguri pe care le-am suspendat pe perioada electorală, de la un om numit, cu accent saxon, revoluţia albă:
1:
Am vrut sa-mi acopar capul ca poate imi da allah 70 de femei virgine dar m-am razgandit , prefer valkyriile 😉
allah, isus, mesia etc aceste excremente vin si se duc dar Wotan ramane pentru totdeauna !
2:
Asa domne , ai luat-o la fuga sa imparti afise pentru sclavii evreilor ? bine ai facut , stiu ca nu o sa recunosti , o sa ma consolez cu gandul asta
Să fie oare un cititor al acestui blog, să fie o întâmplare… cine poate cunoaşte aceste adevăruri.
PS.
Domnule krakilla, nu v-am rugat eu să-mi daţi cu copy/paste ca să ştiu le ce vă referiţi?
“Vre-un”? Io nu cunosc nici măcar doi scatofili pe care să-i cuplez, să-i întreb, şi-şi atunci ar fi prea puţini, că dacă zic “ba da, ne face sexe orale”, mai tre’ să tot caut şi să tot năşesc scatofili.
si cand zici zola te referi la gianfranco, banuiesc.
Frate-tu a scris o carte despre scatofilie in care a publicat poze facute in Zalau? Am inteles perfect articolu asta.
Zola e fata sau baiat? Nu de alta, dar si “Emile” e cu “e” la sfirsit, stiti, de aia intrebam…
Emile Zola. Naturalist. Ăla de-a scris Nana, inculţilor! N-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine.
emile, emilie. i.
Émile François Zola, aşa se vede că e bărbat 🙂
da’ si gianfranco, ce jucator!
toader, mai tii minte balerinul ala de ieri? Da-i-l, te rog, lui Hudrea.
Mă înclin cu respect, d-ra. Lovitura m-a îngenuncheat.
daca te-a ingenunchiat inseamna ca te inclini cu privirea tulbure si din cauza de genunchi moi, lasa cardeala cu respectul.
despre ce va certati voi aici? despre valoarea mea, ca eu o stiu oricum… sau sunt nelamuriri in privinta sexului acestuia. daca este asa, sa punem problema pe masa. aduceti masa si eu imi pun problema pe ea. nu va mai certati. eu tin la toti!
si ma vad nevoit sa ma repet: eu nu seman cu nimeni, ceilalti imi seamana, dupa chipul si asemanarea mea. (cu copilul minune si voce de aur, ala, am gresit, am vrut sa vad cum ar arata un cacat daca i-as pune ochi.)
sexului acestuia… cred ca ma refeream la mine… sunt atat de poet, incat nici eu nu inteleg ce-am vrut sa spun, cand ma citesc.
Nici noi n-o sa intelegem pina nu-ti vedem poza. Darius…?
😆
veveritzo…
si Darius nu-si permite sa-si piarda unul dintre cei mai buni comentatori… sunt prea valoros… valoarea mea, valoarea mea! ma duc sa arunc cu bani in manelisti. cu d-aia din epoca de piatra. adica bolovani… ce nu-ntelegeti? stati sa citesc si incerc sa va explic ce-am vrut sa spun… imediat dupa ce inteleg si eu.
da, deci se-ntelege! am reusit sa scriu exact ce voiam sa spun. ce mandru ar fi taica-miu daca m-ar vedea acum…
insinuezi ca in poza aia mi s-ar vedea falusul? vei fi dezamagita… doar o fata tampa, ce ascunde un caracter deosebit… de beat.
doua suteeeeee
ce-ai ma?
Ooo-cheeei.
a, sunteti ciudati, am inteles.
jumulino 😆
eu? poate Darius…
Asa se-ajunge de la cultura la sexualitate…la naiba!:P
kraki, you high or smth?
kraki you little piece of….work. puff puff pass!
popeasco nu-mi stalci frumusete de pseudonim.
Jumulinho, că-i mai exotic, aşa, cum e chiar numitul.
semipopeasca.
de ce ma semistrigi, toadere?
Eu nu mai suport, trebuie să mai dau o poezie…
Fac giumbuşlucuri, îţi rotesc inele,
Se dau pe dîmburi, dalbi, de-a berbeleacuri
Ce-ascund dorinţe putrede în ele,
Întorc mosoare de lemn fin, cu aţa
Vernil, să ţi se-agaţe-n părul moale,
Îşi dăruiesc chiar pentru-o sfîrlă viaţa
Lor veşnică dacă îi laşi în poale
Ca să-ţi miroase cu înţelepciune
Locul acela plin de izuri calde
Şi-ascunse-n dulci paftale de velururi,
Şi se-mbrîncesc spre-a-ţi potrivi de-a pururi
Rochiţa, la popou, în ample falde,
Mai şi umblînd cu degete voioase,
Oh, printre-atîtea taine ruşinoase….
(Căci îngerii-s bătrîni, ştiu multe fleacuri… – Emil Brumaru)
Io cred ca Bibli sufera de un fel de sindrom Tourette liric, in care nu se poate abtine sa nu spuna poezii 😆
toadere, unde esti, sa mi-o dedici?