Special TIFF, live și în viață, pentru Vitrina Viral Debates.
Tudor Giurgiu
***
Cristian Mungiu
***
Primarele și Tudor Giurgiu
***
Mihai Chirilov
***
Echipa TIFF 2009, cu câțiva absenți. [click pe poză pentru mai mare]
***
Se proiectează “Amintiri din Epoca de Aur“, de Ioana Uricanu, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu și Cristian Mungiu. [click pe poză pentru mai mare]
***
Dorel Vișan și Cristian Mungiu
***
Deci ăștia se încăpățânează!
Noi avem blocul construit în acest fel, încât geamul budei noastre dă hăpt ochi în ochi cu geamul budei colocatarilor noștri de la același etaj, pe alt palier. Că între ele, apartamentele în care locuim, există o coloană liberă, proiectată pentru a se căca porumbeii în ea, probabil până se umple. Dintr-atâta, putea mai ușor să fie un singur geam, pe perete comun și să aierisim unul în buda celuilalt. Dar mă rog…
Bun, și vă zic toate acestea ca să știți cu toții că ei, vecinii de vizavi, ei sunt cei care au cedat primii, acuma doi ani și jumătate, când au optat să instaureze pavăza prosopului permanent prins în peveceul termopanului. Nu eu! De parcă mă uitam eu la ei cum se freacă-n cur cu tix și nu-mi ajungea cum behăie când se fut ca buldozerele de gips-cartonul de care-i lipit patul meu în care eu nu-mi permit decât să dorm ortodox și smerit. Că de ar fi capabil ăla de-o erecție mai decentă, îmi ajungea și mie-n gură, cu puțină determinare, la cât îi de groasă despărțeala firavă dintre locuințele noastre.
Așadar, repet și întăresc, ei, subliniez, ei și înclin, ei sunt cei care au decis că nu putem fi destul de intimi cât să ne uităm verde în ochi, când suntem la baie! Și ei și-au ascuns rușinea după frunza textilă, ca-n metafora biblică a Genezei.
Eeei bine, fiindcă roată-roată mere roata, trecând probabil într-o nouă etapă a vieții lor pudibonde, s-au gândit să riște, dizolvând clauza scutului vizual. Pentru că imediat ce intru la WC – hait! – unu’ se spăla rânjind la subraț, făcând bulbuci ostentativi, la ochii mei la fel de bulbucați. Ce! M-a surprins ca neobrăzarea unui penticostal care te-njură că nu vrei să-i cumperi icoanele. Stătea acolo și se hlizea, cum a dispărut cârpa și – iată – totul e transparent.
Dar m-am dezmeticit rapid, că nu-s io de ieri, dă azi. Da’ ceee, oi fi mai prejos? De atunci, țin în mine. În fiecare dimineață. Mai bine fac piatră la rinichi toată ziua, cu geamul larg deschis… iar seara, târziu, când totul e luminat ca la curtea penitenciarului… îi pândesc. Și cum îi aud că se duc să se spele, CUM MERG SĂ MĂ PIȘ! Vâââjjjjșșșt! Cu jet. Și cumva pe vârfuri, eventual aburcat c-o bucă pe mașina de spălat, să aibă cea mai bună perspectivă, dacă asta căutau.
O veni, lasă-tu-las’, domnița la Cluj! Numa’-n pielea goală o să-ntindă ciorapii pe balcon. În fandare laterală! Cât timp eu mă cac făcând genuflexiuni. Și sex numa’ cu detentă și doar atârnați de ușile de la dulap, prinși cu lanțu’ cu care leg bicicletă de balustradă, să zăngăne și să hâțâne tăt apartamentu’ din îmbinări. Că taică-miu a prins tot mobilierul între el însuși cu holșuruburi! “Să fie soliiid, să reziiiste”. Da’-l scoatem noi din tăți țâțânii! Deci așaaa?! Măăămăliguța voastră de potlogari!
***
***
Nu vi se pare că surdo-muții, când vorbesc (generic spus), par foarte scârbiți de ceva? Uitați-vă, când gesticulează, la fizionomie. Nu parcă-s extrem de sictiriți și iritați?
Oare așa-i expresiv? Or fi știind ei mai bine. De ce nu încearcă mima optimistă? Totul să fie într-un ton mângăietor, blajin. Am impresia că surdo-muții mereu se ceartă. Nu există prieteni surdo-muți. Doar puncte de vedere contrastante. Sper deosebire de orbi, care n-au puncte de vedere deloc, deci mai mult stau și se uită. În gol. Hai, că deviem.
Deci dacă ar putea să zică prin viu grai surdo-muții, ar fi ca niște țațe. Nu vă prindă acuma corectitudinea politică, n-am nimica împotriva lor, e doar o opinie. Îi văd, așa, pe stradă. Mereu se ceartă! În liniște.
Nici n-ai voie, de fapt, să te uiți. Da’ de ce să n-ai voie să te uiți? Care-i echivalentul surdo-mut la trage cu urechea? Nu poți trage cu ochiul, că trebuie să fii atent. Ai nevoie de concentrare. Dacă ești prea atent, cât să pricepi, deja te holbezi. Te acuză că te miri de ei, că nu-s ca tine.
Nu-i adevărat! E ca-cum-virgulă ai ciuli urechea. Ar trebui să se accepte de comun acord că, dacă mă zgâiesc la doi sau mai mulți surdo-muți, înseamnă că sunt indiscret și ar trebui să se prefacă măcar că nu mă văd. Din bun simț. Că și noi, tot din bun simț, ne prefacem că nu-s surdo-muți. Plus că ei au un avantaj, că nu putem râde de ei când vorbesc singuri pe stradă, fiindcă atunci nu mai îs surdo-muți, spontan. Și zic în gând. În loc să gesticuleze ca pentru sine, cum ar fi normal. În contextul acelui handicap, mă refer. Că normal, în general, pentru noi, ne-surdo-muții, e să chiar părem surdo-muți care vorbesc singuri, când vorbim singuri. Fiindcă ne surprindem gesticulând și certându-ne pe noi înșine, în șoaptă. Ce căcat!
***
Dacă v-aș zice că-i în același cămin, la o zi distanță, m-ați crede? V-aș minți eu pe voi?
[plecăciuni recunoscătoare pentru ambele capturi domnului Gyorffy Zsolt, care se deduce c-ar avea o iubită în locația cu pricina, fapt pentru care ne exprimăm pe această cale teribilul regret și sperăm într-o despărțire cât mai igienic posibilă]
***
De ce se ung fetele pe față? Întreb. Nu vorbesc de fardat, că și împotriva ăluia voi milita câte zile voi mai avea, nici nu mă porniți. Ci despre uns pe față. Eu cred în frumusețe. Am privit-o în față și era frumoasă. Dar de ce se ung? Ca să aibă ce să cură de pă ele în troleu? Ca să fie frumoasă pielea? Nu e mai frumoasă deloc. E urâtă și unsă. Nici nu mă uit la piele, că mă uit la unsoarea aia și nu pot vedea de ea dacă e frumoasă pielea. Iar dacă pe dedesubt e urâtă, unsă pe deasupra e tot urâtă. De ce se ung fetele pe față? Nu înțeleg.
***
Iată aici ce-am adunat eu de prin titlurile de pe Antena 3 Online, draga de ea. Unele dimpreună cu frumoasele lor comentarii.
***
Mă duc la gară. De ce să mă duc la gară? Ca să iau, firește, trenul. Singura mea vrere de la un tren este curentul electric. Alte tipuri de curent disponbile în tren sunt: curentul la urechi; diferite curente vestimentare, nu tocmai fericite; curenți de aer, olfactivi. Eu oi fi mai fandosit, uite-bine, da’ eu îl vreau pe cel electric și doresc să plătesc pentru el, cu cardul meu falsificat și cupoanele altcuiva de reducere, da’, oricum, să plătesc, să nu fie discuții de nici un fel.
Altceva nu mă interesează. Dorm pe grilajul ăla suspendat la un metru jumate, lângă budă, dacă astea-s condițiile. Sau nu dorm, că nu trebuie, mă pot rezema cu buza pe rama din mijloc de la geam, pe aia de blocat, dacă-i necesar. Dar curentul electric e musai, deoarece îmi trebuie la laptop. Net, mulțumesc, îmi aduc eu, da’ curent electric aveți?
Au. Pe cale de consecință, îmi cumpăr bilet la clasa I, nu că-s domn, ci ca să nu risc. Mă doare-n cur dacă-s cu babele sau cu pocăiții pe banchetă. Mă costă cu minus un Long Island în plus, nu-i pagubă, așa mi-am calculat. Bă, și deci îmi iau la clasa I. Și dau io dublu decât clasa a I-a. Și bat io tot peronu’, că alea-s hăt în capăt, să urc în ele, vagoanele. Bă, și de nu mă aburc eu cu tăte, hăăăis!, mă-ngrămădesc acolo, dau din toate, să mă-nghesui, mă prăvălesc peste toți, nu mă interesează, dați-mi priza. Nu este. PIFTOM?! Nu este priză. Păi, și prin ce scot curentul electric din tren?! Prin nimica!
La cât pleacă trenul? Peste șase minute. Eeei, comedie! Am zis că-s de la oraș? Am greșit cu câteva grade: sunt de la Hida! Mă duc la ghișeu, domnucă dragă, mie să-mi schimbați biletu’ pe clasa a II-a, că am plătit în plus pentru niște degeaba, de care aveți acolo din belșug. Bine. Mă costă penalizare 5 lei, pentru speranța c-ar avea curent electric în luxul clasei I. Iau biletul de clasa a II-a. Târăsc toate după mine înapoi – unde-i clasa a II-a? Între locomotivă și clasa I, să țină tampon, dacă-i ceva, normal. Hurducăi toate-n compartiment. Ce văd?! Păi, da, mă, curent electric!
***
***
Am făcut pasul cel mare și necesar și totodată un pustiu de bine întregii societăți și am dus la cimitir mașina de spălat deja faimoasă și pe fratele său mai obscur, frigiderul; apropo, este ceva mecanism de tipul “rabla” și pentru electrocasnice, pentru care nu știți: primești un voucher de reduce, în funcție de noua achiziție; domul din imagine a fost foarte săritor, contra a 50 de lei.
[fotografia executată de maistrul Moafle]
***
Na, mă pulă, poate vă și vin spectatori cu ocazia asta… (Biletele sunt 20 de lei unu’, se găsesc acolo.)
Ăia zic că “iz ricavăr”, dar la cum trăiesc copii acolo este probabil că mama nu mai ştie care a trăit şi care a murit. Ştiţi principiul, îi schimbăm pempărşii ăstuia sau facem altul?
bai mexicanezilor!
cate articole a scris asta cat am fost plecat. am lipsit si io trei saptamani pe net si asta a bagat ‘jde mii de articole. acu’ cica sa le citesc. mai incolo.
Sushi A and sushi B. Sushi A says to sushi B: Wasabi.
Pro fund!
Absconcs!
curiosity meets the cat. hello, my name is cat. hello, i’m curiosity, you know, in the end i’m gonna kill you.
altceva vroiam sa zic. voiam, ma sugeti. aia cu (citez din memorie) “unde mi-s chilotii” n-ar fi trebuit sa fie urmata de o d-asta? <- si apropos, pe cap te-ai uitat?
În cur, te-ai uitat?
Cu filmul… ce se mai aude cu filmul?
Deci, prezentul literat nu-si gaseste chilotii. Sau pilotii- nu e prea clar…..Oricum,deci ne gasim in prezenta unui literat in fundul gol.
Interesanta imagine, izul eminescian-boem capata inflexiuni coloristice si umoristice de Bacovia la umbra Ganditorului de Rodin.
Ecce Homo.
aha, deci iliescu iti comenteaza pe blog. ‘ca-i-as meandrele lui!
Pick someone at random & convince them they’re the heir to an enormous, useless & amazing fortune–say 5000 square miles of Antarctica, or an aging circus elephant, or an orphanage in Bombay, or a collection of alchemical mss. Later they will come to realize that for a few moments they believed in something extraordinary, & will perhaps be driven as a result to seek out some more intense mode of existence.
mare problema cu baile astea la comun…eu am stat in apart cu 2 tipe, in chirie si erau cele mai finute si aranjate fete cand le vedeai pe strada. Dar in baie ce jeg lasau, ambalaje, tampoane, par in chiuveta. A fost un adevarat cosmar sa locuiesc acolo
[…] Navigand azi pe bloagele din blogroll, ajung si pe acilea. […]
Ia să ridicăm un pic nivelul comentariilor, că prea s-a redus nivelul de inteligenţă al rahatului pe chilotul uitat la duş. Îmi doresc un rahat mai inteligent:
Harpista de Duiliu Zamfirescu
Orgia se sfârşise… ieşeau grupe glumeţe
De capete aprinse, de ostenite feţe,
Mergând să se întinză sub cerul cel senin,
Beţi unii de câştiguri, iar alţii beţi de vin.
În umeda tavernă abia mai rămăsese
Câţiva beţivi de fructe ce dormitau pe mese,
Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari
Şi Paola harpista cu ochii săi cei mari.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa-ţi frunte pe orişicare pernă,
La orişicare bal?…
Din lampa fumegândă scăpând o lungă rază
Pe bucle catalane uşor se-mprăştiază…;
Din harpa încântată zburând accente vii
Spun razei tot misterul cerestei armonii…;
Din ochii ei, mari lacrămi, din suflet, trist suspin
Spun notelor murinde omorantoru-i chin.
Ş-atuncea… tot mai tare la sân harpa şi-o strânge
Şi plâng coardele mute şi însuşi glasu-i plânge:
“Spre tine, ah! Spre tine, ţărm vecinic înverzit,
E dusă-a mea gândire de-un dor nemărginit…
La tine, golf poetic, cu apele senine,
Speranţa mea visează… la tine, tot la tine!
Adio, cer albastru, ca sufletul senin,
Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin,
Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi…
Cu voi e fericirea, cu voi…, numai cu voi…”
Şi glasul ei se stinge încet… încetinel.
Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel
Ar fi voit să puie, în umbra delicată,
Doi ochi plutind albaştri în lacrima-nfocată;
Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor,
Te-ar fi făcut să cauţi un lung cântec de dor…;
Orpheu, îţi găseai dorul cântat într-o tavernă
Şi tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă.
Cântă… De la masă o calfă de cizmar
Sculându-se, la dânsa veni cu un pahar:
– Destul, de două ceasuri ne duci într-un suspin.
Mai bine bea… Îneacă-ţi suspinul tău în vin.
În vin! Ce fericire!… Bea Paola şi cântă!
Ce stai cu ochii-n lacrimi, spăşită ca o sfântă?
Sărută-mă mai bine, îţi dau doi gologani…
– Doi bani pe-o sărutare!… Doi bani! Pentru doi bani?
Şi-n faţa mamei sale va mai veni ea mâine?
Doi bani!… O şoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine.
Primeşte!
Trist atuncea ea capul şi-l întinde
Iar el, cizmarul vesel, în braţe-o şi coprinde.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa frunte pe orişicare pernă
La orişicare bal?
O… da, căci sunt pe lume mizerii omeneşti
Ascunse, fără milă, în piepturi femeieşti.
Sunt suflete pe care mizeria le pierde
Cum pierde vântul toamnei un dafin încă verde.
O lacrimă e-o lume de tainice dureri
Ce sunt şi-n corp şi-n suflet şi nu sunt nicăieri;
Un zâmbet printre lacrămi e raza cea din soare
Ce vesel se răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare.
Şi când gândesc că-n lume sunt suflete menite
În veci de blânda rază a nu fi încălzite,
Când văd că sunt fiinţe ce port pe frunte scris
Eternă suferinţă şi-n trai, şi-n somn, şi-n vis,
Mă-ntreb de nu-i mai bine a-şi duce fiecare
Adânca sa durere pe şesuri sau pe mare
Spre groapă sau spre bal?
De nu e drept să moară talente prin taverne
Şi ochii mari să plângă, pierduţi pe negre perne,
În nopţi de carnaval…?
Cu ochii stinşi de viţiu, cu sufletul de rele,
Cu gându-n cercetare cătând cum să se-nşele,
Îşi dau sudoarea frunţii pe cărţile murdare
Ş-apoi câştigătorul o dă pe-o sărutare.
Călin, iubit de soartă şi iubitor de vin,
Venise lângă dânsa să vadă-un alt Călin
Ce-n ochii ei cu lacrămi, uşor se oglindea…;
Ş-atuncea îi vrea ochii; el ochii ei îi vrea!
– Ascultă-mă, fetiţo, stai, cântă-ncetinel:
Ai ochi limpezi ca vinul şi-mbătător ca el.
Vin vechi, asta se ştie… – Dă-mi ochii să-i sărut;
Îţi dau trei bani… Sau cere cât vrei. – Cât ai cerut?
Ea tace. Gându-o duce, în repedele-i zbor,
Spre casa mamei sale în care vede-un nor.
Din norul de lumină o mână stă întinsă
Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă.
– Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani…
De ce nu pot a-ţi vinde şi zilele-mi pe bani?
…………………………………………………..
Şi când se duce-acasă, cu ziua dimpreună,
De candela madonei atârnă o cunună,
Apoi uşor se pleacă pe-a mamei faţă mută
Şi buclele ei albe cu drag i le sărută.
Bătrâna, cum o simte, de sânul ei o strânge
Şi plânge şi-o sărută şi-o-ntreabă şi iar plânge:
– Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa-ţi frunte pe orişicare pernă,
La orişicare bal?
Iar ea, abia-i răspunde, cu vocea ei cea stinsă:
– Dormi, mamă, dormi în pace, ai candela aprinsă!
(1880)
Bine măi Bibli dar eu tot nu am înţeles: Călin ăsta i-a tras-o sau nu i-a tras-o ? Dă-ne te rog şi episodul 2.
Poezia începe cu… “Orgia se sfârşise…”
UNDE ESTE FILMUL?
Nu este.
tu….o sa te duci dracu….ninononooooo…..tu bei tu tragi tu bagi tu vi tu nu spui nu…tu vi tu pleci…o sa te duci dracu!!!!tututututttuuuuuuuuuu
io cred că anca era beată
sau repeta intr-o uzina abandonata cu noua ei formatie rap
oare la mine se referea? 🙂
Văd că nivelul discuţiei scade din ce în ce, filmul se lasă şi el aşteptat… sunt foarte dezamăgit.
=))))))))))))))))))))))))eram bine…si nu era cu directie;)
Bibli ! acum mi-e clar de ce: e ziua copiilor.
acu’, recitind articolul, imi dau seama ca darius insinueaza ca ar putea ajunge sa faca sex. si nu singur.
anca, mai bine te prefaceai mahmura decat sa infigi si mai tare pumnalul in pantecele-ti cu un “=))))))))))))))))))))))))” si cu ceva referinta la directie.
Anca (e cu literă mare că e la început de propoziţie), de ce nu ai blog?
intreb: de ce tre sa purtam sosete la fel, adica in pereche… e ca si cum ti-ai forta copiii, daca-s gemeni sa se imbrace la fel, nu?
sa inteleg ca ai fost la TIFF! Faina treaba. O sa ajung si eu la vreo 2 filme. Cel putin asa mi-am propus! Anul asta sunt repetent, intr-adevar, fata de anul trecut cand am ras tot (acuma nu chiar tot ca e imposibil, dar am intrat si eu in atmosfera)
Arpian – da’ ce-are să fie la fel? Oricum, voi dezvolta în articolul ce va să vie (cândva), mulţam fain, ceau.
Mariuse, dragam: aia era deschiderea, am mai fo’ şi la altele de atunci. Doar unul n-a meritat. Le-am nimerit bine. Deci ai p’erdut unele bune. Şi mai sunt. Dacă mai prindeţi, recomand – Ganes. Musai!
cur
Sssst!
Mi se pare mie sau “cur”-ul lui toader de mai sus a şoptit ceva?
m-am gandit ca sunt la deschidere. faine ca ai ajund si la ceva filme. o sa AJUNG SI EU AzI. mI-AM LUAT BILET 😉
curu-i ca s-a intors ca nu l-a remarcat nimeni, iar ca sa se faca remarcat in suc si stil propriu ne-a bagat un cur
Total neoriginal, as fi incercat cu un acronim: C.U.R.
Sunteţi bine, da?
flo-mai bine taceai…ca vb aia…filosof ramaneai;)nu ma prefaceam mahmura…nu eram beata…eram bine…amu intelege fiecare ce vrea…nu eram perfect in control asupra functiilor motorii…da sinapsele fugeau ca patinele pe gheata:))))….in fine…sinapsele oricum imi ma dau cu virgula,cu sau fara ajutor,asa ca …ma dore’n pula …
si bilbi:nu am blog…ca momentan ma dixtrez mai tare citind alte bloguri in timpu liber(ala care’mi ramane pe langa alte chestii)…cand oi simti nevoia sa’mi fac blog;):D…oi face’o si pe asta…nu ma excita ideea in sine destul de mult momentan:D
fa-ti blog in timp ce te freci pe lindic. daca nici asa nu te excita…la doctor taica!
jimi rules.
bija is horny
nu-i mare diferenta intre anca fumata si anca ok. ca şi stil literar zic.
Am înţeles…
Dar filmul? Filmul când vine?
Aaa, chiaaar! Filmul.
Da, da, cum zice Marians.
Bine-aţi venit în iad.
Mai…sa sti ca am observat si io ca surdo-mutii se cam stramba dramatic….cand vorbesc cand arata ceva cand le trebuie ceva anume.Dar NU TOTI!!!!Am vazut exceptii!!!.Si “mrs.Caca de la baie” hmm o cam exagerat posesoarea exprimandu-si in mod liber si public excrementele….loool
I really like your writing style, great information, appreciate it for putting up : D.