Asta spune multe despre tine. Respectiv, asta nu spune multe despre tine.

Ăstea două propoziții sunt diametral opuse. Dar înseamnă ambele exact același lucru și e întotdeauna de rău. De ce?

Am cunoscut o fată, deci, așa, cam cum sunteți conștienți că se întâmplă, mi-am făcut jocul meu ieftin cu ea, pe care îl știți cu toții, m-am dat în stamba caracteristică și i-am câștigat pe nimic întreaga simpatie. Nu-i nimic îngrijorător, că-și revine ea, dar nu și-a dat încă – da? – seama de teribila greșeală, așa că pot dezvolta în acest demers meschin al meu.

Este oareșcâtva drăguță, nu mă fac chiar de râs afișându-mă cu ea în societate, dar în același timp reușește să stârnească intrigă prin prezență, nu neapărat controversă.

Râde tâmp la glumele mele, așa că nu mai trebuie să râd singur ca să le scot în evidență și să subliniez în acest fel că sunt de râs, iar uneori râde și la lucruri care nu sunt neapărat amuzante, ceea ce este promițător, fiindcă denotă că (a) nu trebuie să fiu mereu distractiv și (b) am cu cine mă hlizi la înmormântări sau alte ocazii deosebite care ne vor aduce împreună și care nu se vor deda neapărat râsului, dar în cadrul cărora voi avea mereu cu cine să îmi împart buna dispoziție, indiferent de context.

Însă are un parfum absolut grețos. În standardele oamenilor cu pricepere și stil, sunt convins că este un produs de reală performanță olfactivă. Nu am vreo îndoială că e de firmă de renume, branduită consacrat, o marcă râvnită și greu de găsit și o fi și strâns banii pentru el de când economisea alocații, ba chiar fata activează profesional în domeniul modei contemporane tinerești și al retailingului într-acest sens, se prezintă o adeptă a bunului gust și oferă consiliere calificată publicului larg. Dar mie îmi vine să vomit de la parfumul ei.

Nu știu cum să fac, că dacă se ajunge pripit să ne culcăm împreună sau altă anomalie dintr-asta, chiar fără a face sex musai, deci doar să dormim, o să-nsemne că o să mă trezesc zilnic și o să mă reped la duș, ca să-mi dau jos de pe mine de fiecare dată boarea aia infectă cu care se unge cu atâta pasiune.

Fiindcă am întrebat-o ce căcat îi mireasma aia și că i-am împărtășit cu condescendență că îi absolut grotescă, iar ea mi-a spus că “o definește”. Nu cred că are nici cea mai mică intenție să schimbe borala aia de la nu-știu-ce producător apreciat, fiindcă simte că o reprezintă, aproape că mă contrazicea; dacă nu mă dureau tâmplele, aș fi zis că se împotrivește, că alege cumplitul odorizant în detrimentul meu.

Or eu, dacă nu cumva o să regurgitez în timpul somnului, înecându-mă cu propria vărsătură și decedând din cauza scârboșeniei, atunci se-nțelege că va trebui într-un compromis nedrept să mă și prefac c-o iubesc pe domnișoară și în același timp să și rânesc cu consecvență și săpun de rufe însăși amintirea ei zilnică, sentiment care de obicei este plăcut și care reprezintă prezența feminină ce tocmai s-a dezlipit de tine, pentru tot restul zilei, până la sublima revedere.

Iar eu am o preocupare fixistă cu duhnelile, fiindcă eu îmi adulmec prin casă fostele prietene încă luni de zile postmergător tragicei despărțiri, ba de la câte-un ciorap în țeava de la aspirator la găsirea căruia izbucnesc în plâns, ba câte-o zdreanță uitată pe care-o scormonesc din vreun sertar și care mi le îmbibă pe restul, de-o port cu mine în textura fină, încât nu știu de unde pute, ba de la vreun prosop abandonat, când deja se vede prin ale mele.

Mna, asta ultima – fata, cât și aroma ei sinistră de dulcegărie insuportabilă – are și o proprietate înfiorătoare de-a se impregna abject, de aia de nu trece dintr-o singură spălare. Îîîh, îmi vine în gură numai când mă gândesc.

***

Dacian insistă să-și taie unghiile în cameră. De față cu mine. La masă. Nu la masa la care mănânc. Nici departe. La o masă. Dar de față cu mine. Problema cu aceasta este că mereu unghiile îi ajung pe jos, în opoziție cu a rămâne pe masa pe care le taie, care, dacă acceptăm acest nou aranjament, ar fi situația normală.

Nu vă împacientați. Sunt unghiile de la mâini. Pentru că cu picioarele are un alt fetiș: se scârmă între degete, de câte ori îl chem să se uite la ceva la mine-n monitor. Nu-mi explic de ce, dar dacă îi arăt ceva, el, ca să se concentreze, se scârmă între degetele de la picioare. Deja îmi deschid lucruri aiurea, doar ca să verific dacă așa-i situația cum o bănuiesc. Și așa este. Indiferent ce îi afișez, el se scârmâ între degetele de la picioare.

În orice caz, Dacian pare să se fi dresat cu o anume igienă primară, nu mai dezvoltată de nivelul cognitiv și instinctual al simplei excreții.

Deoarece după ce catadicsește să spele după el prin baie, ca urmarea a precedentului articol pe această temă, convine să stoarcă mopul în chiuveta deasupra căreia mă spăl eu pe față. Acțiune avansată care se poate considera o promițătoare evoluție, în capul lui, față de a-l stoarce în chiuveta în care spăl eu vasele, inclusiv pe ale lui.

Toate aceste soluții mai comode datorându-se faptului că nu mai poate fizic să se aplece la scurgerea căzii, blocându-se surprins în burta acumulată stând toată ziua și jucându-se pe calculator cocoșat, același obiciei care l-a dus în scolioză și același care a ajuns să-l împiedice  acum, din trunchi, să se ridice din aplecarea pe care-ar fi putut-o altfel executa, dacă n-ar fi existat întreaga situație anterior descrisă.