La Zalău exista când eram mic o unitate de asamblat ouă Kinder, implicând exclusiv partea de băgat jucărele demontate în ouțul ăla portocaliu de plastic, care ulterior ajungea capăt la antena mașinii, parte integrantă din buna funțiune a acesteia din urmă.
Prin spărturile din ziarele lipite peste geamuri, vedeam ceea ce eram convins că e o încercare de a mușamaliza, față de mine personal, evidentul: câteva zeci de zălăuance, îmbrăcate salubru, de parcă făceau ceva mai important, roboteau să-ndese ouțe dintr-alea și să le trimită la fabrică, unde să fie trase în ciocolată și-mpachetate. În ciuda investigațiilor extensive, n-am izbutit să găsesc și această parte din procesul de fabricare, cu intenția de a localiza totodată și robinetele din care curge ciocolata brută și să-mi casc gura sub vreunul. Însă partea cu capsulele umplute cu surprize nu a scăpat ochiului meu ager și-n fiecare zi când treceam pe acolo, în drum spre tot felul de alte dezvăluiri și demascări care mă preocupau de obicei, inspectam prin găurici evoluția operațiunii, raportând cu conștinciozitate pe la părinți și pe la cine se mai prefăcea că este interesat.
Până când, invariabil, tatăl Carcea o fi dat vreun telefon la informații, a găsit cine administrează văgăuna (probabil cineva din Hida, desigur) și s-a dus, de ziua mea, și a cumpărat vreo patruzeci, cincizeci și ceva de din alea, așa, cum s-or fi dând, la kil. Pe care le-am găsit într-un oală, când m-am trezit. Puține standarde și criterii aveam eu, ca să fac nazuri la faptul că nu erau gata, că le luase de pe bandă, la jumătate,înainte să ajungă-n forma lor finală. Așa că mi le-am turnat toate-n tricou și m-am retras hăhăind prostește cu Moafle-n cameră, să le desfacem una-două pe fiecare și să ni le băgăm în nas după ce ne plictisim de ele.
Când – stupoare! Erau mai tăte la fel. Două ore ne-am rupt degetele, desfăcând ouț după ouț, fiecare nou ouț crăpat fiind întâmpinat cu o interjecție de dezamăgire similară fonetic cu sunetul de ouț crăpându-se.
Că doară când și le-o fi deversat taică-miu în vreo pungă nemarcată, din vreo tavă nesupravegheată, intrând pe pile în unitate, să nu vadă șefa de tură, nu și-o-nchipuit că nu ar fi amestecate omogen, să nu se nimerească laolaltă dubluri, carecumva, ele fiind altfel produse-n serie. Nu. Deci erau mai tăte la fel, mai puțin vreo 5, care difereau de ălealaltă zeci, da’ erau făcute dintr-o singură bucată, deci nu se asamblau, care știm fiecare că-i toată bucuria.
***
Fiindcă părinții mei sunt la bază agenți de turism – asta înainte ca Mirmen să s-apuce să distrugă adolescențe predând geografie și Carcea căsnicii, organizându-le mirilor nunta și făcând din ea primul pas al divorțului – am avut ocazia să călătoresc foarte mult când eram mic.
Familia Groza a profitat, imediat după deschiderea granițelor, de absolut toate destinațiile turistice oferite de agenția părinților mei, pe vremea când excursiile se făceau cu autocarul și trebuiau să se strângă două scări de bloc pentru a se justifica plecarea și se stătea în vamă la turci câte 36 de ore-ncontinuu la coadă, la care se adăuga datul bagajelor jos între bariere și cotrobăitul printre șnițele și pălinci, dintre care se rămânea cu jumătate, după ce se serveau străjerii ambelor țări dintr-însele, că nu le ajungea șpaga în mărci.
Un singur neajuns venea odată cu acest privilegiu de a vizita țările mai calde: faptul că a le vizita era un privilegiu, în sensul că dacă mergeam, asta nu însemna să avem bani la noi ca să putem pune mâna pe ceva. Bomboanele din bazarul din Istambul, înghețata de la Zoo din Berlin, Happy Meal-urile din templul McDonald’s din Budapesta, toate erau rezumate într-un salam de vară și ardei, aduse din țară, pe-o ștergură întinsă peste noptiera din hotel. All inclusive însemna să avem ocazia să furăm caseroluțe de ălea de unt sau dulceață sau lapte condensat, la 5 mg, la micul dejul și să aducem șamponuțe gratis acasă. Toate aceste pofte de neatins au rămas în istoria familiei mele, îngrădite-n vorbele apăsătoare care le sugușau și care m-au tăvălit prin realitate încă din tânără pruncie: “Darius. Noi avem bani?” Pentru că, într-adevăr, în excusie puteam să murim de ocluzie instestinală lângă buda cu taxă de intrare, da’ noi am venit să vedem, nu să cheltuim.
Alt aspect oarecâtva negativ al carierei părinților mei e că n-am fost în viața mea într-o tabără cu colegii, singur, să mă îmbăt și eu ca tot elevul preșcolar, cu vodkă Polar luată pe banii de intrare la Grădina Botanică… fiindcă invariabil toate clasele din școală făceau excursii cu agenția de turism alor mei, care erau, firește, ghizii de călătorie.
***
Iubiți enoriași. Începând cu această clipită, domiciliez în orașul București, unde lucrez tot la Vitrina, pregătesc tot prosteli specifice Jegului și iubesc tot fete care inevitabil or să mă înșele cu fostul lor prieten.
[Răsfoiți și Registul diverse!]
***
Serviți și acest filmuleț pentru care ne-am întrebuințat, la Vătraina, că a venit Hudrel de la AP că îi trăbă și a zis că-i voie și ni ce mândrețe!
Holy feedback, Batman
Și ce? la București nu-i cursă pe care se poate pune o plasă cu gălețele de mâncare, Batman? 🙂
Ba da, iar cu această ocazie aş dori de asemenea să încep mâncatul mai sănătos. În baza acestui raţionament să pregătiţi clisa şi pălinca, tu şi Carcea, când le trimiteţi. De asemenea, pălinca va fi schimbată, la rată de conversie de 100% la numărul de enoriaşi, pe Jägermeister – unul dintre motivele mâncatului mai sănătos, adică acela de a închepe, mai precis.
si cam pe unde inhabitezi ca sa stiu sa te urmaresc seara cand meri sa-ti cumperi pita si dimineata cand arunci gunoiul la ghena?
Pe lângă lăcaşul preasfânt al Vitrinei, la o pedală distanţă. Da’ nu cumpăr pită dimineaţa, considerând c-o să-mi găteşti tu cina cu regularitate, iar gunoiu’ de ce să-l duc io de la tine de acasă, după ce tot eu l-am adus acolo?
vai cat te compatimesc pt copilaria ta foarte nefericita in care ai cutreierat tarile cu parintii tai care vroiau sa vezi lumea,nici ca s epoate compara cu copilaria,adolescenta si studentia si tineretile mele total fericite, in care nu am iesit deloc din tara…si pana in ziua de astazi doar o data.
Deoarece eşti mutălaie.
nomenkla-turist scabros, nu te mai plînge-atîta că ni se rupe-n paişpe. sufletul.
deci, virgule. multe virgule. prea multe virgule.
ce ne facem noi cu ele, că nu se mănîncă.
Bai, tu imi aduci aminte de vremurile in care eram in armata, ca cand eram in armata ne-au dus aia sa caram niste saci cu faina la fabrica de paine din Fagaras, ca nu avea cine, ca eram pe vremea odiosului, pe cand eu faceam armata si tu nu faceai nimic, ca nu facusera inca ai tai ce trebuie.
Bai si erau alea, saracele, intr-o caldura de nedescris, chit ca era iarna. Si fetele, na, ce sa faca, se descheiau la nasturi. Care mai aveau nasturi, ca era criza si de nasturi. Si noi puteam sa caram sacii nu in spate, cum era regulamentar, ci in brate, ca oricum nu ar fi avut cum sa alunece mai jos de turul pantalonilor, se impiedicau acolo de ceva. Si ne-a venit noua, asa, sa le intrebam pe fetele alea daca nu ne dau si noua… ceva. Saracele fete, ne-au vazut pofticiosi. Si ne-au dat, ba. Cate o paine de fiecare, ca eram pe vremurile alea, stiti voi care, iar painea era pe cartela sau, mai degraba, nu era deloc.
Ah, cum imi aduci tu aminte de vremuri… vremuri.
Da` in rest e bine, esti in miticie> In sfarsit o sa vad si eu cum e csolentul gatit de Carcea. Ca nu scapi, ma. Hai ca dau zacusca la schimb, e OK?
(pisiul asta nu are diacritice, dar cititorii jegului sunt mai inteligenti decat ai altora, pai nu?)
Isten hozott Bukarestbe !
Hat, chesenemsepen.
Totul a fost spre binele tau, baiete. Nu te mai plange degeaba, ca degeaba, ma-ntelegi? 🙂
Cat despre venitu’n Bucurasti cu totul…phuaaaa ha haha haha ha haaaa! Sper, spre binele tau, ca mai ai timp sa iti schimbi soarta. :))
hmm. cand eram eu student era o fabrica din asta de kinder si la ramnic. s-a inchis dupa vreun an si jumatate ca cica nu era profitabila suficient.
bine ca ai plecat la bucuresti. poate asta iti lipsea ca sa poti si tu sa te maturizezi si sa te dezvolti. poate vei reusi si tu sa legi o dragoste, poate te vei si insura, poate vei face chiar si copii.
1. ha, carcea sigur ti-a adus oua proaste fiindca nu te iubeste. alea bune i le-a dat lui dacian. care dacian a venit cu tine doar sa te vada dezamagit desfacand ouale.
2. ai intrebat vreodata daca nu cumva ii dadeau lui dacian happy meal, inghetata si bomboane in timpul in care ramaneai singur cu stergarul pe care era asternut salam cu ardei?
unde stai ma, futu-ti pe ciocul ala pensula?
or sa ramana satele goale!
Înţeleg decât gen dar frate n-are nimic de-a face cu ele, frate!
Da-ne o mana de ajutor si tu, si scrie despre marsul biciclistilor din Cluj, editia aniversara de 4 ani de pedalat lunar prin oras (22 Septembrie 2011):
http://www.facebook.com/event.php?eid=268890003139559
Na, cine estem bucuresteanul miticul, care facem acum pa pa la fetele focoasele de la cetatea de balta, pardon, de dieta transilvana? Aproposito, @Sfantu’, corect un bozgorele intelectualele scriem Isten hozott Bukarestben, au nu Bukarestbe cum ati indusul in oroare opiniunea publica bozgoreasca. Dumneavoastra, ca un bozgor vrajmas i-ati urat ca bine a venitul, sau dumnezeu l-a adusul in drumul spre Bukarest. Dansul, commendatorele estem acolo deja, recte avem afixul ben, de stationarea, nu be, de miscarea. Am intelesul? Dache nu intelegem, eu facem si un desenul. Na. In restul, salutari la prietenile bozgorele haiosul, cu Marian S, otttfffsse si toader in frunte, na. A, de oute Kinder? Na, duca-se pe ceale pustii, na, sa fiu on topic. Jaj, szcuze, uitam pe domnul profesorele doctorul docentul care avem mult respectul, Clona. La domnul stelistele smecherele Jimerino facem urarea stramosescul: Dinamo, muie Dinamo! Na, iubiti-va pe tunuri.
Di ce te-ai duuuuuuus? :(( Altfel… Ista*N*bul.
Unitatea de asamblat ouțe Kinder din Zalau încă mai există și se află undeva pe lângă gară. La anul de ziua ta poate primești două oale pline cu surprize.
oole jeg sunt mereu pline. de surprize, fie.
@ügyvéd : Domnule avocat, sunteţi rugat prin prezenta să mai răriţi folosirea cuvântului care începe cu “b” si se termina cu “ozgor” întrucât nu-i de şagă cu gluma asta. Mesajul de bun venit a fost transmis în graiul secuiesc şi este mai mult decât corect dacă ne raportăm la gramatica Ţinutului Secuiesc.
În calitate de reprezentant al zonei administrativ-teritoriale HAR-COV, vă accept scuzele neformulate.
nici eu n-am fost în tabere în pubertate pen’că-n în prima tabără care s-a-ntîmplat cînd eram la grădi am făcut otită şi m-au trimis acasă cu urechea-ntre picioare.
(fără virgule, observi? deci se poate)
ügy, pe unde mama dracu’ ai umblat? încearcă doamna ügy să facă om din tine?
mai dă şi tu cîte un link cu muzică bozgorească, ceva. cu înjurături dacă se poate.
Nici nu mai ştiu, am mai comentat aici sau nu?
@Sfantu’, aveti perfecta dreptate. Imi cer scuze. Bozgor e un cuvant nevinovat, de origine turca, iar daca eu il folosesc pentru a ma autoironiza, nu vad de ce ar fi deranjant pentru altii. Ma rog, sunteti un om inteligent si sigur prindeti sensul a ceea ce am scris. @ottffsse, si eu cu treburi, ba cu doamna, ba cu drumurile. Incearca doamna, dar vorba aia, “pielea rea si rapanoasa, ori o bate, ori o lasa”. Nu vreau sa-i incarc lui Darius postarea cu cine stie ce nazdravanii de piese, ca si asa uneori simt ca mai sar calul. Toate cele bune va doresc.
Băi, se mai poate scrie aici sau s-a blocat? Iaca probă.
Aha, nu s-a blocat. Deci nu se mai scrie. 😛
cand te scot la o bere?
Pesemne nicicând. Nu tu mă scoți ș-ar trebui să-mi zici mie?
Şi chiar te-ai mutat la capitală? De tot? Ai abandonat oraşul nostru minunat…
Ardealul se pare ca te-a renegat, miticia nu te-a intampinat cum se cuvine…
Copil nefericit ce esti!
sa punem punct la………..regatul te mananca 😉
welcome!
Ma! De ce esti magar ? Oamenii astia chiar o sa te creada ! Tu n-ai mancat numa’ de pe stergura? Uiti ca pe unde te-am dus ai “vizitat”, inafara de obiectivele turistice, cele mai bune restaurante din: Budapesta, Miskolc, Debretin, Mariaforasz, Hajduszabaszla, Lilafured, Balaton(Siofok,Tihany,Sopron), Viena, Zurich, Geneva, Lausanne, Vaduz, Barcelona, Costa Brava, Venetia, Istanbul, Edirne, Berlin (in restaurantul rotativ din turnul de televiziune ai “servit” supa de broasca testoasa, friptura, inghetata cu…umbrelute), Potsdam, Hennigsdorf, Praga… Si titlul (“Cea mai vesela copilarie nefericita”) este cel putin…nefericit. Intraba-l pe Bibliotecaru si clonele lui!
Tind să cred că abia acum ai citit articolul. Acest fapt în sine e un punct în minus.
Apoi, ești la nuntă, de ce stai pe Internet. De aia se întâmplă ce se întâmplă: http://youtu.be/sPsEmXewdDE
Altă bulină neagră, pusă peste punctul în minus.
În sfârșit: la Berlin țin minte doar un elicopter cu fise, din ăla de te leagănă. Era chiar la baza turnului de televiziune. Dacă acum îmi spui că nu mi-ai dat O MARCĂ să mă dau în el pentru că am mâncat înainte ce de abia azi aflu că ar fi fost supă de broască țestoasă (și știm cât se bucură copiii la supă, mai ales cea ce broască țestoasă)…
Iar de umbreluțele din înghețată, da, m-am bucurat, considerând că în același an ai încercat să mă convingi să mănânc piftiile tale grețoase… spunându-mi că sunt înghețată de carne. Dar mulțumesc că mi-ai amintit, să scriu și despre asta.
Dar, dacă tot suntem la înghețată, îhî, îmi amintesc și de Budapesta, unde nu mi-ai luat înghețata aia pe băț, al cărei băț ERA GUMĂ DE MESTECAT!!! Deci înghețată pe băț. Al cărei băț. Era gumă de mestecat. Nici Steve Jobs n-a știu să facă așa ceva, Dumnezeu hi-iertat.
Iar din Istambul nu mai îmi aduc aminte mare lucru de pe romanticul vaporaș restaurant de pe Bosfor-Dardanele… DEOARECE MI-ERA RĂU DE LA CE M-AI OBLIGAT SĂ MĂNÂNC, de când nu-mi place mie peștele.
Dar rețin de pe mal scoicile cu orez. Care fiecare aveau o boabă de piper bine plasată, ajungând invariabil la mine-ntre dinți, când mi-e pofta mai mare. Obicei pe care l-ai adoptat și încă îl păstrezi cu sfințenie la zacuscă.
În dialogul de mai sus observăm un tată supărat şi un copil care n-a fost bătut bine când era mic.
Să mă contrazică cineva, dacă poate. Deschidem poll?
deci boabele de piper în zacuscă sînt sfinte!
aşa că no poll, mareane, ai dreptate.
dar poate-l batem noi! că tot e-n bucureşti, deci victimă sigură de tip sitting duck.
@ Carcea
Stimate domn,
Eu nu mă bag pentru că nu am fost în restaurantele sus menţionate, şi tare îmi place să gust din chestii rare şi ciudate. Măcar o dată. Numai că mie nu-mi prilejuieşte nimeni o astfel de întâlnire cu gastronomia.
Veselia şi nefericirea nu se exclud, de aici şi conceptul de teatru cu un ochi râde, unul plânge. Problema este, de fiecare dată, că părinţii ştiu întotdeauna ce este mai bine pentru copilul lor. De regulă ştiu greşit pentru că uită cum era la 1 an, la 2, la 3 ani… uită că atunci priorităţile sunt cu totul altele decât ale omului decalat cu 20, 30, 40 de ani… Şi mai e ceva, părinţii doresc, de regulă, pentru copii lor exact ceea ce le-a fost cenzurat pe vremea când era copil.
Dacă părinţii nu au avut trenuleţ electric, LEGO, semicursieră şi gumă de mestecat cu surprize… exact asta vor lua pentru copii lui.
Părerea mea.
39. Să nu zici că nu te iubeşte nimeni.
poate ai auzit de NaNoWriMo si poate te tenteaza proiectul
http://vixenssaphire.wordpress.com/2011/10/19/nanowrimo/
frate ce linişte. e toată lumea moartă/îngropată? e, să fiţi sănătoşi atuncea.
în ce priveşte subiectul în cauză, bine zice clona: părerea sa!
care devine şi a mea, foarte parţial.
totuşi, nu vreau să las impresia că domnul carcea (pe care-l salut cu toată stima, că doar nu-l cunosc) a greşit în vreun fel. doar nu poţi satisface dorinţele unui copil care habar n-are pe ce lume se află şi deci nu se exprimă coerent! (bine, asta poate fi şi de frica caftelii)
aşa
(cont.)
, mai ales că ştim despre ce specimen este vorba.
în plus, o astfel de exprimare (şi citez, decît căcu dicritice: Mă! De ce eşti măgar?) este o bijuterie, deci n-are cum să fie greşită.
aşa.
părerea… mea, să zic. nu ştiu.
inutil de precizat c-am scris doar din pură plictiseală şi revoltă împotriva sistemului. mareane, ugy… restul! unde sînteţi voi? hai c-acuş se face de 69!
Io zic să puie şi el un clip dă iutub, să ne păcălească reseseul că a scris articol nou. Unu cu Miha, vorba lu` Bibli.
da, Miha, ne dorim Miha. sau ceva, naibilui.
(bă, nu cumva l-aţi fi îmbolnăvit pe ăla micu. că la zalău nu s-a auzit de vd, decît de ţuică. nu vă bateţi joc)
Nu-nu, sunt aicia, bine-mersi.
Domnul Groza, intru din cand in cand pe site la dumneata, unde scrie frumos un domn zis si Darius Groza, dar nu ai mai scris nimic de saptamani intregi. Posteaza ceva update, sa stim si noi daca mai vizitam site-ul sau daca te-a dovedit vreun ‘magazin de vise’ (ca tot se zvoneste ca te-ai fi mutat in bucale’)
Mai baiete ( si comentatori), permis va cer sa intru in familia voastra; am asteptat timp indelungat sa ne gasim. Sunteti magnifici toti si am facut o burta de ras cu unele fraze si comentarii, cu altele am retrait scene ale copilariei. Mai vin pe la voi!!!
Your blog is great and i also know Allen always adds balsamic vinegar to his soup.