Darius Hero

Ceva deștept e de cele mai multe ori doar ceva ce prinde la proști

C

Vă urez un sincer “Hristos a ieșit Becali din arest!”
Bun, nu mă mai pot abține (abia le scriu, cât de repede le zice):
“Dumnezeu a făcut o lucrare care se numește: Copilul meu, Becali.”
“Iisus m-a-ntrebat în somn de ce mă îndoiesc de el, eu, necredinciosul…” bis 1 2 3 4 5 6
“Nu mai sunt Războinicul Luminii.”
“Rezistam și o săptămână și două și nouă și 79. ÎMI IAU ȘUBA DE LA OI!”

Încă înainte să-mi verifice Păstaie energia erotică pe Internet (și să-mi iasă chiar promițătoare), am apucat și eu să mă uit în zodiac. În jumătate din el scria după cum urmează: “lui Mercur îi place în Vărsător și s-ar simți chiar bine, dacă nu l-ar vicia Luna din Leu, la începutul acestei perioade“…

Hî?! Cre’că nici dacă aș reuși să dibuiesc personajele, tot n-aș izbuti să pătrund toate semnificațiile, dar oricum m-aș plictisi îndeajuns cât să nu citesc explicațiile ce urmează, de parcă m-aș fi putut încrede în vreo traducere a cuiva care-a scornit cele punctate anterior.

Pe de altă parte, eu am o colegă, Imbuzan Camelia, care și-a verificat în horoscop dacă este compatibilă după data de naștere cu Barack Obama. Deci se poate și așa. Și “nu tot timpul răspunsurile aștilor sunt cele pe care ați vrea să le auziți, ci mai degrabă cele pe care aveți nevoie să le auziți“…

***

laginecologEu acum de mai recent am fost din nou podidit de ambiția năpraznică a învăța maghiara. Și am zis că de tura asta mă țiu.

Dacă data trecută m-am sumețit la relații cu unguroaice, de aceasta am decis să mă rezum la un manual.

Zis și făcut. L-am căutat prin toate librăriile, l-am dibuit și l-am procurat. N-am avut de ales decât între singurul.

Așa că am acum “Maghiara pentru tine”. Convenabil, îmi spun, deoarece chiar eu personal doream să studiez.

Însă – stupoare! – prima pagină după ce deșcid coperta: “manual de conversație pentru turiști, studenți, muncitori agricoli, muncitori în construcții”.

Mă, m-oi fi încadrând eu la trei categorii, da’ tot pe persoană fizică vreau să repet. Așa că dau mai departe… “Cui se adresează această carte”. PĂI, NU ASTA TOCMAI CE STABILISERĂM DE F’O CÂTEVA ORI?!

Biiine. Restul paginilor grăiesc de la sine, după exemplul alăturat. Nu-mi dau seama, totuși, când o să fiu eu însumi pus în situația să grăiesc pentru mine toate cele ce mi se predau.

Sau oricine, din punctu’ ăsta de vedere…

***

Știți că v-am mai povestit eu vouă despre o întâmplare, când m-am uitat la una insistent toată seara, ca să mă vadă, iar când m-a văzut eram galeș și ofertant, după care m-am dus la ea ca să-i jignesc alegerea încălțămintei, chiar înainte să plec. V-am zis și știți, că n-oți fi tăntălăi. Și tăntălace.

Bun. Deci voi, fetele (vorbesc cu ele acuma, da?), aveți un detaliu ce vi-l puneți uneori pe voi… foarte special. Este o chestie. O “etichetă”. Ba că-i o bijuterie, ba că-i un articol vestimentar, ba o nu-știu-ce mai aveți voi, că nu vă știu toate categoriile. Da’ vă dați seama despre ce vă spun, că o faceți intenționat. Acest amănunt ce-l alegeți este decisiv. El poate lega sau dezlega ziua. Fără să facă nimica. Noi facem, băieții (acuma vorbesc de noi, da?). Dacă îl vedem, s-a terminat. Ați înhățat. Dacă nu-l vedem… e rău pentru toți. Acest aspect este mereu foarte vizibil, foarte evident. E pus deasupra persoanei voastre. El levitează. Are săgeți în jurul lui, iar săgețile îndreptate au efecte pe mai multe layere, ca să se vadă, în caz că nu sclipesc sau fac ca girofarul. Uneori e mai fatalist: altă freză! Ceva dramatic. Oricum, fie că-i delicat, fie că-i extrem – e vizibil de a o poștă. Întreaga voastră mișcare din corp este reordonată în funcție de acest nou centru al atenției. E o invitație la a vă complimenta necondiționat și totodată o validare da voastră ca femeie.

Însă puțini, doar o mână de oameni poate, ce și-au dat seama de o perspectivă a acestui fapt: este ca un sfârc tare și emoțional. E tare, că se afișează și e emoțional că-i al sentimentelor, deci un mamelon real. Care poate fi strâns… și poate fi STRÂNS!

Ați strâns un sfârc, da? Cuiva, zic. E plăcut, corect? Pentru toată lumea. Nimeni n-a STRÂNS un sfârc, așa, la oameni, pe stradă, numa’ ca să îi doară (exceptând eu, da’ e în cadrul unui banc – “Ce-i mic, roz și se-nvârte?”, asta-i o altă poveste). Mna, la fel și cu chestia voastră, a fetelor (deci acum vorbesc iară cu ele, da?), cu amănuntul. Poate fi strâns. ȘI STRÂNS.

Mna, fiindcă sunteți atât de penibil de evidente, eu prefer să strâng sfârcurile-etichete. Să le torsionez precum un testicul fără ligament, în ceas de noapte. Cum vi le arătați, cum să pun șmirghelul răutății mele pe ele. SCRÂÂÂJNT! De ce? Fiindcă aveți tentativa lamentabilă de-a-mi jigni inteligența. Care știți cât e de șubredă, deci realizați și pateticul încercării voastre.

[deci așa s-a gândit Artpi; bine; el vede articolele înainte, știe despre ce-i vorba; iar azi s-a gândit că aceasta de mai jos s-ar potrivi; a cibzuit el și a scos-o astfel]

VenusDe pildă. Vine una de la mine mine la măsuța mea, unde lucrez eu. Care-i mereu foarte transparentă în caraghioasa ei sforțare, mereu poartă lucrușorul descris aproape-ntr-un fel de frunte imaginară, c-o mândrie de aia. De aia. E așa, amplă, în a-l expune. Și e dintre alea cu care n-am plăcere mai mare decât să-i strâng aceste “sfârcuri” până la stoarcere. Și de obicei aștept până la sfârșitul zilei, când au apucat toți neandărtalii s-o lingă, pentru că mă mulțumește mai mult  să i-o fărâm după ce s-a-ncheiat, nu să i-o stric din prima. Vreau s-o construiască, s-o văd înălțându-se. Fiindcă mereu e plin de câte-un sfârc nou. Tura asta au fost cu pantalonii de blug până deasupra gleznei să se vadă șosetuțele lycra, înfipte în… într-adevăr, iată… noii papucei frumoși. Le lipseau niște stroboscop, ca să fie mai vădiți.

Mna, și cum a intrat călărind, pac! s-a oprit în goana mare… să se aplece cu fruntea respectoasă până la pământ… să aranjeze tivul care prin prezență jignea cizmuțele. C-o detentă atât de mare să observe toți cei prezenți că “ce-ce, ce face acolo, i s-o fi văzând fun-… ah, doar încălțările… vai… ce frumoși din ăștia-ni ți-ai luat, nu mă uitam!”. Bun. Și vine clac-clac-clac până în dreptul meu. Când pe mine mă pufnește râsu’ printre sughițuri: Aolo!!! ‘ai pula mea, da’ ce s-a-ntâmplat acolo jos? Ăăăhăhăhăhăhăh!”, precum și alte nesimțeli descriptive. “Ce-s alea, fă?!”

I s-a înnegrit pielea în jurul orificiilor faciale. I-a ieșit păr din glande, mai că i-a curs sânge din nas. “Ceee, măăă?! Crezi că-mi pasă de opinia ta!!! Dic, mă, da’ credeți că mă interesează ce crede Darius?!”

Ăăă, se pare căci da. Pe lângă asta, o pleznesc repetitiv, indiferent de sfâcurile alese, că miroase a mărar. Turbează. I se dă amestecă-n cap sistemul de valori. Nu mai are încredere-n propriile simțuri, întreabă lumea prin firmă, “miros a mărar?!”. Și de curând a descoperit soluția: de fapt, își face ceai de cimbrișor o altă colegă. ‘aaai, mă, “pă bună”? Între ceiucul de cimbrișor a coleguței… și PLĂCINTĂ este totuși o diferență. Iar eu o fac! PUBLICĂ!

***

Deci fie ca vreo lumină oarecare…

fiecavreoluminaoarecare

Atunci bine.

129 comentarii

  • Singurul lucru pe care l-am înţeles a fost cartea de romaghiară. Am să-ţi spun supoziţia mea. Înaintea ta multă lume a luat cartea în mână, dar, pentru că lumea nu are un job atât de bine plătit ca al tău şi îi şi crizată de criză, a pus-o frumos la loc. Librarul a luat “Maghiara pentru tine” şi a întrebat pe cel interesant… Mno, fiţi amabil, ce ocupaţie aveţi? Apoi o scris cu litere de tipar… “turişti, studenţi, muncitori agricoli, muncitori în construcţii”. La tine o ştiut că eşti încă student, din moment ce n-ai dat licenţa (sau ai dat-o?)… Observaţia mea este că nici un intelectual nu are nevoie să înveţe să spună unui ginecolog din Covasna-Harghita “care la el nu vorbeşte decât ungureşte”, Viszketest erzek a szemeremajkon, sau, tradus, “Măi, mă mâncă-n labii”.

  • Propun o discuţie:
    “De ce un sfârc de femeie e mai valoros decât unul de bărbat?”
    În timp ce sfârcul de femeie este sacrosant, trebuie ascuns sub sutien, sfârcul de bărbat este la vedere, mai degrabă privit cu disconfort, dezagreabil, decât indecent. De ce?

  • Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că în “articolul” ăsta de azi n-ai scris nimic. Adică nu că ceva, dar n-am văzut eu. Ci un nimic, sub forme mirobolante ce iau ochii. Cam cum prezinţi tu “sfârcurile” irezistibile ale domnişoarelor. Cred că asta e tot ce am de zis.

  • Senzaţia de nimic este pentru că… lipseşte filmuleţul. 😀
    Când lipseşte filmuleţul, articolul se simte gol, şi dezbrăcat şi lipsit de conţinut.

  • Conţinut vast n-aş putea zice, că-s mult prea multe ce n-ar putea fi conţinute în câte un intrând de blog, iar profunzimea eu o văd ca pe o groapă întoarsă pe dos. Adică aiurea. Deci nu ştiu. Poate?

  • de cand sunt in vacanta am deschis doar 2 minute tv`ul[aka tunerul] si am dat exact peste fake romanian made Jesus in sfanta zi de Vineri. bad tv!

  • Iar vorbesc singur pe aici, nu mă contrazice nimeni, nu se ia nimeni de mine şi nu am nici filmuleţ la care să mă uit, exhaustiv, între timp… mă plictisesc.

  • Slăbuț ca el, așa, să se laude că a slăbit. Da’ nu-i nimic, că au venit sărbătorile și pune la loc. Și încă pe-atât.

  • Bai, bai, in tine e salvarea mea. Si eu cautam carte din aiasta si nu gaseam pe aici prin miticie.
    Mie sa-mi scrii aici, te rog mult, traducerea in maghiara la: ma maninca coiul drept, doctore, sa iau pastile sau sa-l scarpin pe un cur de unguroaica ?

  • na mariane..ai noroc ca am sufletu mare….”edd meg a jobb tokom doki,vegyek gyogyszert vagy vakarjam meg a segget a magyar csajnak?”…si daca chiar ai dubii….meri la o unguroaica:D

  • Noa, dupa simptome s-ar zice ca animalu-i indragostit.

    Din ciclul “cand animalul este sanatos, troaca este bine linsa” si alte meme si cunostiinte utile gospodarului pe langa casa, adus voua de oamenii de la Trilema, si-adica eu.

  • Pai Anca draga eu chiar merg la una, tocmai de aceea aveam nevoie sa-i spun asta pe limba ei, sa se simta si ea bine ca e ratacita p`aici prin miticie si n-aude asa grai decit la Duna TV. Mersic, draghe.

  • mnah…si dulcegarii d’astea’i spui si tu mei mariane??unde’i romeo din tine?!o ramas in coiu stang?:))

  • Sper că nu v-aţi simţit neglijaţi. Că sunt la Zalău, să iau lumină, ştiţi…

    Biblel – filmul noi va veni mai cândva decât te aştepţi!

    Văd că vă descurcaţi cu Anca. Marian e pe futut, deci îi bine, sperăm să-şi găsească. Hudrel şi-a buşit maşina. Da’ demult, nu vă faceţi griji.

  • hum…descurcati?!:Di’am pus in vreo dificultate mei darius?…am o intrebare…de ce nu pot intra pe vechiul jeg…ca tare m’ai facut curioasa…

  • Mai Anca draghe, tu ai ceva mai concret sa-mi spui ? De ce nu faci tu vreo doua-trei clickuri bine plasate si ai sa vezi cum poti sa-mi soptesti ceva ce numai eu pot citi ???

  • mnah…amu..citind ce ai scris…chiar m’ai facut sa ma intreb daca am ceva personal sa iti zic…si am ajuns la concluzia ca nu…da ma frapeaza faptu ca totusi am dat un click…nu 2 3 …pfu…ce m’ai prostit…shotricule;))

  • Nu pricipez deloc ce vrei sa spui dar invitatia ramine valabila; de marti incolo ca acum sunt baiat cuminte.
    Citeste cu mai multa atentie acolo unde te-a dus primul click.

    UN PASTE FERICIT TUTUROR !

  • JEGmaneala la drumu mare…..libera exprimare e garantata prin constitutie..si tu’mi zici fleanca…pfu…se pare ca tre sa’l astept pe marian sa’si revina din momentul de piosenie….mnah…tzac pac…m’oi pune pe shoapte

  • Hai-hai, fără. “Înviere plăcută” şi de astea. 😛 Ştim cu toţii că-i o şaradă…

    Biblel – d’geaba porţi tu ceva pe cap, să-ţi aminteşti că e ceva mai sus de tine. Eventual de căcat de păsăret ce te păzeşte. Mai mult nimica.

  • mnah…d’asta n’am avut eu noroc in viatza…dragoste..bani..si alte accesorii?!….la dracul..tre sa renunt la sapca

De Darius Groza

Sociale