Cuvinte la care după ce inversezi inițialele nu sunt mai frumoase: pulă, pizdă.
Live blogging de la nunta:
 UPDATE 1 – Prrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
UPDATE 2 – A-iuiuiuiuiu! Duț-duț-duț-duț-duț-duț-dudu-duț!
UPDATE 3 – Nu ne mai aduceti, va rugam, o furculita? Am scapat-o pe jos… you come from where did you go/Where did you come from Cotton-Eye Joe.
Duminică mă duc la nunta unui fost coleg de liceu mai apropiat. “Apropiat” este menit să rezoneze pentru ceilalți colegi care vor fi de față, care nu sunt apropiați și care vor avea nunți la care nu mă voi duce, Ciupe Sergiu. Așadar, mă duc duminică la Vlad.
Nuntă. De la ora 14:00. 14:00 după-masa. Nu doresc să comentez cu privire la asta, pentru că nu-mi place să umbresc un moment solemn pentru un cuplu atât de frumos, da’ să știți că mi-am dat ochii peste cap și consider toată chestia un eșec din start.
Bine, e drept că eu și viitoarea soție nu ne-am prea avut la suflet încă de când ne-am cunoscut. În mare măsură fiindcă ea nu are unul și n-a ajutat nici faptul că eu am cât două. Totuși, din mărinimia menționată, voi considera oficial că mă duc la ziua lui Vlad, unde Uănuga este o invitată. Iar ca să mă ajute să privesc altfel rochia de mireasă, vom conveni că s-a îmbrăcat așa doar ca să iasă în evidență, cum încearcă mereu. Și nu-i iese. Deci mă voi duce la ZIUA DE NAȘTERE a lui Vlad. Pe care o voi strica, răsturnând tortul. Pentru că nu e firesc să fie tort etajat la o aniversare. După ce termin cu el, va fi un tort-parter și va fi bine.
***
Care ar fi verbul “a căca”, dacă ai căca miere? E o dilemă personală. “A miera” ar părea prea la fel cu a îmbuna. Și cu ce m-ar ajuta asta la digestie? Eventual dacă persoana mierată sau de mierat (că nu poate fi altfel, dacă face ce face) ar ține ocupată buda. Or după ce-am mierat-o, de ce să mai merg la budă? Și ați remarcat faptul că pisicile oferite prin donație sunt mereu perfecte prin descriere? Nimeni nu vrea să scape de niște năpârlite turbate. Toate sunt niște îngerași.
***
Pentru că s-a tot zis că sunt frumoase recenziile mele de filme (laudele au venit dintr-un mediu profesional: o vânzătoare la un magazin de închiriat DVD-uri), m-am gândit să mai fac una. Între timp, am aflat și că le zice cronici.
The Worlds Fastest Indian. Moare la sfârșit. Este un film despre cum unul trage o motocicletă, timp jumătate de Glob distanță. Da, pentru că spațiul se poate măsura în unități de timp, dacă îl parcurgi. Ea este cea mai rapidă din lume și cea mai “Indian”, așa cum sugerează și titlul, titlu care este mai mult sau mai puțin tot filmul, de altfel. În mașina second-hand cu care este trasă pe 90% din durata filmului cea mai rapidă motocicletă Indian din lume (fiindcă-n restul timpului, deci vreo 5 minute, minus generic, chiar se dă pe ea), conduce un bătrân pe moarte, jucat de actorul pe moarte Anthony Hopkins.
Totuși, cum spuneam, pe la începutul filmului și pe la sfârșit, în aceste momente cheie fără de care filmul nu ar exista, bătrânul chiar apucă printre pastile de inimă să și piloteze motocicleta, asta dacă nu e ocupat cu câte-un infarct sau cu puțălit câte o bătrână pe traseu – cam tot de atâtea ori cât atacurile de cord, da’ fără legătură între ele. Dăți în care – când motocicleta este condusă – se răstoarnă fără excepție. Ba, pardon, o dată se mai răstoarnă și când era doar agățată de mașină. Deci motocicleta se-mboardă la fiecare folosire, plus încă o dată. În fine, se poarte spune de ansamblu că motocicleta mai mult cade decât este condusă…
Pe parcursul poveștii, legenda vitezei se confruntă cu absolut toate problemele din lume, care se rezolvă. Și atât. Nimic mai mult. Nu se rezolvă greu, cu dificultăți. Ci simplu. Ele trec. Fără nici o emoție (măcar atâta, pentru boala de inimă). De la oprit de poliție care-l iartă, încurcături la vamă ce se descurcă, lipsă de bani – “bine, lasă”, avarii la transport care se repară, până la încercările zilnice, cum ar fi prostata, toate se soluționează pe rând cu succes, că altfel ar fi fost un film despre eșecuri lamentabile particulare consecutive și cine s-ar fi uitat la așa ceva?
Între altele, motocicletei îi sunt stricate absolut toate componentele separat, precum și că nu funcționează împreună. Asta cel mai probabil pentru că unele piese sunt turnate chiar de către eroul principal, în garaj acasă, în timp ce altele au fost confecționate din lemn de plută, ca să nu tragă greu pe pistă. Fapt care-i face coada, evident, să oscileze, dar nu contează, pentru că în ziua de dinaintea cursei, pilotul și-a improvizat o cărămidă din plumb, ca să echilibreze motocicleta – oarecum incapacitată de structura ei majoritar compusă din dopuri pentru sticle. Ca norocul, anvelopele sunt date cu cremă de papuci peste crăpături, ceea ce le face să arate ca noi, că de utilizat ce importanță are?
Miza este să treacă de 200 de km per oră. Ceea ce face. Din nefericire, îi ia foc piciorul. Și se răstoarnă. Și moare.
Hait! Nu moare! Iote-l că respiră. Deșcide ochii. La naiba! Nu moare. Dar parcă așa ar fi trebuit. Miere! Motocicleta s-a bușit bine măcar? Mnu. E chiar curată…
Amintirea (căci este inspirată dintr-o întâmplare adevărată) ne spune că, de fapt, era aproape să nu participe, fiindcă nu vroiau organizatorii să se sinucidă în încercarea lui. În mod ironic, fix asta l-a salvat – sacrificând finalul, zic eu – fiindcă ar fi crăpat de depresie.
Zice la sfârșit că a mai participat la încă vreo 8 sau 9 ediții ale concursului. Probabil tot așa, din bătrână-n bătrână, ba una-i suda osia la trailer, ba alta-l culca la ea, după ce-i arăta sugestiv mormântul soțului decedat, ca să fie sigur. Așa e-n film, ce, credeți că pun io de la mine?
Oricum, cât a fost plecat, un băiețel s-a pișat cu consecvență pe lămâiul său, așa cum i se lăsase vorbă, că e cel mai bun îngrășământ – morala filmului, probabil. Da’ altfel, credeți-mă… “o magnifică poveste despre vise și oameni care cred în ele, ambiție și determinare”.
***
Între timp, susținătorii fervenți ai lui Adrian Năstase se duc cu pluta pe ulei. Cine? Sperăm că nu toți. Unde? Cu puțin noroc, acolo de curge apa sâmbetei. Ce e de făcut? Nu știm și nici că ne interesează. Dar să-ncercăm să exemplificăm.
Desigur, am scos din context, că de aia-i snap-shot. O să ziceți că-s meschin. Sunt. De aia eu administrez la Năstase, pe gratis… ca să vorbească gura lumei și să se-nșele. O-ntreagă conspirație, vă spui! Da’ hai să băgăm înapoi în context.
Ocheeei…
(Cineva-mi sugera odată să scriu despre lingăii din Nastysferă și Ilicisferă, mai ales că pe prima eu am inițiat-o și pe-a doua instigat, indiferent ce inteție am avut. Da. Ei sunt. Se există. Lingăii, mă refer. Grămezi. Și la alții. Și la ei. La toți, deci. Și la noi. Consider exemplul de mai sus bugăt cât să mă sperie. Mihneo, dacă-ți vine să fugi la dom’ președinte să mă pârăști, știi cine moderează, dă-mi bip că rezolvăm.)
Iar acum haidem, deci, să-i dăm lui Hudrea cele 777 comentarii dorite, ca bateria, ca să-l pot suna…
Lasă că eşti tu treaz şi stingi lumina. Da’ înainte aşteaptă să ne organizăm, că nu vreau să am surprize păroase de genul toader.
Bem miere
Bine Basty, dacă nu vrei să ai surprize păroase şi totusi vrei să nu dormi la noapte…
… cu voie de la Darius, sper …
… vă voi arăta aici subiect de … nedormit la noapte: [jeg.ro :P]
Eu deja am o dilemă: să mut monitoru` în baie sau să printez ?
Mda. Am o dilemă. Ce caută aia pe balotu’ de paie ?
Brrrr, de coşmar. Ce înseamnă tinereţea…
Eu vă las să vă distraţi în continuare… pe mâine!
Mai am o întrebare: da’ ailaltă ce stă aşa crăcănată lângă copac ? A speriat-o pădurarul ?
in other news….
Bibliotecare, eşti nuci ? Ce te culci aşa devreme ?
cincizecişişapte.
Cîntec de Doamne-iartă
Doamne iartă ce-am mai rîs
moartea nu avea sacîz
şi-şi plimba arcuşul frate
pe babe dezacordate.
Scîrţa scîrţa scîrţa scîrţa
pîine nu-i da-i simt tărîţa
hîrş şi hîrş şi hîrş şi hîrş
n-avem oi dar avem urşi.
Văleu neică văleu vere
cui de aur în muiere
bătui noaptea ca-n coşciug
şi nu pot ieşi la plug
mă latră fierul – de scap
o s-o ar cu fusta-n cap.
Scîrţa scîrţa scîrţa scîrţa
pîine nu-i da-i simt tărîţa
hîrş şi hîrş şi hîrş şi hîrş
n-avem oi dar avem urşi.
M.D.
Deci eu sunt la Zalau, unde este net doar daca te urci pe deal. Da’ voi continuati, cum spuneam… 777. Mai interviu, scuzati-ma sa sorb din licoare…
se scrie interview. am sa review si eu mai incolo.
am revenit eu…direct din Expirat….ca sa completez fisa 🙂
dupa 2 halbe, 2 vodka, 2 sticle, 1 vodka, 1 bere :)…am venit acasa si direct am venit sa va vad pe jeg! si ma corectez la greseli gramaticale :)…oricum, suntem draguti…. darius sa-ti fie zalaul de bine, si ne auzim cand vorbesti.
noapte buna
62. De ce va chinuiti? Ziceti-mi mie ce-aveti sa-i transmiteti lui Hudrea 😀
@ toader
Păi tocmai dumneavoastră să-mi faceţi ruşinea asta cu interview-ul. La englezi, interview vine de la inter- şi view, adică întrevedere. Pa români, interviu vine de la inter- şi viu (forma populară de la verbul a veni, prezent, persoana întâi, singular), adică “intrevenire”, venire între momente. De remarcat că “viu” reprezintă, pe lângă capacitatea directă a cuvântul de a fi în viaţă, de a exista organic, şi (de la a veni, adică o înlocuire pentru eu vin) trimiterea la cuvântul substantivat care înseamnă băutură alcoolică. Ori Zalăul este cunoscut pentru alcoolul obţinut din tescovină. Vedeţi cum se leagă totul?
Poi eu cind v-am zis ca sunteti beti ca pula n-ati vrut sa ma credeti. De parca io as fi mai breaz la ora asta… nici diacriticele nu le mai gasesc, ptiu !
Puhuuui, vorba cântecului, “nu mai beeeu!”… Mnu, staţi liniştiţi. Sunt bine. Vă mulţumesc pentru efort. Azi voi fi prin preajmă, trebuieşte să vorbim baloane şi să facem cincinalu’-n patru ani şi jumătate. Ştiţi la ce mă refer.
Apropo, Hudrea şede 10 zile. Aveţi două opţiuni: ori şede articolu’ ăsta tăte cele până la numărul de comentarii scontat, ori îl faceţi mai repede, caz în care mă voi screme de un articol nou…
Sa-mi termine astia odata de renovat casa ca nu se mai poate asa. Se duce Jegu’ pe carici… adica blogu. Cum nu am net, seara va faceti de cap. Daca aveam internet, nu erau mai mult de 20 de comentarii si cel putin jumatate dintre ele erau de calitate, adica ale mele! N-am putut sa citesc de miereala sau mierila, sau cum mierla mea a-ti mai numit-o. Daca v-ati caca miere, a-ti avea tot timpul chilotii lipiti de cur, si un roi de muste, tot acolo! Mai bine laptiti sau beriti, decat sa mieriti (trebuie sa invat sa scriu cu diacritice).
Hai sa vedem cum prostia nu are limite! A mea, desigur. Deci, cum eram eu beat (ca doar a fost vineri si vinerea beau mai mult decat joia dar mai putin decat sambata), stateam si ma gandeam! Nu mai imi amintesc la ce, abia imi amintesc unde eram. Si o vad eu pe una pe care o pastea de mult, da’ ba nu puteam eu (prea beat, batut, alta) ori nu putea ea (cocalar, alt cocalar, gospodar -pentru varietate). Si cum stateam eu cu niste tovarasi, discutand chestii academice: unii cautau un scandal, asa, din plictiseala altii vomau si se certau cine a vomat pe cine. Ma hotarasc sa abordez femela, ca astia nu prea mai aveau viitor. O masor putin din ochi si fac planu: vrajeala obosita (ca daca sunt subtil sau fin va crede ca o injur), comportament de ghertoi (ma dau smecher fara sa prezint nimic palpabil, poate cheile de la dacie si ii spun ca e tunata cu abtipilde si merge cu manele). La fix, in 15 min deja imi cumpara bautura, in urma minciunii cu imprumutul la banca pentru un BMW la mana a doua (da’ tot tunat, nu stiu ce-o fii in capul lor da nici curios nu sunt). Intr-o jumatate de ora la mine acasa, var peste tot, geamuri sparte, unu’ pe care-l uitasem dimineata incuiat acolo… Ii prezint patul, care consta intr-o saltea de o jumatate de persoana si ma duc pe balcon sa fumez o tigare. Nici nu apuc sa trag doua fumuri ca sare pe mine. Stai bre, sa gasesc un prezervativ, ceva, ca eu nu intru despuiat dupa cocalari. Nimic, ma arunca pe pat si direct cu botu’ pe buzele mele. Ce p…!? Nu a fost vorba ca ne si pupam! Ba, de nu m-a chinuit de parca am batut-o pe maica-sa! Ea imi schimba pozitiile, nu eu, aveam o fata de panicat si nelamurit, de parca as fii fost Bibli daca ar disparea dictionarele on line. Nu stiu nici cat a durat nici cate numere s-au scurs, ce stiu este ca am uitat seara usa descuiata iar, azi dimineata ma trezesc cu maica-mea langa “pat” si cu femela in fundu’ gol peste mine. Ma asteptam la un scandal cu sange si gauri, la care maica-mea spune: “In sfarsit, ti-ai facut si tu o prietena!”… Ce face, ma? Cine? Au inebunit toti? Da’ ce era sa fac, odata intrat in hora… Ba, si ce incepe aia sa ma pupe si sa ma stranga in brate. La fiecare pupat, vedeam numai salamuri de cocalari! Unde mai pui ca a fost invitat de onoare la masa la bunica-mea. Cica maica-mea sa-i fac cunostinta cu tot neamu’! Sloboz, eu nu stiu nici macar cum o cheama, asa ca pana a plecat azi la 10.30 a capatat vreo sase nume noi… Trebuie sa-mi caut o prietena, ca asa nu-mi prea se mai poate. De o ora ma spal pe dinti incontinuu si ma rog la zeul bolilor venerice sa ma ierte si de data asta. Sa mor daca azi mai ies din casa, dar mai intai trebuie sa ajung acolo! Da doamne, sa nu intalnesc cunoscuti pe drum ca telefonul il inchid eu! Acum nu pot sa nu ma gandesc: toate mi se intampla mie sau sunt mai prost decat atunci cand eram mic? Vorbim pe luni, daca mai apuc!
Mai krakilla…in loc sa imparti commentu asta in 100 de comentarii mici…pe bune acuma…
Na bine. Buna dimineata. Sa ne fie mahmureala usoara.
Crachilă, n-am zis că mesaje lungi de Bibliotecar, că multe, de Toader. 😛 Ce apetisant sună “lăptit”, scos din contextul în care-o fo’ pus…
@ krakilla
Testele MRS, TPHA şi Reacţia Wasserman. te pot scoate din grijă… Nu sunt chiar atât de scumpe. Dai un ban dar scapi de grijă.
Apropo, aia cu ăla al lu’ Crachilă uitat încuiat e pe departe cea mai bună parte in articolul meu.
Calitate, nu cantitate! Adica eu! Si sa nu vorbesti urat de mine ca te sodomizez si mergem de mana la boli venerice!
Da hai ca a fost funny baiatu. Sa-ti traiasca noua prietena, Icsuleasca.
Recidivezi cu cronicile – ciudat. Am pier’t mă autotransportorul. Ce cald îi.
Deja nu mai este un secret ca lumea intra pe Jeg sa ma citeasca pe mine… Da’ ramane intre noi, Darius nu trebuie sa afle. El este mai sensibil…
Eu cred ca pentru atingerea telului de 777 trebuie un concurs ceva. Darius? 🙂
@ Darius
Am înţeles aluzia cu textele mari. Am o scuză, pun teste mari ca să le văd mai bine, că sunt cam miop şi văd pe tipărite, pardon, pe pipăite.
Nu era o aluzie… 😀 Iubitule!
Deci încă de 10 ori pe atât şi suntem în grafic. Suntem la 77.
Plusez: acuma-nvăţ să cânt la ukulele; dacă-mi iese să-l sun pe Hudrea, adaug la premiu faptu’ că vă voi cânta o melodie…
Bai dariuse, esti baiat rau. Sa nu lasi tu lumea sa se benocleze la fete frumoase ? Stati-ar ukululelele alea in git. Hai mai ca nu era porno ca ala, stii tu cine, cu tubul lui de 8 inci. Sau centimetri, nu mai stiu.
Ma duc sa fac a cincea cafea pe ziua de azi, pina diseara imi trece. Dar vreau si eu un sfat de la amici: sa scot mahmureala cu cafea sau sa aplic proverbul “cui pe cui se scoate“ ???
@ Marian S.
Strămoşii noştri dacii, cei mai beţivi dintre daci, şi care făceau şi miere zoofilă (că albinele nu or fi plante), foloseau zeama de varză, cafeaua nu fusese descoperită de europeni.
@ Biblio : te-am prins cu ocaua mica.
Stramosii nostri DACII, cei mai frumosi, destepti, viteji si betivi dintre TRACI.
“Dar hai sa ne avem ca frati / Toti suntem putin luati“.
Puneti voi diacritice din cap ca al meu e greu.
O solicitat Mirmen înlăturarea siteului… HAIT! 😀
De ceee? de ce ar face mirmen una ca asta?
Da` de ce, nu mai ieseai din baie ?????????????????????????????
@ Marian S.
Ai perfectă dreptate. Din nefericire trăiesc cu din ce în ce mai mult efort. Fiecare gest este un supliciu. Mai greşesc şi eu câte ceva până la greşeala ultimă.
@ Biblio: stai liniştit că era amical.
Am vrut să subliniez că “toti suntem putin luaţi“. Eu acum sunt luat in freză.
Îl dezamăgiţi pe Hudrea, fără măcar să ştie. E acolo, singur… Da’ mâine, c-a fi duminică şi vi-ţi scuza că biserică, socoteli…
Vezi tu, Biblio, cred ca ai fi trait mai frumos daca nu iti umpleai blogul cu incercari nereusite de a-l “repara“ pe nenea pata ci mai degraba ne ziceai ceva de ziua independentei INDIEI. Hai ca eu ascult muzica indiana de pe net de vreo 3 ore si ma distrez teribil iar daca ne lasa gazda o sa va scriu si linkul.
Nu-mi pasă neapărat de persoana lui Patapievici, mă enervează acuzaţiile absurde şi mai ales intervenţia politicului în artă. Şi când mă tot gândesc că totul a pornit de la un nenea oarecare… şi termitele lui. Mi-a dori ca toţi cei care au lovit politic să-şi ceară scuze, şi pe urmă să lovească pe faţă cât vor în Patapeivici.
Despre INDIA… poate mâine, dacă nu este aşa de cald. Astăzi nu am putut lucra cu mai mult de trei pagini de web deschise pentru că îmi crăpa sursa de încordare şi bloca PC-ul. E cam bătrâior PC-ul meu şi nu mai merge nici împachetat în gheaţă.
Dacă aia e artă înseamnă că şi ăia sunt politicieni iar eu sunt popă. Dar cum aia nu e artă iar eu nu sunt popă înseamnă că nu politicienii au intervenit. Ni s-a părut nouă. Si gata cu subiectul aista.
Voi, ceilalti, băgati repede un haştetepeu si veveveu si apoi radioteental punct com. Repede, pînă nu se prinde Darius că văd că e montat să şteargă linkuri.
sa le luam in dezordine :
11. mirmen solicita inchiderea sitului – eu sunt de acord.
3. darius nu e platit de nastase – care era problema daca era platit? daca vinzi un pepene te intereseaza cine il cumpara? hai sa zic, iliescu si vadim sa fie o problema de constiinta. in rest … sunt foarte asemanatori. dimpotriva, eu cred ca este tolomac fiindca este volintir. e o munca care merita platita.
7. mihnea georgescu – lingaul tip.
1. groza – esti nesimtât fata de tipa in cauza maritisului.
mai revin*mai incolo
toadere cu t mic, chiar că e dezordine.
Ia-o de la cap si explică-ne pe deşte.
radioteental ca radioteental dar ce post de radio?
@ Marian S.
Pentru muzica am făcut mai de mult eu un site:
trei de w.freewebs.com/auditiemuzicala/index.htm
sper să mai meargă.
@ Biblio: caldura mare, mon cher… apar niste poze acolo sus, cu winamp si alte chestii.
Va urez somn usor sau distractie placuta ca eu am iesit. Am niste chestii de rezolvat si v-am pupat.
mariane, nu te obosi. nu e important.
@ Marian S.
Poate la tine, la mine se duce la:
ndparking.com/radioteental.com/
Am reuşit să găsesc undeva radioteental, speram că e muzică tradiţională, dar văd ce e muzică uşoară.
gata? nici suta nu ati trecut.
nu sariti ca nu am mai comentat pana acum si nu ma stiti. noua nu’s ca citesc jegul de ceva vreme. numa’ ca nu am vrut sa va eclipsez cu stralucitoarele mele comentarii!
haideti deci chiar pana la 778 de comentarii ca sa ii aratam noi lu’ Hudrea cu cine are de’a face!
Noă zecinoă.
una sutaaaaaaaaaaaaa!!!!!