Dacă e să privim în urmă, ne vom aminti că articolele mele au mai avut titluri bune și în trecut. Deci, se poate!

ALERTĂ! Azi am fost anunțat via Internet, de către persoane aproapiate fetii (adică ea înșivă), că zilele trecute s-a dus unde?! La solar. Situația devine dramatică. În octombrie, eu o să umblu cu Cleopatra pe stradă. Și nu în sensu’ bun…

Am descoperit că primele patru întrebări când vine vorba de căței sau bebeluși sunt aceleași în oricare dintre situații: E fetiță sau băiețel? Cum îl/o cheamă? Cât timp are? Ce-i dați să mânânce?

Cu mare pompă și fast vă anunț că recent am ochit o nouă stimabilă domnișoară, care a trecut testele preliminare pentru a avansa în grad de Augustină și, de ce nu, poate chiar Primă Doamnă Jeg, într-un oarecare viitor apropiat.

Tânăra este încă o ingenuă, negăsindu-și până acum drumul cel drept către Jeg. Deci nu bănuiește nimica-nimicuț. Așa că îmi voi folosi toată iscusința binecunoscută și farmecele atent falsificate ca s-o îmbrobodesc într-o magnifică relație, vorbindu-i șlăgalnic despre eroica mea operație testiculară care o va îndupleca, nenumăratele-mi eșecuri sentimentale care o vor pătrunde până la bocet și toate celălalte unelte meschine pe care le-am clocit într-acest sens de-a lungul timpului, anume pentru astfel de utilizări.

Vă rog să vă stăviliți emoția, pentru că nu va dura mult până acest lucru se va înfăptui. Precum nici nu va dura mult până când totul se va sfârși cu tragedie. Dar asta nu ne împiedică să privim cu înfrigurare desfășurarea dramatică de evenimente.

La momentul critic al publicării acestui articol, planul meu malefic va fi deja demult demarat fără privit îndărăt, iar pe când voi vă veți fi găsind pigulind greșeli de redactare dintre aceste rânduri, eu și domnița ne vom fi împletit armonic de ceva vreme, intențiile mele mârșave încununându-mi-se-vor-fi-fiind de succes. Aceasta a fost cea mai complicată declinare verbală ce i-a fost dată Jegului să o vază până în prezent, iar la ea au contribuit 4 oameni; pe lângă mie, le mulțumesc lui Moafle, Hendea și Palti.

De aceea vă invit să votăm.

***

Pe lângă comanda primită la serviciu de a crea un concept și macheta aferentă pentru o panglică de coroană funerară (unde eu aș fi avut ceva creativ pe neconvențional, morbid, pe target, da’ din păcate s-a anulat), în săptămâna ce s-a sfâșit odată cu terminarea săptămânii ce tocmai a trecut, m-am ocupat intens cu a produce UN naming de brand pentru un client.

Pentru acest un nume am scornit, așa, v’o să tot fie 50 de variante. Asta pentru că, la indicațiile șefei de-a ne mai apropia în firmă, am permis să se creeze iluzia prieteniei mele strânse cu Răzvan de la Client Service, care, cu această ocazie, și-a închipuit greșit că îmi place de el.

Am strâns sub atenta lui supraveghere vreo câteva duzini bune de alternative mai mult sau mai puțin fericite pentru nume, pe care, tot din 5 în 5 în 5, Răzvănel mi le respingea drăgăstos, probabil fiindcă-i plăceau într-atât, încât nu-i venea să le mai dea din casă. Variante, pe care, în caz de forță majoră, le pot adapta pe aproape orice client care mi-ar mai trece prin tastatură, vreodată, în întreaga viață și să și las moștenire câteva.

Puține dintre aceste nume au ajuns la clientul în sine, ca să mai poată refuza și el, sărmanul, ceva, dacă tot plătește.

Asta și nu alta este calea prin care am dezvoltat și șlefuit măiastru cele mai eficiente metodele care gantează găsirea unui naming bunuț, pentru orice copywriter de pe Pământ și din împrejurimi,  cu condiția să nu se afle în directa subordonare amical-profesională a lui Răzvan Medrea.

Metoda 1. Se intră pe Wikipedia și se caută cel mai cuprinzător cuvânt care ar descrie produsul. De pildă, dacă produsul este pâine cu grăunțe și semințe din trei areale climatice diferite de pe Glob, cuvântul va fi “panificație”. Apoi se alege opțiunea de limbă islandeză. Bakarí. Se dă lui Arpad și se produce un logo, detaliile acestui proces fiind explicate într-un tutorial viitor, după traducerea din maghiară.

Metoda 2. Se intră pe Urban Dictionary și se caută formula cu cele mai multe conotații vulgare din reason to believe-ul produsului. De exemplu, dacă avem un super-market care promite cele mai avantajoase prețuri de pe piață, mergem cu gândul la expresia “shop-carting”, care, între multe alte sensuri, înseamnă și a-ți căruța o fată beată din birt până acasă, cu diverse scopuri. Sau “shop-lifting the pooty”, adică a agăța o pradă ușoară precum este o mamă singură cu copil mic.

Mna, și acolo, după definiția termenilor, apar expresii similare. Găsiți vreo zece cu lejeritate, pe care să le folosiți.  Shoppe Place. Shop The Chop Retail. Shophista Center. Nu tre’ să știe musai clientul ce înseamnă fiecare, dacă “sună bine”.

Metoda 3 și preferata mea. Se iau verbe românești de peste trei silabe care reprezintă produsul, dacă acesta ar fi o acțiune. Se declină la perfectul simplu sau mai mult ca perfectul și se scot diacriticele. După care se citesc cum se scriu.

De exemplu: pentru o kebaberie fără autorizație, cu perioada de existență cam cât dintre două controale sanitare, avem “a răsfăța”. Răsfățași. RASFA TASI. Patronul – domnul Rasfa Tasi – este un fin cunoscător al secretelor gastronomice din țara lui, de unde a fugit în 1995, înscriindu-se la cursurile de stomatologie de la Cluj pentru bursă, facultate pe care a abandonat-o ulterior, ca să-și deschidă propria afacere din câteva în câteva luni. Trăiește cu soția lui pe care a cunoscut-o la un târg de ceaune în Chendremal și care are deschis un second-hand în cartierul Mănăștur. Este pitch pe naming, dacă vă interesează…