Dacă-s supărat că nu sufăr, se pune că-s fericit?

Sau însuși faptul că-s bine e deprimant?

Scriam cândva că n-am iubit niciodată, de fapt. De atunci am fost cu Bianca și mi-am dat seama că pot, totuși, iubi chiar și eu.

Dar nu pentru foarte mult, fiindcă am înșelat-o, apoi am convenit că m-a iertat, apoi am dezamăgit-o și în alte aspecte și apoi m-a părăsit exact cum meritam.

Mna, dar acum sunt bine. Îmi place să-ncerc să cred că nu, fiindcă mă face să mă simt mai bine despre mine, dacă mă simt rău despre mine.

Da’ tot mă-ntorc după cururi pe stradă, deci să fim serioși – sunt un imbecil autosuficient.

Ultima speranță de sănătate mintală se bazează pe faptul că-mi displace un pic să realizez că ba da, sunt chiar bine. Să nu mă-nțelegeți greșit – sunt satisfăcător de ignorant și limitat intelectual (nu-s convins de aia cu inteligența emoțională) cât să fiu ok cu mine însumi, dar asta nu-nseamnă că-s bine, obiectiv. În general, sunt foarte rău, pentru oricine altcineva și sunt maximum meh, pentru mine însumi.

Am iubit de fiecare dată, însă numai până fix în punctul în care am fost iubit înapoi.

Practic, eu mă iubesc pe mine cel mai mult și fac eforturi doar ca să conving și pe altele că am dreptate.

Acum m-am înamorat sistematic de vreo 7 (ȘAPTE!) fete (am rotunjit în jos), deodată, ca să fac în sfârșit progrese reale. Că nu mai pot așa, câte una, câte una. Mai am și o carieră, se mai strică câte-un căcat la rulotă…

Le-am anunțat pe toate să se ferească și-ntreg planul se desfășoară conform așteptărilor emoționale – mai mult sau puțin dezastruos.

Pe o treime-juma’ din ele le cheamă la fel, cu mici variațiuni în nume. Alexandra, Alecsandra, de astea. Pe una o cheamă Carmen, aia e gravă, ca pe mami, vă dați seama ce se-ntâmplă acolo. Mai e o Oana, care e vecină cu mami.

Este un eșantion foarte reprezentativ – cel puțin două sunt foste prietene ale unor prieteni buni. Și sunt foarte bune ele însele. Trebuie să-mi mai aleg o actuală prietenă bună a unui bun prieten, strict pentru acuratețe științifică.

Exclus foste prietene de-ale mele, doar fiindcă au mai fost incluse, nu că aș avea eu principii. A, și mai sunt câteva cu nume mai specifice, nu vi le pot spune, că ar fi identificate prea ușor. Nume de alea tâmpite gen Luana, Ada (nu aia, alta).

Deși sunt într-o cantitate cumulată mare, să știți că toate sunt de calitate, luate separat.

Sunt împrăștiate peste tot, deci pot să mă decid și-n funcție de calitatea vieții, oferta pe zboruri low cost, dacă au loc de parcare la mai puțin de 25 de metri de-o priză industrială și-n care pot intra fără servodirecție (alea care-s în Zalău ar fi cele mai dezavantajate, din motive evidente).

Vă mai țin la curent cu eșecul în cascadă.