Decât orice, mai bine bogat.

Destul de simplu. Și mai am câteva reformulări mai potrivite pentru unele proverbe și zicători din popor, care s-au dovedit prin exercițiu a fi eronate. Cine sapă groapa altuia, avansează profesional. Buturuga mică are mai puține bonuri de masă. Prietenul se cunoaște când are nevoie. Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, numai că nu există.

Pentru că Toader de la comentarii a fost incapabil să ducă la bun sfârșit treaba de doi lei cu care l-am împovărat mult peste puterile lui atrofice, dar și fiindcă sunt un suflet mare ce nu poate duce supărare, am găsit o altă soluție impasului în care ne aflăm. Dat fiind că lumea se plânge că n-am dat nici un premiu din cele de căcat promise la concursurile de căcat organizate pe acest website contemporan de societate de căcat (website-ul), dar și deoarece mi-este prea lene să fac clasamentul câștigătorilor la toate concursurile, am decis să organizez oficial: Concursul Găsirii Concursurilor (sau CGC, ediția întâi).

Toată lumea să se repeadă la arhivă și să le caute, iar fiecare prim cetitoriu care găseșete un concurs care n-a mai fost descoperit, primește premiul acelui concurs, spre nemulțumirea câștigătorului (dacă nu-i pe poziție să și-l revendice) sau a oricui, de altfel. Participanții se vor înscrie în concurs la comentarii, cu numele articolului unde s-a ținut concursul și nominalizarea premiului, după caz. Este inclus și ultimul concurs, în care Păstaie n-a fost capabilă nici până în acest moment să-și aleagă premiul de pe panou, după multiple somații.

***

Ca la un semn, următoarea cacofonie acceptată din limba română se anunță să fie, atenție!,… Liceul de Muzică “Costel Busuioc”. Da? Chiar el. Zice pe Internet. La Ghilad vor sătenii (că cine altcineva?!) să-l deșcidă. Probabil că această decizie la nivel rural s-a luat într-un amestec de pasiune pentru armonie și ritm, combinată cu lipsa unei oportunități de a manifesta aceste ardori. Deci, ca să n-aveți dubii. Vreodată. Despre orice. Urmează Facultatea de Litere “BuddhaBlog“, Colegiul de Teatru și Televiziune “ArhiTV ș.a.

***

Mi-am dat seama că actul de a duce o fată să vază “Sex and the City” la cinema e ca și cum te-ai duce la curve. Și, implicit, a o trata pe fată ca o angajată în acest domeniu al muncii. Fiindcă se subînțelege că dacă faci acest sacrificiu, vei fi remunerat corespunzător. Statistic vorbind, așa li s-a întâmplat tuturor cu care-am vorbit. Să ne-nțelegem, noi, băieții, nu vrem plăceri carnale ca să mergem să vedem imbecilitatea aia cu voi. Noi pur și simplu nu vrem să vedem imbecilitatea aia. VOI, din proprie inițiativă, ne oferiți ulterior aceste răsplăți. Iar noi nu refuzăm, fiindcă suntem politicoși, de aia, la fel cum am fost politicoși și când am mers cu voi, chiar dacă nu am vrut.

Și am mai observat că, de când rulează prin Cluj filmul respectiv, duduie nunțile în week-end de limuzine. Limuzine la biserică, limuzine la primărie, limuzine la cantină, limuzine cu rudele din comuna Baciu, limuzine cu acordeoane și taragoturi în ele, limuzine cu site-uri de limuzine pe ele, limuzine puțind a pălincă, limuzine cu popi…

Unde s-a dus, dragă, celebrul Jeep albastru, decapotabil, cu fericiții mirii cocoțați în vârf și cu pozarul în față, într-o Dacie Papuc claxonândă, filmând din mers, legat cu fâșii de rafie?

***

Filozofând profesional, am remarcat o valență ciudată a postului meu de la Vitrina. Eu sunt subalternul direct al lui Călin, da? În același timp, sunt, evident, subalternul indirect ale șefei mari. Și, în același timp, subalternul intermediar al Renății, care-i șefă peste umbrela ce include Creația. Deci, ca idee generală, sunt subalternul. Nu sunt supra-alternul nicicui, nu-nu. Sunt mereu subalternul. Aveam un copywriter mai nou – nici nu s-ar fi pus problema să fie el sub mine, dar măcar mă consolam eu cronologic. Acum a plecat la București. Să fie copy acolo, pentru ca eu să continuu în a subalterna. În felurite moduri.

Mna, totuși, eu primesc uneori proiecte. Și tre’ să le coordonez, pentru ca ele să meargă, eu ducându-le la capăt. Ce mi-am dat însă seama e că nu sunt niciodată “șef pe proiect”. Călin are foarte mare grijă să mă desemneze “responsabil pe proiect”. Înțelegeți mica inflexiune? Nu-s șef, că aia mi-ar da autoritate. Sunt responsabil, ca să pot cădea de vină. Uneori Călin îmi explică poziția mea prin sintagma corporatistă “Deci, ne-am înțeles, da? Răspunzi cu coaiele!“.

***

Și am mai remarcat, căci eu asta cam fac, că nu te poți imita pe sine. Pentru că nu poți să-ți schimbi vocea în alta, c-ai deveni altcineva. Iar dacă nu ți-o schimbi ești pur și simplu tu. Așadar, ne putem imita-ntre noi, mai bine decât fiecare pe el însuși. Deci eu pot încerca mai cu succes să fiu altcineva decât eu.

***

Și am o teorie că manelele sunt o consecință de marketing a producătorilor de telefoane cu difuzor extern. Fiindcă până să apară Guță și Minune, nu asculta nimeni muzică în stația de autobuz.

Dar apropo de manele, m-am conformat și mi-am luat în serios atribuțiile de recuperator, deplasându-mă la imobilul fostei prietene a lui Arpi, pentru a colecta obiectele sale înstrăinate pe nedrept de proprietar… când acesta le-a părăsit (aici includ tot ce înseamnă boarfele lui Arpi) și s-a mutat în alt oraș (și aici includ tot ce înseamnă boarfele lui Arpi).

[foto Silvia Lungu Augustina]

***

Discutam zilele trecute cu o femeie din lista mea de pe Internet cu femei. Pentru că eu vorbesc doar cu femei, crezând singur despre mine însumi că sunt un mascul feroce, deși în același timp le discriminez, fiindcă de-adevăratelea sunt un porc. (Așa scrie pe forum la Jurnalul online. Asta, precum și că-mi bat joc de copii morți. Ca să știți. Să nu vă moară copiii, că-mi bat joc de ei și să nu aveți femei, că vi le discriminez.)

Dar revenind… vorbeam cu una dintre aceste femei, dar una de treabă, pre care-o tolerez, dar n-o încurajez, să nu se creeze un precedent. Și-ncerca să-mi explice foarte concret ea mie că mult am greșit când m-am aventurat de i-am zis iubitei mele că o poză de-a uneia (indiferent cine) e mai faină decât orice poză luată prin sondaj de-a EI! Care este iubita mea.

Și, cum femeile se iubesc între ele, nu ca bărbații, ce-și dau cu sticle-n cap unul altuia pentru deliciul lor, asta cu care vorbeam o proteja pe cealaltă în cauză.

Dar, la un moment dat, intenționat sau nu, fătuca ce-mi făcea mie teoria relației, a scăpat porumbelul. Și mă amenință ea, ca în numele lor, al tuturor: “să nu te mire că nu vei primi una-alta, de câte ori vei face boacăne de astea”. După care adăugă: “Hi, hi!”

În alte cuvinte, m-a avertizat în mod direct și explicit că fetele vor face sex cu tine DOAR dacă le-ai mințit așa cum trebuie, dacă ai putut să le convingi și, mai ales… că le convine asta. Mai mult decât atât, ele NU vor face sex cu tine, dacă ești sincer. Ahaaa! Băieți! Pe minciuni!

Și tot bărbații îs nemernici?! Dacă da, vă-ntreb un lucru: de ce nu există echivalentul ginecologiei pentru bărbați?

***

Mă, voi ați văzut noile pachete de țigări cu pictogramă? Nu știu alții cum sunt, da’ mie mi se par drăgălașe. Io ce-am văzut e un copil foarte simpatic care se uită la tine, cu o mască de oxigen pe față. De parcă ți-ar zice: “1% din valoarea acestui pachet intră în contul lui; Gigel are nevoie de o țigară”. Sia a văzut una cu o ecografie cu un bebeluș în burtă. Deci mai toate, emotive, așa, la corazon. Si să nu cumperi tu, om fără simpțire? Bine că nu-s pisicuțe, s-o văz pe maică-mea dând în cancer pulmonar, cu colecția în vitrina din sufragerie.

Bun, și eu am găsit pe jos un pachet de gume Orbit, de mestecat în gură. Doresc să subliniez că nu întorc pe cealaltă parte toate ambalajele ce le găsesc pe jos și nici nu caut în gunoaie când nu-i nimeni în jur. Dar pachetul ăsta chiar părea plin și l-am atins întâi cu piciorul să mă conving. Și l-am luat de pe jos și l-am băgat în buzunar, dar acum am o dilemă: eu de mic am avut impresia că orice găsești pe jos (sigilat, în stare impecabilă), nu-i voie ca să-l mănânci, că sigur l-a injectat cineva cu ceva. Gumele sunt la mine pe raftul de deasupra patului. Deci vă-ntreb.

Între alte întrebări ce mă frământă, dar nu-i vom face un poll, că nu sunteți capabili încă… De ce nu este naș la teatru, ca la tren?

***

Whoos the boos?

[mulțumim pentru fotografie lui Sebastian Olar Augustin]

Azi am scris într-alt fel, deoarece este ziua unui anume domn de culoare albastră, care-a investit în târtița mea cât eram plecat pe alocuri, în continentul Europa. Dacă tot suntem la strigare, urăm același LMA, că facem economii, lui Răzvan Medrea Augustin și reclicăm și căsniciei Ciutace, compusă din Mana, Victor și rezultatul Vlăduț.