Doar una din multele excepții…

Cruela ar fi fost mândră să fi fost în locul meu acum.

De naam Leuven wordt het eerst teruggevonden in het jaar 884 als Luvanium in de Annales Vedastini. De naam klimt op tot de prehistorische taal die in onze gewesten gesproken werd vóór de germanisering (2e eeuw v.C.). In aansluiting bij Caesar mag men deze taal ‘Belgisch’ noemen. In het ‘Belgisch’ werden nederzettingsnamen doorgaans met behulp van het suffix -iom, afgeleid van persoonsnamen. Leuven is daarvan een mooi voorbeeld. De naam klimt op tot Lubaniom, hetgeen afgeleid is van de persoonsnaam Lubanios die betekent “de geliefde”. Deze is op zijn beurt afgeleid van de indo-europese wortel leubh-, “liefhebben”.
De bijnamen van de Leuvenaars zijn Pietermannen en koeienschieters. De eerste naam verwijst naar de inwoners van de oudste parochie (Sint-Pieter) en de tweede bijnaam verwijst naar het historische feit van 1691 toen de inwoners van Leuven op een nacht het vuur op verdachte gestalten openden. De Leuvenaars werden op dat moment belegerd door de Fransen en waren in de waan dat ze op vijandige soldaten schoten. De volgende morgen bleek echter dat ze een kudde koeien beschoten hadden.

“Se poate?”, “Se poate?”, “Se poate?”, “Se poate?”, “asa se poate?”, “asa se poate?”, “asa se poate?”?!?!?!
Papagaliţo!

No, poftim ca se poate si mai bine:
“on this Thursday night, every thing’s fine, except you’ve got that look in your eye
when I’m tellin’ a story and you find it boring,
you’re thinking of something to say.
You’ll go along with it then drop it and humiliate me in front of our friends.

Then I’ll use that voice that you find annoyin’ and say something like
“yeah, intelligent input, darlin’, why don’t you just have another beer then?”

Then you’ll call me a bitch
and everyone we’re with will be embarrassed,
and I wont give a shit.

My finger tips are holding onto the cracks in our foundation,
and I know that I should let go,
but I can’t.
And every time we fight I know it’s not right,
every time that you’re upset and I smile.
I know I should forget, but I can’t.

You said I must eat so many lemons
’cause i am so bitter.
I said
“I’d rather be with your friends mate ’cause they are much fitter.”

Yes, it was childish and you got aggressive,
and I must admit that I was a bit scared,
but it gives me thrills to wind you up.

My finger tips are holding on to the cracks in our foundation,
and I know that I should let go,
but I can’t.
And every time we fight I know it’s not right,
every time that you’re upset and I smile.
I know I should forget, but I can’t.

Your face is pasty ’cause you’ve gone and got so wasted, what a surprise.
Don’t want to look at your face ’cause it’s makin’ me sick.
You’ve gone and got sick on my trainers,
I only got these yesterday.
Oh, my gosh, I cannot be bothered with this.

Well, I’ll leave you there ’till the mornin’,
and I purposely wont turn the heating on
and dear God, I hope I’m not stuck with this one.

My finger tips are holding onto the cracks in our foundation,
and I know that I should let go,
but I can’t.
And every time we fight I know it’s not right,
every time that you’re upset and I smile.
I know I should forget, but I can’t.

And every time we fight I know it’s not right,
every time that you’re upset and I smile.
I know I should forget, but I can’t.”

copilutze. e adevarat ce ai scris in blog? adica confirmi cum ca citesti :

”
* pe jurnalişti din Cluj:

Adi Vultur

Andi Daiszler

Andrei Aroneţ

Bianca Felseghi

Codruţa Simina

Laura Laurenţiu

Mihaela Hiticaş

Mihai Morar

Radu Neag

Vasile Racoviţan
* dar şi pe cei din ţară:

Alex Brăduţ Ulmanu

Andi Laslău

Andrei Crăiţoiu

Cristian Lupşa

Cristina Sztoika

Florentin Deac

Ioan T. Morar

Maria Coman

Mihai Morar

Mihnea Dumitru

Oana Despa

Răzvan Exarhu

Crina Dunca

Tiberiu Lovin

Victor Ciutacu

Vlad Petreanu
* admir fotografiile lor:

Diana Şandor

David Şugar

Thomas Câmpean
* dar nu i-aş putea uita pe:

Adoria Imensis

Albă ca Zăpada

Anaayana

Anca Tamba

Bogdan Buburuz

Darius Groza

Diana Rusu

Ellaida

Groparu’

Irene

Japonezul

Mariana Ciutacu

No talent

Oana Stoica-Mujea

Prea târziu

Spasme urbane

Sunkissed

Teodora Georgescu

The Lonliness

Tsigara de după

Tudor Chirilă

Zuzeta

* susţin:

Horoscop – mama horoscoapelor

Clujlife.com – Evenimente din Cluj-Napoca

Clujforum.ro – Discuţiile clujenilor
“

Să mai zică unu’ că să nu ne mărească salariile, că-i iau gâtul. Şi ficaţii. Da’ mă, câştig mai mult ca Zapa, dar niciodată nu-i destul.

Eu am casti. N-aud.

Eu ma simţ foarte moderat, deci refuz să mai particip.

pacat ca pune moderare maladul inchipuit.

Daca puneai una din melodiile astea, nu era asa rau.

da, am cautat pe gugl

“Cine pune moderare, scârbă?!”

am gasit in prima pozitie un anume cezarpaul care si-a mutat blogul:

Moderarea comentariilor înseamnă cenzură?
Posted ianuarie 28, 2008
Filed under: blog |
În post-ul de ieri de pe blogul lui Gramo, care făcea trimitere la videoclipul în care a jucat fiu-meu, Gigi sau Ramona scriau că nu mai vor să comenteze pe acest blog fiindcă aici “comentează şi un personaj virtual care ni se pare ultrainfect”. Eu le-am răspuns că nici eu nu sînt de acord cu atitudinea unor personaje care postează comentarii pe blogul meu, dar că nu moderez nimic, pentru că îmi repugnă ideea de cenzură. Pe de altă parte, consider că fiecare pasăre pe limba ei piere şi că un individ cu limbaj violent nu face altceva decît să se compromită pe el însuşi. În momentul în care sînt înjurat, nu eu sînt cel lezat, ci consider că acela care proferează înjurătura îşi dă singur palme.

În fine, apoi Gramo şi-au justificat foarte coerent opţiunea lor de a modera comentariile (şi argumentul cel mai tare mi s-a părut că există destui oameni de bun-simţ care preferă să nu mai comenteze deloc acolo unde apar specimene certate cu normele comunicării civilizate).

Întîmplător sau nu, un post de alatăieri al Pătrăţosului pune problema moderării comentariilor cam în aceiaşi termeni ca Gramo – deşi Pătrăţosu admite că şterge foarte rar comentariile (doar cînd se sare prea mult calul).

După cum spuneam şi altă dată, pe mine mă interesează în primul rînd la acest blog discuţiile. Dar aici intervine o dilemă: ori laşi libertate totală (şi atunci rişti ca nivelul discuţiilor să scadă simţitor, căci – iată – oamenii civilizaţi fug de un asemenea mediu), ori cerni comentariile (dar atunci rişti ca discuţiile să fie încorsetate şi, oricum, mult mai puţin vii).

Vă cer ajutorul vostru, celor care vizitaţi acest blog, pentru că nu ştiu care este soluţia cea mai bună. Ce mă sfătuiţi să fac?

(I-aş ruga pe cei care ar simţi nevoia şi de data aceasta să-i atace pe Gramo să se abţină. Nu blogul lui Gramo este topicul acestei discuţii.)

Mersul pe jos măreşte potenţa. Dacă stai pe loc, potenţa este de aici până aici. Dacă însă mergi pe jos, potenţa ta ajunge în mult mai multe locuri.

bibli, iti sugerez sa copiezi ceea ce consideri tu mai relevant din situl tau aici. sa vedem daca jeg punct ro rezista din punct de vedere tehnic.

Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.

Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.Nu stiu ce sentimente mai pot avea fata de bibliotecaru, dupa visul de azi-noapte. Se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie…Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce…Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva…Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pag

Da? No lasa tu!

DREAPTA CREDINŢĂ

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !

Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.

Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? ” Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai “. Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.

Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.

Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin!

Quantity has a quality of its own!!!
Asta incercati sa demonstrati, nu??
:))

Darius, hai sa te invete mama ceva.
Sa-ti fie mai bine, dragule…
Impotenta

Boala constã în incapacitatea bãrbatului de a îndeplini un act sexual, lipsa de vigoare, ejacularea precoce, imposibilitatea fecundãrii ovulului prin lipsa spermatozoizilor.

Cauza cea mai frecventã este de ordin psihoafectiv, generatã de esecuri anterioare, dar pot fi si boli ca diabetul zaharat, boli ale organelor genitale. Pentru medicina traditionalã, energia sexualã este o parte integrantã a energiilor care circulã în organism.

O perturbare energeticã într-unul din cele 12 meridiane perechi poate contribui la instalarea impotentei. In acest caz, un rol de seamã îl joacã sistemul “trei focare” Astfel, un vid de energie în focarul inferior sau un exces în focarul mijlociu si superior (datoritã unor boli de inimã sau plãmani), sunt considerate cauzele impotentei.

Tratamentul constã în reechilibrarea energiilor cu ajutorul presopuncturii.

Se maseazã zilnic timp de mai multe sãptãmani punctele JM6 – tonifiere, H3 – tonifiere, H8 – tonifiere, G36 – tonifiere. Se mai poate masa coloana vertebralã în regiunea lombosacralã si masarea fetelor interne ale membrelor inferioare.

Tratament naturist contra impotentei sexuale

Reteta-unicat, experimentata pe mai multe persoane de diferite varste, care a dat rezultate de-a dreptul miraculoase.

Reteta consta din urmatoarele fructe si legume la indemana tuturor celor interesati: 3 bucati telina cat pumnul (circa 1,5 kg), 1 kg morcovi spalati bine cu o perie (pentru a nu se elimina coaja), 1 kg mere ionatane cu o aroma mai deosebita, 1/2 kg miez de nuca, 2-3 bucati lamai, 2-3 bucati portocale, 1/2 kg miere de albine, o sticla vin alb (Tamaioasa Romaneasca de Cotnari).

Toate aceste fructe si legume se spala, se curata si se dau prin masina de tocat, se amesteca intr-un vas de plastic sau emailat pana ce toata aceasta compozitie se omogenizeaza, apoi se pune la borcane tinute la frigider timp de o saptamana, pentru macerare.

Se folosesc cate doua linguri de trei ori pe zi inainte de mesele principale cu o jumatate de ora.

Timp de 20 de zile, concomitent, se folosesc circa 60-80 g grau/zi incoltit, care se poate consuma cu compot sau fructe de sezon, aceasta timp de 30 de zile, cu o pauza de o luna, dupa care se reia aceasta cura naturala pana ce organismul este complet revigorat.

Pregatirea graului: se spala si se pune intr-un borcan plin cu apa calduta.

Il vom lasa acolo 24 de ore, il vom clati, il vom pune intr-o farfurie adanca, avand grija sa-l mentinem mereu umed.

Il vom clati in fiecare zi.

Graul va germina – aparitia unui punct mic alb – in doua zile (vara) si cel mult patru zile (iarna).

Apoi se spala bine de fermenti, dupa care se consuma la masa de pranz.

�Brusc, apetitul sexual a devenit inexistent�

Pentru �trezirea� apetitului sexual se poate folosi cu incredere schinduful (Trigonela foenum-graecum), planta cultivata in judetele Braila si Constanta.

Principiile active pe care le contin semintele plantei trezesc senzualitatea, amplifica erotismul, stimuleaza trairile si realizarea actelor sexuale. in plus, este o sursa bogata in vitamina PP.

Medicina populara foloseste aceasta planta pentru stimularea metabolismului, stimularea sistemului nervos central si neuromuscular, stimularea functiei sexuale.

Metode de tratament:

– Se face infuzie din o lingurita de pulbere de seminte la o cana de apa in clocot – se lasa 10-15 minute la infuzat, se strecoara, se indulceste cu miere si se bea calduta.

– Se pregateste un decoct din o lingurita de seminte macinate la o cana cu apa rece – se lasa 5-6 ore, se fierbe apoi 5-6 minute la foc domol, se strecoara si se indulceste cu miere.

Se bea in cursul zilei, cu inghitituri mici.

Dupa maximum 2-3 zile, apetitul sexual revine la normal (bineinteles, atunci tratamentul va fi intrerupt!).

O alta planta-minune este cea numita in medicina populara �sculatoare� (Dactylorhiza maculata).

Planta intreaga sau numai tuberculii au utilizari terapeutice, acestei plante atribuindu-i-se proprietati afrodiziace.

Este folosita de femeile care doresc sa aiba copii.

Se fierbe o planta intreaga (inclusiv tuberculii), iar decoctul obtinut este baut portionat, pe parcursul unei zile.

Planta se gaseste in regiunea montana a Vaii Teleajenului si se recolteaza in prima jumatate a lunii iunie, cand are eficacitate maxima (in special, tuberculii). 6-8 tuberculi se piseaza intr-un mojar de lemn, se pun in 100 ml tuica de casa si se macereaza timp de 12 ore (se pregateste de seara, pentru a doua zi), se strecoara prin tifon.

Are efect rapid!

Acest macerat de sculatoare (Viagra romaneasca) poate fi folosit si de barbati, mai putin de hipertensivi, care au nevoie de avizul medicului.

Alte tratamente naturiste

Scortisoara, seminte de telina, radacini de gentiana, de ghimbir, frunze de menta, de rozmarin, cimbru, stigmate de sofran.

Preparat tonic
telina: seminte, 20g
Gentiana: radacini, 30 g
Menta: frunze, 20 g
Rozmarin: frunze, 40 g
Cimbru: frunze, 40 g
O lingura de amestec la o cana de apa. Se fierbe doua-trei minute si se lasa la infuzat timp de zece minute. Se bea doua-trei cesti pe zi.

Vin tonic
Scortisoara, 5 g
Gentiana: radacini, 20 g
Ghimbiri: radacini, 20 g
sofran: stigmate, 0,50 g
Se toarna amestecul intr-un litru de vin alb sau rosu. Se lasa la macerat o saptamina agitind din cind in cind, apoi se strecoara. Se bea un pahar inainte de masa.

nimeni nu demonstreaza nimic. incercam sa avem grija de tolomacu’ asta mic. cum a stat o saptamana fara sa scrie a cazut la pat (cu gand ascuns ca impresioneaza augustinele).

in fine, noi punem si noi articole ca cele ale lui darius, sa isi refaca reflexele.

La urma urmei nu ăsta e Rapidul pe care-l iubesc suporterii.

Ceea ce se întîmplă la Rapid în ultima perioadă ţine mai mult de amatorism decît de o treabă făcută serios. Adică noua conducere a giuleştenilor e ori nepricepută, ori prea zgîrcită, ori dezinteresată, ori revanşardă, ori. Am înţeles. Coman are o problemă legată de contract, dar cum poţi să-l alungi de la echipă cînd ai atîta nevoie de el? Cînd pierzi puncte tocmai pentru că pe acest post, cel de portar, Rapid suferă?

Peseiro tace şi încasează: bani
E normal ca echipa să fie scoasă din hotel în minicantonamentul din Grecia în miezul zilei? E incredibil! Băieţii aveau avion seara, dar au fost evacuaţi din hotel pe la prînz întrucît “pentru atît s-a făcut plata”. S-au plimbat cu pungile în mîini prin Salonic o zi întreagă cînd, de fapt, trebuiau să fie la un program de recuperare fizică. Bun! Dar cum e posibil ca antrenorul Peseiro să nu reacţioneze la nici unul dintre cele două episoade?

Slabă atitudinea “fostului mare rapidist”
Sau cum e posibil ca George Copos să nu-i dea un răspuns pe măsură lui Gigi Becali cînd acesta a încercat să ironizeze Rapidul după partida din Germania. Se întîmpla la Realitatea TV. Poate că Becali avea dreptate, numai că trebuie să vă gîndiţi doar la ce ar fi fost la gura acestui om, Becali, dacă echipa lui ar fi fost luată peste picior de Copos. Slabă atitudine a “fostului mare rapidist”.

De ce fanii nu mai au dinţi?
Suporterii Rapidului au fost întotdeauna prietenoşi cu nou veniţii. Le-au cîntat jucătorilor, au scandat numele noilor patroni, şi au fost de acord cu aducerea lui Peseiro. Au fost mereu perfecte mame de conjunctură. Fanii sînt disperaţi după puncte în campionat, dar iubesc de o mie de ori mai mult o echipă pe care o văd că, o dată îmbrăcată în vişiniu, joacă pînă la ultima suflare. N-are nimic dacă pierde. Nu s-a întîmplat aşa la Wolfsburg. Nemţii au făcut cu rapidiştii cam cum face porcul cu dovleacul. Îl dă de toţi pereţii pînă se sparge şi apoi îl mănîncă. Aşa şi cu rapidiştii. N-au jucat nimic. A fost o panică permanentă în careul lui Pardo şi o tresărire continuă în inimile fanilor. Pentru că nu ăsta e Rapidul pe care ei îl vor. De fapt, nu ăsta e Rapidul ultimilor ani. Cred că suporterii Rapidului au fost destul gentlemeni. Au fost destul răbdători. Civilizat, repet, civilizat, trebuie să le arate nou veniţilor cine sînt ei şi ce vor de la nişte tineri care intră pe teren în echipament vişiniu. Asta dacă nu cumva noii şefi ai clubului au avut grijă să-şi asigure liniştea tribunei. Dar nu cred. Nu cred că li s-a tras o batistă prin gură. Pentru că galeria Rapidului n-a suportat vreodată să depindă de banii patronului.

Inainte sa ma culc, un cantecel de noapte buna

Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home
Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home

I looked over Jordan and what did I see
Comin’ for to carry me home
A band of angels comin’ after me
Comin’ for to carry me home

Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home
Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home

If you get to heaven before I do
Comin’ for to carry me home
Tell all my friends I’m comin’ there too
Comin’ for to carry me home

Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home
Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home

I’m sometimes up and sometimes down
Comin’ for to carry me home
But still I know I’m heavenly (freedom) bound
Comin’ for to carry me home

Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home
Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home

If I get there before you do
Comin’ for to carry me home
I’ll cut a hole and pull you through
Comin’ for to carry me home

Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home
Swing low, sweet chariot
Comin’ for to carry me home

Ce ciocan potrivit este ca să întrerup melodia asta Surprize din comuna Flămânzeni 5 prăjini?