Darius Hero

Dumnejeg nu bate cu blogul [bis]

D
[e clar, fetișcana își bate joc de viața mea: am pus un titlu ce a mai fost; mulțumim fanei fidea Licurici, că m-a tras de pubienele morale]

Vineri a început adevărata epopee emoțională a dragoștii mele nestăvilite față de aceea care-mi este parteneră în diverse activități necuviincioase. Ce citiți acum este un jurnal de răzbel sentimental, iar când îl veți citi pe Jeg… va însemna că l-a găsit cineva, l-a publicat, iar eu m-am prăpădit de mult.

La inițiativa cuiva, căreia nu-i vom pronunța numele ostracizat de Sia, am decis să mergem cuprinși de voioșie la… Felix. Cum se regăsesc “voioșie” și “Felix” în aceeași frază, da, sunt convins că vă frământă, având în vedere că Felix este un fel de “la mare”, doar că nu. Coasta ardeleană cu ieșire la nimic. Plaja fină de mucuri de țigară. Faleza spre iad. Briza veceurilor. Vraja manelelor.

Nu, n-am făcut această teribilă greșeală singuri și îndrăgostiți, tăvălindu-ne intim într-o singură inimioară a iubirei… Ci împreună cu alți oameni cărora li se părea o decizie formidabilă să ne înghesuim în mașini și să ne deplasăm voit și organizat spre un furuncul mondial al turismului.

Desigur că în tot grupul ăla cu tendințe de ciurdă, în care doar eu mă regăseam mai stingher (bine, și Sia), mai toți erau, din trecutul mai mult sau mai puțin recent, foști amanți și amante prin rotație. Restul erau acei care nu avuseseră loc de ceilalți sau se refuzaseră deja de câteva ori bune. Ce puteam, deci, face, decât să am grijă să jignesc foarte public și aleatoriu pe una dintre fete, imediat ce am ajuns, pentru a-mi conferi liniștea de care aveam atâta nevoie în orele și zilele sejurului de vis ce va să urmeze? Zis și făcut; după care n-a mai vorbit nimeni direct cu mine, slavă bunului Jegnezeu.

În prima seară doar ne-am apropiat, noi între noi și restul turiștilor de bun gust, timp în care am avut ocazia și să fac ierarhia penibilului de week-end, la un mic ș-o bere. Clasament care n-a fost deloc lesne de întocmit, mai ales că lângă noi se afla la concurență serbarea festivă a unei zile de naștere, la frumoasă vârstă de 50 de beri. Invitații celebrau fericitul eveniment bătându-se pe bindeuri într-un antrenant joc de cărți; și se distrau cu atâta patos lălăind între reprize, încât reușiseă să mai scrie încă câteva strofe bune tradiționalului “La mulți ani!”. Cântecelul se terminase deja demult, pe la al șaselea bis al refrenului, când pe tenori abia de-i trăznise creativitatea să-l întregească prin propriul simț poetic colectiv. Deci mi-a fost relativ dificil să fac un top constant al jenanților de față, dat fiind că se alternau cu o ambiție admirabilă.

Odată cu această experienÈ›ă cosolidantă de caracter am decis să intitulez toate activitățile întreținute cu Sia în regim zilnic drept muncă silnică..

***

Văzut, evident, la Chenvelo, deci o să presupun că și-a tăiat singur mâna jos cu freza, ceea ce ar face din asta primul caz documentat.ManechinOlog

***

Am uitat să vă povestesc despre că i-am cunoscut Siei mama: i-am cunoscut Siei mama. Acum știți.

Ce m-a marcat mai mult este însă contextul. În era modernă și tehnologică în care suntem, până și mamele pot să-și găsească în timp real prieteni, care chiar și-o caută cu lumânarea. Știu asta, deoarece mama ei se-ntreține fericit de ceva timp cu un băiat, pe care l-a cunoscut… pre e-matrimoniale. Adică matrimoniale online. Într-o fascinantă idilă confuză, după ce s-au refuzat cu trei ani în urmă pe un serviciu de tipul celui menționat, s-au regăsit pe un altul, recent (deci vă dați seama că DUPĂ TREI ANI de căutări, s-au mulțumit și ei unul cu cealaltă). În sfârșit, nu vreau să risc tot papricașu’ de pui cu mămăligă ce-mi va ieși în cale pe lunga durată a relației mele cu fiica dumneaei (lunga, sigura și de încrederea relație, tanti mamă-sa), dar vreau să intrăm puțin în filozofia întâlnirilor oarbe (chit că netu’ îți dă oportunitatea să fie doar chioare).

Cine apelează la aceste servicii? Aici mă refer la absolut toți, mai puțin mama Siei și prietenu-so (sau viitori prieteni, dacă e să răsară, precedenții fiind aruncați înapoi în oală): lume care fie nu a reușit pe căi tradiționale, adică interacțiune socială cu cetățeni. Fie nu au reușit pe orice căi. Deci… ce primești când dai prea mulți bani la magazin? Reeest… -uri. La fel și pe matrimoniale. Așa. Ș-atunci, tre’ să scormonești în groapa de gunoi emoțională a societății. Așa că, în mod realist vorbind… ce să ai de ales p-acolo? Dar, repet, mama e simpatică (dacă n-ar fi Sia, ptiii!), iar amorezul său este la fel (dacă n-aș fi io, pfuuu!). Serios, e drăgălaș, are și șapcă cu Bergenbier – prietenii știu de ce. Dar ei nu justifică întregul sistem. Doar că ei și-au găsit fericirea, nu înseamnă mai mult decât că era pe jos și au dat peste ea întâmplător, ca să nu zic călcat, și să asociez neinspirat cu alte imagini plastice. Matrimonialele sunt anti-selecție-naturală și instigă la procreație negativă, nocivă. Adică, mai concret spus: viață ce aduce moarte. Civilizației și omenirii. ESTE CRIMĂ!

***

Sia zice că discriminare, eu zic că supremație feminină. Încerc s-o dau cumva în sex, ea că “nu și nu”.

SuprematieFeminina

***

Dar poftiți să trecem la lucruri în care a fost și nămernica iubire pusă întru situații de rahat nealimentar, altfel spus, lucrurile care ne interesează, de fapt.

Don’șoara numită cu indulgență, pe pile, nemeritate și doar cu multe intervenții și sfori trase la nivel înalt dragostea săptămânilor în curs are fobie acută de rude și prieteni. Mai concret, ale și ai mele și mei. Orice ține de anturajul meu o sperie de moarte. Desigur, nu atribui această situație cauzei că aș fi pus-o eu sub constanta luptă exigentă și circumspectă a cititorilor Jeg încă de dinainte să fim împreună.

Pentru că – da – articolele descriptive ale primelor noastre întâlniri au fost redactate cu mult timp înainte ca ele să se chiar petreacă, fiind doar publicate ulterior, după ce ele s-au desfășurat exact cum fuseseră stabilite editorial de către mine însumi.

Totuși, status quo-ul relațional este că fata e îngrozită să cunoască pe oricine mă cunoaște deja pe mine, mai ales că oricare oricine o cunoaște deja pe ea mai bine decât se știe pe sine. În plus, o concepe exact așa cum o poftesc eu.

Așadar, înainte să mergem în – să-i zicem – WEEK-END-UL MORȚII, fătuca a avut ocazia inedită de-a-mi cunoaște tatăl. Și nu oricum, ci pe nepregătite, în ipostaza ingrată de iubită care merge la mine cât eu lipsesc, cu scopul bine definit de a-mi cotrobăi prin dulapuri după lenjerie intimă. Și tată care era absorbit de-o carte de bucate, așa că viitoarea potențială noră nu a prezentat mare interes. Biata făptură putea la fel de bine să se afle în țâțele-i goale fluturânde a încântare, Carcea tot cu nasu’-n cele mai recente update-uri la rețeta de rață cu sticlă-n cur la cuptor ar fi fost.

Bun. Această întâlnire a fost doar un avertisment preventiv din partea aștrilor, în caz că i se năzărește fetii să mă poarte prin locuri improprii condiției mele de zeu. Și ea exact așa a făcut. Iar demiurgul n-a trecut cu vederea asemenea neobrăzare. Pe când ne-am întors de urgență, înainte de termen, Purgatoriul era pregătit și i-a trimis cel mai mare necaz ce-l poate duce un muritor: Mirmen.

Eu, mă știți, sunt un tip descurcăreț, care știe când să lase pe cineva baltă și să se salveze, așa că m-am retras în intimitatea buzii, lăsând plăpânda ființă pradă nefastului.

Și care vă gândiți voi că a fost cea mai inteligentă întrebare care i-a venit maică-mii să i-o pună victimei, după ce devorase tot ce se putea ști despre ea pre Internet, incluzând că e vegetariană?! Vă las un rând liber să vă stoarceți creierii…

Mirmen: Și tu… ce legume mănânci mai mult?

Vă dau mai jos și restul conversației, aș zice ca să vă reveniți, da’ nu e cazul, căci ce era să facă amărâta cuvântătoare: a vorbit cu fomeia. S-a dus în prăspastie ca un sac de cartofi, și-a dat drumul în fața sorții. Desigur, era opțiunea de a se arunca de la balcon, eu asta aș fi ales. Aș fi preferat căderea liberă de la 3 etaje, cu speranța că distrug o mașină, după care reușesc să mă îndepărtez și să mor în vreun canal, înainte ca pericolul să coboare câte 5 scări deodată ca să mă caute.

Sia: Păi, roșii… ăăă… ile-mi plac. [răspuns greșit] Mirmen: Bine, da’ roșiile nu-s consistente, nu te hrănesc, ce mânânci să-ți țină de foame?
Sia: …
Mirmen: CARTOFI?! FASOLE?!
Sia: Cartofi… cred.
Mirmen [schimbând spontan sfera logică]: Și ce zodie ești?
Sia: … Ăăă… berbec.
Mirmen: Aha!
Sia: Gogâlț!
Mirmen: Se explică! Eu sunt Leu. [Roaaar!!!] Eu nu rezist fără carne…

Aici am ieșit de la budă, fiindcă probabil Mirmen ar fi continuat cu organe specifice, exemplificându-i firavului ghiocel direct pe corp.

Bine, încheind, Felix a fost pânâ la urmă 1 Mai, iar mersul acolo a fost mai mult un venit înapoi.

64 comentarii

  • I think this is the begining of a beautiful friendship…peiorativ vorbind..dară dacă Mirmen n-o avut fiice, se înseamnă că s-ar putea să-i cadă cu tronc Sia ta, şi atunci să te ţii, cînd s-or coaliza cele doo împotrivă-ţi: “Darius mamă, da’ tu nu te mai bărbiereşti? Păi cum te pupă fata asta?”.. 🙁
    Ţ-o zîce un om păţit. 🙂
    Deci bagă fitile la fractu’ să-şi găsască o femelă iute. Iute în sensul de rapid. Ca să distragă atenţia pericolului. 😉

  • @mama lui Darius
    Să ştiţi că nu am vrut nicio clipă să vă iau peste picior în comentariul de mai sus. Ştiu doar că mamele de băieţi (mama are 3, pen’că io mai am 2 produşi ai fameliei ca fraţi), de regulă, cedează mai greu în faţa potenţialelor norori. Adică, sunt mai protective cu ficiorii lor, de unde şi tradiţionala vorbă, “soacră, soacră, poamă acră”. Şi mama este tot leoaică. Iar viitoarea-i noră e taur. Şi se înţeleg bine acum. 😉

  • mirmen nu realizeaza ca versiunea a doua a lui dacian trebe sa se multumeasca cu legume.(scuzati cacofonia)

    in alta ordine de idei, adica terminand cu inceputul, ce li s-a parut lor anormal sa jignesti tu pe cineva? ce, ei nu cetesc blogu-ti? nu te-au mai vazut niciodata? nu s-a auzit inca prin cluj de proverbiala-ti politete? nu stie oare ardealu’ cu cata delicatete caracterizezi oamenii pe care nu ii cunosti? hmmm, poate oi fi mai putin celebru decat credeam noi.

  • @ionutu
    relax, mîinile la spate şi să-mi dai ID lu’ mămică-ta :D…ş’a lu’ iubita celui cu mutriţa spăşită de căţel/pisic vinovat 😛

  • ionut, ne pare bine ca te-am cunoscut. vei avea si alte sanse in viata. iti uram numai bine si speram sa alegi emigrarea catre zari lipsite de prejudecati la adresa romanilor. bineinteles, dupa ce vei fi furnizat id-ul catra doamna mirmen.

  • Moment în care nu va mai fi necesar să trăieşti şi vei dispărea undeva unde nu te va căuta nimenea. 😛 Io oricum zic să-i dai maică-mii ID-ul într-un loc public.

  • @toader
    Toader, nu-mi place numele tău 😀 şi de obicei dacă nu-mi place numele unei persoane, atunci nu-mi place nici persoana.. 🙂 Ce zici de prejudecata asta?
    @Darius
    Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 😀 Mai off-topic nu-ţi puteam răspunde..este? Şi mai devreme uitasem să spun că Dumniejeg nu bate cu blogu’ da aruncă letal cu şlapul (sau papucul de casă cauciucat cu crocodilul Lacoste piratat) din picior. 😀
    @mama lui Darius
    mama mea nu are adresă de e-mail.. 🙁 Abia s-a obişnuit cu tehnologia SMS.. 😀

  • Nu ai înţeles, mâna manechinului este întinsă a cerşit. Este un caz de handicap (ciung) care vrea şi el o pereche de blugi din aia scumpi şi o cămaşă făcută pe comandă, cu o singură mânecă.

    Îţi dai seama dacă erai tu pe ematrimonialesentimente.ro puteai să fi propriul tău tată socru?

    La “angajăm băiat” este destul de simplu. Magazinul are deja uniforma şi îi trebuie cineva să încapă în ea. Cel de dinainte avea 40 de ani, fost jocheu, adică uşor mai scund. Acum magazinul avea nevoie de un băiat la 14 ani care să încapă în costumul de vânzător al jocheului. Totul e marketing.

    Eu cred că reţeta era o acoperire. Cineva care îşi făcea cumpărăturile la Altex ar fi spus cu satisfacţie, dacă ar fi privit mai atent pe lângă reţetă… “Credeai că scapi, Gicuţule?” sau ce spune “Madam Multemedia” în reclama cu pricina.

    La mine nu se explică, ca şi eu mi-s berbec şi mănânc câte un porc numai pentru că îmi place şoricul proaspăt pârlit cu lampa de sudură oxi-gaz.

  • [aici era un site, da’ l-am scos]

    aici e de voi. bagati sa vedeti ce se intimpla. bruhahaha. cicirici,. intra si vei vedea. intra repede ca se termina.

  • Am văzut eu link-ul lui dd şi vocea de om spân care făcea din mine, automat, un Harap Alb colţ cu făt frumos (scris cu minuscule şi fără de cratimă).

    Ca o paranteză… Uite că am o problemă, cum îl chema pe Harap Alb înainte să fie harap jurat pe paloş? Închid paranteza, să nu se facă curent

    Şi mi-am zis… să mă uuuuuuit? Să nu mă uuuuuuuit? Să mă uuuuuuuit? Eu simţeam cu spânul dorea să mă las înduplecat să cobor în fântâna lui cu imagini.

    Şi mi-am zis, ce-ar fi să nu mă uit, prea m-a obosit incertitudinea.

  • Valeriu: Corect. Nu, nu te-am anunţat. Da, am trecut prin Oradea. Nu, n-am stat. Da, m-am gândit la tine. Cu dor şi jele. Am vărsat o bală din colţul gurii, că lăcrime nu mai aveam.

  • ROMANIA DE 5 STELE

    Pentru ca m-am saturat sa aud ca bulgarii au carnatii mai lungi si castravetii mai vanjosi decat ai romanilor, pentru ca m-am saturat sa aud ca palmierii din Thailanda sunt mai mijto decat ai nostri din Mamaia, pentru ca m-am saturat sa aud ca hamburgerii cu ceapa sunt mai buni decat parjoalele cu usturoi, pentru ca nu vreau sa cred ca ospatarii romani sunt mai nesimtiti decat cei italieni, m-am gandit sa lansez campania ROMANIA DE 5 STELE.

    Nu este un concurs, ci doar o cursa cu noi insine. Provoc autorii de bloguri cat si cititorii acestora sa descrie intr-unul sau mai multe articole unde s-au simtit ei cel mai bine in vacantele si excursiile sau calatoriile de afaceri din Romania (ar fi OK si poze), descriind cu exactitate cum a fost la restaurantul sau hotelul care i-a impresionat.
    Dar, puteti scrie si despre vacantele ratate din cauza marlaniilor din turismul romanesc. Pentru ca ne-au coplesit ! Sau sunt doar legende ?!?

    Nu trebuie sa fie o opera literara, ci doar un text coerent care sa te lamureasca daca a fost bine/rau acolo unde autorul spune ca a fost. Nu conteaza care este obiectul descrierii tale – poate fi o terasa modesta cu un fel de mancare nemaipomenit , un fast-food curat, o pensiune ospitaliera sau un hotel de naishpe stele cu servicii catastrofale.

    Primele 50 (cincizeci) astfel de articole vor fi daruite de catre mine cu cate o caseta ce va contine 2 sticle cu vin vechi Gold Collection de la podgoria mea preferata de la Pietroasele (valoarea casetei este 20 euro). Pentru a participa la campania ROMANIA DE 5 STELE trebuie doar sa postati articolul pe unu din blogurile romanesti, sa specificati cine este initiatorul campaniei si sa imi trimiteti un link unde pot citi textul vostru pe care il voi prelua si il voi posta si pe blogul meu cu mentionarea autorului.

    VACANTA PLACUTA IN ROMANIA DE 5 STELE !

    PS – imi cer scuze, nu ma pricep cum se da leapsa si de aceea va rog sa faceti voi asta pentru ca sunteti mai priceputi in ale blogarelii, eu sunt mai priceput in ale vinurilor vechi de Pietroasele 😉
    – si mai promit ca voi pune la cale si un uikend beton cu prietenii mei blogerii intr-un loc ospitalier tare !!! (ma gandeam ca in toamna cand s-o face mustul si pastrama …)

  • “2 sticle cu vin vechi Gold Collection de la podgoria mea preferata de la Pietroasele (valoarea casetei este 20 euro)”

    Pi cine răspunde ca să câştige vinul va avea un răspuns previzibil, “cel mai bine m-am simţit la bodega din colţ, unde-i vinu de surcea ieftin precum braga.”
    🙂

  • “(valoarea casetei este 20 euro).” euro din ăia de la Europoly? 😀 adică băiatu’ ăsta premiază 50 de necunoscuţi cu vinoase în valoare de 1000 de coco?

  • …am decis să mergem cuprinşi de voioşie la… Felix…
    Mai nene, stii faza aia in care ti se opreste inima vreo trei secunde ? Ca imediat m-am gindit: si asta la Felix ??? Ce sa cate el acolo ? Noroc ca n-am facut infarctu` pina n-am citit si urmatoarele trei fraze si m-am lamurit.

  • Sunt umil in fata comentariilor voastre pline de inteligenta si umor. Din cauza asta nu pot decat sa rad in tacere si sa va rog sa imi vizitati site-ul. E un proiect de branding personal si doresc decat feedback sa stiu daca are rost sa imi petrec timpul lucrand la el. Va citesc (“va” nu denota respectul pe care oricum ti-l port ci faptul ca ma adresez si celor care comenteaza atat de frumos) de mult timp si voi continua sa o fac chiar daca nu-mi vei lasa comentariul.
    @Doamna mirmen: sunteti cea mai simpatica batrana

  • Nu mai fi umil, au vei fi mîncat. 🙂 Dă-te şi tu mare că ejti dăştept. Îl ştii pe Pamfil? You don’t wanna mess with him… 😀

  • haidi bre @dani, cît preţ poate pune o bătrînă pe delaraţia de simpatie a unui agent de asigurări 😛 neah!

  • Dariuse, interesant tip Dani Cozma asta ! Sa ii iei comision ca si-a facut reclama la tine.
    Nu despre el vreau eu sa scriu ci despre cum se schimba lucrurile prin puterea exemplului.
    Cine a citit despre viata mea la mine pe site (na, ca imi fac si eu reclama) a vazut la un moment dat ceva despre asigurari. Eram in anul de gratie 2005 si cind am incercat sa le zic ceva de internet mi-au ris in nas. Nici site promo n-am avut voie sa-mi fac ca asa era politica firmei, de ! Si zic aici de niste nemti, niste oameni care seamana cu germanii la o adica, mare firma mare care a cumparat afacera unui fost mare tenismen roman, if you know what i mean. Ca sa nu-i zic pe nume sa ma trezesc cu surprize, da` voi sunteti baieti destepti.
    Si uite ca de curind a fost campania pentru pensii private obligatorii. A venit ING cu o campanie TOTALA care ar trebui sa fie predata la Academia de Asigurari, in caz ca se face. Si-au dat seama oamenii astia ca trebuie facut orice este posibil: de la CD si DVD gratis prin ziare, reclame de nota 10, telefoane “verzi“ de informare si mai ales bloguri si site-uri personale. SI INCEPIND DE ATUNCI S-A DAT VOIE !!! Ca s-au prins toti ca baietii astia au fost destepti si au luat crema. Asa ca Dani al nostru o fi la ING sau la restul (si cind zic restul e chiar restul, nu ceilalti) dar nu mai conteaza, el e in trend. Atentie, Dariuse, ca eu nu fac aici reclama cuiva, deja ma doare in paispe de acest domeniu ca l-am parasit definitiv dar ca OM DE PUBLICITATE ce esti nu poti sa ma contrazici si sa spui ca n-ai avut ce invata din campania ING. Si acum sa nu mai zica diversi frustrati ca blogurile aia si ailalta ca ii bag undeva. Uite ca vin bloggerii peste ei si n-au decit sa se adapteze sau sa piara. Paguba in ciuperci.

  • Din pacate nu prea are din ce sa isi ia comision. Dar iti promit, Dariuse, ca venitul din prima polita semnata (daca se va intampla sa fie rezultatul proiectului asta) va fi administrat de tine, de cel care ma recomanda si de client. Adica voi 3 decideti unde se duc banii. As vrea totusi sa fie legat de ciocolata, dar nu insist.
    @Marian S. Imi pare rau ca ti-ai facut o imagine proasta despre mine. Ar trebui sa ma urmaresti, sa vezi ca tot ce am promis se va intampla si ca nu am de gand sa imi trag nici un ban.
    @mirmen Am incercat sa fiu dragut si sunt sigur ca ati inteles. Ar trebui sa aveti incredere intr-un consilier in Asigurari de Ciocolata

  • @dani ai reuşit să fii exagerat de drăguţ 🙂 şi zi-i drept, blogul tău îi secţiunea lucrativă a unui webevanghelist /:)

  • @ Dani Cozma: sa-mi arati si mie un singur cuvint din care ai inteles ca am o parere proasta despre tine.
    Eu am zis altceva: “nu ne nastem toti la aceeasi virsta“ (daca esti mai tinar iti explica nea` Google intelesul acestei fraze). Nu vorbesc aici de tineretea mea ci de fapte petrecute acum nici TREI ani ! Tocmai asta voiam sa subliniez, impactul internetului si al blogurilor asupra a orice, inclusiv asupra industriei asigurarilor. Ehei, daca ma ascultau aiuritii aia inca de acum trei ani… dar ei nu si nu, ca agentul trebuie sa vorbeasca direct cu clientul si gata ! Uite ca le-a dat progresul tehnologic peste nas. Tine-o tot asa, repet ca nu-mi dau seama unde vezi tu critica in ceea ce am scris. Poate ma mai razgindesc si eu inca odata, cine stie.

  • Mai Darius, nu-mi alungi tristeţea vieţii cu un fimuleţ din ăla haios de buget redus de la serviciu. Mai ales cu colega aia care mi-a plăcut mie, am uitat cum o chema, cea cu ochelari. Aş zice Miha dar nu mai ştiu sigur. Este o fiinţă cu multe sertăraşe, poate chiar mai multe decât un oficiu poştal. Adicălea o personalitate complexă şi interesantă. Ce spui?

  • Dacă insişti cu pisicile, îţi dau imediat un link despre cum analizează un inginer pisicile… Ia sa caut eu link-ul… că prea m-ai provocat.

  • @ Marian S. Imi cer scuze! Am trecut printr-o sesiune grea ce nu m-a lasat sa dorm si se simte. Dar sa iti asumi si dumneata riscul unui text lung si fara structura.
    @mirmen Nu inteleg ce spuneti 🙂 dar va asigur ca blog-ul este al meu, a pornit ca un proiect de branding personal si singurul lui scop e cel declarat.

  • O sa inteleaga doamna mirmen si Darius, ca studiaza comunicare. Eu evit sa ma dau intr-o parte ca toti au ceva sau pe cineva bun dar tu intelege ce vrei Bibliotecare 😀

  • esti ca Truman din Truman Show. Ne distrezi cu viata ta interesenta 😀
    And then again.. toate vietile-s interesante, doar ca nu-s prea multi ochi destui de buni incat sa vada asta. Tot asa

  • 1
  • 2

Sociale