Până acum nu-mi plăceau înmormântările. Nu știu de ce, dar mie unul să moară cineva nu mi-a părut niciodată motiv de bucurie. Recent, însă, am ajuns să privesc din total altă perspectivă o manifestație de acest tip, pusă în opoziție cu altele de aceeași speță, doar că din timpul vieții sărbătoritului. Concluziile la care am ajuns sunt următoarele. Notați.
La înmormântare nu se duce cadou, spre deosebire de botez, naștere, onomastică, nuntă. Dacă vă ambiționați însă și duceți, nu cred că va găsi cineva vreo rațiune logică pentru care să se obiecteze, precum nici nu puteți supăra mai tare lumea, iar mortului cu siguranță o să-i placă orice, față de starea în care îi. Oricum, să fie ceva mai vesel, că atmosfera e mai mohorâtă de obicei. Poate ceva în culori țipătoare, să facă sunete eventual, să cânte o melodie vioaie când o apeși și să se rostogolească. Să întrețină toți oaspeții, să le placă tuturor.
La înmormântare este mâncarea mai bună. Nu-i meniul ăla cretinoid, cu toate făcute până la jumătatea inferioară din margarină, mai puțin margarina, care este făcută în întregime din căcat depigmentat natural, pigment cu pigment. De asemenea, la înmormântări nu “intră friptura”. Cineva o pune discret pe masă când ești la budă și gata. Și nu trebuie să te oprești de câte ori vrei să bagi în gură, că totuși și-a amintit bețivu’ ăla versurile de la “Tatăl Nostru”, la a 8-a încercare. Și nici naiba n-o să te roage să mai stai, când ai terminat de mâncat.
***
 Eu nu arunc uleiul folosit pe geam (nici nefolosit, nici pe suprafața sa, cât nici în exterior, prin fereastră), nu locuiesc la apartamentul 12, nici la etajul 3, nici nu sunt de profesie agricultor… da’ tot am o presimțire misterioasă că se referea la mine. Și culmea, nu era la mine-n bloc. Mulțumim, Gârlene.
 ***
Nimenea n-o să te pună să dansezi! La înmormântare, că acolo rămăsesem. Da’ nimenea! N-o s-o ia razna dj-ul pe la mijloc, să-și pună “piesele lui”, iar la chelnerițe n-o să le vină prietenii și n-o să se pună la masă cu mirii mortu’, când toată lumea e criță. Și, din nou, cu puțină determinare și muzică adusă de acasă pe-un telefon mai performant, până la orele dup-amiezei îți poți lua frumos la revedere de la popă și de la rude, cel puțin până mai moare cineva, asta dac-o să te mai invite. Iar referitor la rude – la cât mai multe reuniuni doar în aceste condiții, că nici cu una cu care nu vrei n-o să trebuiască să vorbești, printre ele făcându-ți loc spre care te interesează cu un versat umor negru.
Dacă veți cronometra, slujba la biserică și starea civilă la nuntă țin, cumulate, mai puțin decât toate tânguielile din garajul de sicrie și până la bătătorirea bine a gropii, minus drumul de la ea, pe care nu-l punem, considerând că-i spre mâncare și care, la rândul lui, este mai scurt decât omologul lui spre cantina tinerilor căsătoriți, cu tot cu opriri.
Poate cel mai important aspect – la înmormântare nu se dau bani. Nu se cheltuie bani, nu se cer, nu se pun în plic, nu se strigă pomana, nu se nimica. Chiar și drumul ți-este asigurat de supraviețuitori și Daciile lor, care sunt prezente cu menirea să alimenteze cadrul funebru. Dacă vă urcați într-una a cărei benzină se umple, respectiv evaporă din/prin interior, puteți să vă scuzați plecând mai repede că vi-i rău sau dându-vă foc ca din greșeală
***
 [‘țam, M.J.]
 ***
Legat de mersul la nuntă ca favoare, cititoarea Roxana teoretiza că în statut de corolar ar fi obligația de a returna mersul la nuntă (în opoziție cu dreptul de a cere răsplată pentru favoruri), când se va ivi ocazia, celui care a venit la a ta. Pornind de la această idee, ce trebuie să facă toți cei la care am fost, dacă eu aleg să nu mă căsătoresc niciodat’? Respectiv, dacă nu, pot avea totuși puterea deciziei de a nu veni ele/ei cu cei/cele cu care s-au căsătorit la momentul respectiv, de care firesc că nu-mi place, considerând că dacă eu n-am putut strica nunta lor, ei de ce-ar avea șansa prin simpla prezență să o strice pe a mea?
***
***
Nu știu dacă am mai ridicat această propunere, da’ începând de acum mă voi comporta cu toți reprezentații legii ca un ultim infractor, de la umblat suspect și ascuns fața, până la comportament recalcitrant și prefăcut că-s turtă . Numa’ ca să nu-mi găsească nimica și apoi să fac pe abuzatu’.
***
Iar deoarece azi este ziua Monicăi, am stabilit dimpreună cu alții trei, minus unu’, să-i închinăm fiecare ce-om putea. Date fiind ultime desfășurări de evenimente între mine și cea despre care ne bucurăm, dar și pentru că n-am înțeles exact ce moment solemn marcăm, precum și ca să meargă cu articolul… mă rog, vedeți voi, eu sunt ultimul în filmuleț, că le-am pus în ordine crescătoare a cât de bine-or ieșit. [Îi mulțumim pretențios și lui Olix, care-a avut cu ce să filmeze Zapa, care n-are nici bumbi la aragaz și că i-a mai și montat p-acolo, pe unde ea-și băga obiectivul în ochi și ochii în obiectiv.]
[pe YouTube, aiciea]
Ulterior: iubiții de la Low Riders au trimis țogleta, cu frumușele floricele Jeg pe dânsa; aripa a fost “inițiativa” șăfului, care-o insistat s-o fac personal, ă cu mânuțele lui stângi;Â nu, n-o vopsesc neagră pe deasupra, este dovada autenticității.
Si dati-mi voie sa va contrazic: nu are probleme cu sunetul cita vreme se aud bine ukulelelelele alea.
….ai dreptate…filmul cu ukulelelelele este unul din cele mai bune realizate de “regizorul” darius…ah, iar filmuletul era dominata de niste superbe picioare lungi, care “cantau” in imagine ca niste flauturi fermecate….
ce mişto că tu bagi de morţi când anunţ şi io că mă mărit! oricum… la nuntă mai vin şi obligaţii… nu ştii cum e? mamă, tată, la ce nunţi aţi fost voi ca să ştiu cine vine la nunta mea. A.. cel mai mişto la înmormântare e că nu să joacă găina. Urât obicei să mutilezi o biată găină moartă şi să ceri bani pe ea. Macabru!
zapa.. să trăieşti mamă şi să fii iubită.. sorry că e cam târziu mesajul, dar acum am cetit
Pleapo, Bibli, Mariane – lumina e proastă, deoarece e seară, că atunci am vreme să filmez. Da’ voi filma de amu’ în week-end-uri, când zilele pentru care filmez trecuseră deja, că sunteţi voi pretenţioşi. Cât despre sunet: drept. Dacă nu aveţi soluţia datului şi mai tare, voi procura lavalieră, precum vroiam şi eu, recunosc.
Rox: Ai şi citit greşit, fiind vorba de Monicea. Da’ altfel… CE GĂINĂ!? Ce se face cu ea, cum-cum zici?
@ Darius
La nuntă este întotdeauna bucurie şi joc… se joacă mireasa, se joacă cearşaful, se joacă găina… Naşul plăteşte, că el vede primul. 🙂
Pe vremuri, ca mesenii să ştie că cearşaful nu este contrafăcut, se chema şeful lăutarilor ca să vadă totul şi să depună mărturie. Nu ştiu dacă s-a păstrat obiceiul pământului.
Vai cum canta Zappy, s-a dus recolta pe urmatorii 5 ani!
IO CE ZIC?! Da’ băjeţii că nuuu, că diviiin. Libidinoşii!
Io nu-nţeleg ce găină se joacă şi cum îi cu mutilatu’…
Am întrebat-o pe Mioara, că ea știe mai bine. Și mi-a zis că se”ciuiește” adică se trag niște strigături, de către o doamnă care are o găină împopoțonată în brațe și o tot mișcă în timp ce le zice. Am întrebat dacă găina trebuie să fie moartă și mi-a zis că nu, dar dacă n-ai vie poți să iei una impănată sau ”un fazan că sunt destui”.
“A chiui”. Şi ăsta-i jocu’ găinii? Că se poate face aşa şi jocul gâştii sau alte paseri, jocul pisicii de mult pierdute, jocul vulpii din vitrină de la clubul pădurarilor din Zalău, pe Corneliu Coposu, jocul laptopului, unde laptopul chiuieşte singur. De ce găină? Să ne spună Mioara.
Bine, Grozo, acuma sa-ti dam bani si de lavaliera, nu? 😆
Grozo, să nu te aud că e mult scris că tu ai întrebat. Iaca ce înseamnă jocul găinii:
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
” ciuiește” nu ”chiuiește”…am întrebat-o și n-a știut și apoi l-am sunat pe moșu meu: ” ce faci doră? găina? ooo întreabă o muiere de prin zona voastră, că pe-acolo se joacă. că și la Mărie la nuntă a fost una…da-i de bine doră. Tu nu te măriți? Să vindem și noi o vacă”
Poate că e una dintre găinile celea ce sunt aduse de către femeile din sat și gătite în curtea miresei toate la un loc.
Eu am scris cum e exact cu găina, doar că a intrat în moderare sau aşa ceva, că nu a rămas nimic din scris.
La Multi Ani Monicooooooooooooooo 😉 >:D<
…darius, problema cu luminile se rezolva cu cateva reflectoare (poti rezolva si cu cateva veioze la care le pui niste becuri de putere mai mare si care dau o lumina alba,,,acu vine arta de a asheza luminile si de a vede cum cad umbrele…la un film este esential jocul de lumini si umbre…poti filma intr-o zi noroasa si cu cateva umbrele imbracate in staniol (folie de aluminiu) care sa reflecte lumina si niste veioze…asa reusesti sa faci un film de zici ca-i facut in plina vara pe un soare turbat…tot asa daca dai cu niste fum de lumanare pe becuri, tragi jaluzelele poti obtine un film intunecat de zici ca-i noapte….niste hartie de ziar foarte usor umezita poate sa rada intr-o cratita si sa iti dea o ceata londoneza…etc..etc…trucuri…trucuri…ieftine si la indemana oricarui muritor si pe bani putini…chiar si cine veriteul necesita un pic de ‘machiaj”…
Tătă lumea dă sfaturi. Hai cu veioezele!
Bibliotecare – amu’ că chiar că ai dat bagă fără să scrii, nu tăt acuza în stânga-n dreapta.
….nu am vrut sa te supar darius…chiar voiam sa-ti transmit ceva din experientza mea….scuze…
MINŢI! Bagi de dină!
Eu mai scriu o dată, că nu îmi este lene.
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
Cred ca va trebui să pun pe bucăţi, numai ca să nu mă ia lumea de prost că nu ştiu să fac o postare.
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
offff, şterge tu ce e blocat.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
Deci nu mă tot acuza că nu ştiu să dau click, da? 🙂
bibli, o productie institutul cultural roman in lemonde.
am pus link direct dar poti gasi pe prima pagina.
poti sa le-o dedici unor mari mancatori de tot felul.
hattepeslashslashwww.lemonde.fr/a-la-une/portfolio/2008/11/06/les-paysages-roumains-vus-par-philippe-lopparelli_1114451_3208.html
si inca in front page. criticii literari gadea si stan (cu prietenii lor cu tot) vor fi suuuper incantati sa demonteze aceste fotografii fiindca sunt in alb-negru.
@ toader
Mulţam, chiar am văzut foarte multe noutăţi pe site-ul ICR.
Daca am putea alege evitarea asemeni unui lucru care are un pret….
O seara minunata iti doresc
bv bai, eu zic ca trebuie sa trimiti siviul la holiud, poate au loc printr-un film, macar pe post de mort sa prinzi si tu un rol
Deci Bibli o căpiat. Bun.
…darius eu nu mint…asa ca las-o moarta…vorbeste cu orice fost mebru al unui cineclub, ca au fost si din astea in Romania,,,,si o sa-ti spuna cum vine chestia asta cu luminile….vad ca tie nici macar sfaturile care ti-ar fi utile nu le agreezi daca ar scoate in evidenta ca sunt cateva lucruri pe care nu le stii…sa stii ca nimeni nu se naste invatat,,,daca cineva nu stie unele lucruri, nu inseamna ca ele nu exista…faima nu este egala intodeauna cu stiinta…
Observ cu intristare… ca acest blog se tranfosforma in cenaclu…Bleah…
La multi Monico… cam tardiv…
Geretus draga, merci. Merci si lui Olix. Cenaclu, zici?… Mai vine cite unul si salveaza situatia 😆
@ Darius
Nu eu sunt de vină, cenuroza, ea este cauza acestei bulibăşeli.
La mulţi ani monicăăă!!! (vai şi eu abia acum aflu, batu-v-ar ruşinica, deci lăsând dovezile la o parte, hudrele, te-au înscenat iarăşi)
Era parte din plan, M@riansky draga, stai tu linistit 😆
Ploap. Te poţi calma. Este binecunoscută problema cu întunericu’ din casa mea, precum şi sunetul… S-a mai discutat aproape de fiecare dată.
Uai… da di shi nu aprinzi becu atunshea?…
Iar mă plictisesc. 🙁
Bea niste apa…
Fratilor, a inebunit lupu !!! Ia sa va uitati voi aici dupa ce scoateti pauzele alea puse deliberat:
http: // www. bestjobs.ro/ locuri-de-munca-tara-angajez-prim-ministru/9775/5
Dariuse, intrebare de om curios: sunetul ala din reclama cu portabilitatea e scos la ukulelelele ? iti apartine ?
o sutaaa
M-a prins ce e cu link-ul acela
CFerseta’s Blog
Da, impreuna cu Dorin Boerescu facem un test pe BestJobs, sa vedem daca se baga cineva.
xxx.bestjobs.ro/locuri-de-munca-tara-angajez-prim-ministru/9775/5
In principiu, asta e o discutie mai lunga. In teorie, managerii mai buni se duc unde sunt mai bine platiti. Atata timp cat un manager de tara (Ex: basescu) castiga mai putin ca un brand manager de la o companie normala, ce pretentii putem avea?
Sunt ferm convins ca daca am avea o conducere tehnocrata, angajata pe merite, lucrurile ar merge mult mai bine. Dar imi dau seama cat de utopic ar fi acest lucru. Asa ca momentan ne distram cu astfel de “what if scenarios”
Nouă zecişinouă!
Marian – nu, e făcut de-un domn, la quitară.
da. la inmormantari te scoti mai bine, plus ca nu se leaga obligatii de prezenta (ca la nunta) el nu mai are cum sa vina la tine si nici sa-si trimita neamurile in semn de multumire