Fetele sunt mai frumoase când se aranjează decât când sunt aranjate

TIFF Afterparty, la Hotel Continental. Suie Paparude.

[dacă vreți să opriți muzica, dați cu clicu’ dreapta pe floricică și debifați play;
da’ să nu vreți, că-i faină; de pornit îndărăt – bifați play]

***

***

***

Elena Cosmănescu

***

***

Iulia Rugină

***

***

Mihai Chirilov

***

***

Aida Ilie și amica ei

***

***

***

***

***

***

***

***

Bahtalo!

***

***

***

***

***

***

***

***

***

Și ceva pizdos, în special deznodământul, via reporterTIFF, de la prietenu’ Trilulilu.

***

Mulțumesc mult echipei lumină/sunet de la decernare, pentru curent…

… și amicului lui Liviu Oros că m-a dublat la net mobil. (Zice la Zoso că-i Florin, de la monden.info. Deci mulțam fain și pardon că ți-am supt toată bateria.)

***

Zoso, Visurât și Arhi

***

Live de la Seara de Decernării Premiilor TIFF

***

Premii din cadrul categoriei Zilele Filmului Românesc

Lungmetrajul “Amintiri din Epoca de Aur”

***

Premiul Zilelor Filmului Românesc, secțiunea scurmetraj: “Pentru el” – în regia don‘șoricii Stanca Radu

***

Premiile din categoria Let’s go digital (oferit de UPC)

Cel mai bun scurt metraj – “Staying Alive” (Adrian Ardelean, Mihai Nanu, Sergiu Dorgă – sper că n-am greșit)

***

Diploma de onoare a programului Let’s Go Digial – Elena Cosmănescu

***

Premiul cititorilor ziarului Adevărul De Seară – “Polițist, adjectiv“, al lui Corneliu Porumboiu

***

Premiul Juriului Asociației Presei Străine de Film – “Kan door huid heen/Can Go Through Skin“, de Esther Rots.

***

Premiul Nescafe pentru scurt metraj: “Dans Macabru“, al lui Pedro Pires

***

Premiul Publicului:

Locul 5 Polițist, adjectiv
Locul 4 O istorie completă a eșecurilor mele sexuale, a lui Chris Waitt
Locul 3 La noapte dorm la Hollywood
Locul 2 Bahrtalo!

LOCUL I MACHAN, a lui Uberto Passolini

***

Cel mai bun scenariu de documentar, acordat de HBO: Adrian Voicu, “Victoria între opt și nouă”

***

Cel mai bun scenariu de documentar scurt metraj, acordat de HBO: Octav Gheorghe, “Trofeul…”

***

Cel mai bun scenariu de lung metraj, acordat de HBO: Mimi Brănescu, “Acasă la tata”

***

Premiul pentru contribuția extraordinară în cinematografia mondială: Menahem Golan (regizorul “Operation Thunderbolt“)

***

Premiul pentru întreaga carieră: Dan Pița

***

Premiul de debut, oferit de Ursus: Andrei Dăscălescu, Constantin și Elena

Premiul pentru imagine, oferit de Kodak Cinelabs România: Philip Øgaard, “Nord“

Premiul pentru cea mai bună interpretare, oferit de Vitrina Advertising: “La nana” (Chile/Mexic)

***

Premiul pentru întreaga carieră: Mircea Albulescu

***

Premiul pentru lungmetraj, în cadrul Zilelor Filmului Românesc: “Cealaltă Irina“, a lui Andrei Gruzsniczki.

Premiul pentru cea mai bună regie: Barmak Akram, pentru “Kabuli Kid”

***

Premiul pentru întreaga carieră: Claudia Cardinale

Premiul pentru întreaga carieră: Florin Piersic

***

Trofeul TIFF, anul ăsta dublu: “Nord” și “Politist, adjectiv“

[Lista oficială TIFF, în caz c-am scăpat ceva.]

***

[Depinzând de bufetul cu alcoale, se va face live și de la petrecerea de închidere, unde veți putea afla în timp real când mă duc, respectiv când vin de la budă și dacă m-am prins cum se pornește robinetul cu fotocelulă.]

***

Proiecția specială în onoarea carierei Claudiei Cardinale

***

Tudor Giurgiu și Claudia Cardinale

***

Departamentu’ tehnic lucrează asiduu cu markeru’ la ultimele retușuri la covoru’ cel roș’.

***

Andreea Boșneag (dreapta), împreună cu o producătoare, la proiecția “Cea mai fericită fată din lume“.

***

Special TIFF, pentru Vitrina Viral Debates: Polițist, adjectiv, la TIFF 2009. [fotografii de dutzu.ro, pentru Jeg]

Corneliu Porumboiu

***

Echipa

***

***

Bun, gataaa! Acum Jeg.

În firma mea (adică în bostănăria pe care sclăvăgesc, în sensul ăla mea, liniștiți-vă) e maaare sărbătoare. Lumea flutură bezele interdepartamentale, se strâng mâini și ne felicităm atât reciproc, cât și reflexiv: s-a dat dezlegare la messenger.

Vă anunțam acum să tăt fie o lună despre cum ni l-a tăiat, pe el mesingăr, foarte delicat, spunându-ne nu că să-l ștergem; neînnodându-ne porturile sau verificându-ne de peste umăr… ci comunicându-ni-se suav că nu intrăm pe el. Atât! Adică nu îl folosim. Nu numai că n-au verificat, ba c-am fi pe invisible, ba că găsim alte căi… da’ noi CHIAR n-am intrat. UNUL! Nimica!

După care ne-a zis că, gata, a trecut luna. Și să-i spunem șefii dacă vrem messenger. Iar noi am spus că da. Iar ea a zis că bine.

***

Mie, fata asta, de umblu cu ea acuma, în perioada de față, pe alocuri – v-am mai zis-o, da’ nu v-ați prea dat seama – mi-a reproșat voalat la un moment dat așa: că unele, cele pe care a apucat să le vadă, dintre fetele cu care am mai umblat eu oareșcândva în trecut, ar fi destul de urâțele. Și deci eu umblu, demonstrat analogic, cu urâțele. Așa că practic o consider în mod evident și pe ea cam urâțică. Bun?

Deci cu situația asta m-am confruntat eu recent, ca să vă faceți o imagine generală, care dintre voi credeați că voi aveți dileme.

Acuma, desigur, ele or fi fiinde urâțele. Asta nu îs eu în măsură să le evaluez, care doar că am fost iubitul lor. Nu sunt obiectiv și sunt subiectiv în același timp. Nu zic că nu-s ele cum sunt. Nu zic nici că îs cum nu-s! Da’ nu exclud.

Eu aș adăuga, în apărarea mea – fiindcă mă simt într-adevăr vinovat, că nu știu. Sper că nu-s, măcar pentru liniștea mea personală și bunul gust care îmi mai repet din când în când că mă caracterizează. Da’ or fi fost fostă fostele, zic, urâțele.

Totuși… nu s-ar putea cu asta ultima să fi greșit? Adică, poate m-oi fi înșelat eu și e chiar frumoasă, nu? De ce să se subestimeaze ea într-atâta, singură?

Pe de altă parte, ea pare să fie o cunoscătoare mai fină. Eu doar îmi pun anumite întrebări. Fac însă un exercițiu de imaginație, cum ne punea doamna învățătoare, de eșuam eu, da’ poate acuma-mi iese: dacă ar fi situația ipotetică să nimeresc eu, dintre suita de virgine ș-încă vreo două ce-au mai picat, chiar să nu fie urâțele, cum se sugerează a fi… ba nu, nu-nu: să fie TOATE una și una! Oare asta curentă ar aprecia că e și ea una, din sintagma una și una? Sau atunci ar fi exact pe dos, ia cum umblu eu tot cu una și una?! Ei, comédie! Nu-mi pot găsi câte-o boarfă mai normală? CINE MĂ CRED!

Nu știu, zic.

***

Pe mine știți ce mă enerveză? Știți bugăte, că v-am mai spus, da’ mai aflați: bicicletele prototip! “Concept-bike” pă pula mea! Un fel de “ce fain ar fi, dacă ar exista”. Prototipurile în general și conceptele, de fapt. Mă cac pe ele! Și au și particularitatea exasperantă să pară realizabile, dacă nu deja făcute. Am văzut, de exemplu, o biță: în afară de un piiic, un pic de cadru din metal ce-l avea, da’ așa, f’o maxim 3 centimetri în orice dimensiune, restu’ era tătătătă făcută din sfoară întinsă. Ceee?! NU SE POATE SĂ EXISTE AȘA CEVA! E o prostie!

Ce se-ntâmplă când doi homosexuali, care chiar se iubesc și se potrivesc mult-mult, atât ca personalitate, cât și ca îndeletniciri sau pasiuni comune, vor să fie amândoi bărbatul. Sau amândoi femeia?

***

Artpi, care desenează, m-a-ntrebat la articolul trecut, fiindcă acolo a găsit el de cuviință, că de ce trebuie să fie șosetele împerecheate. L-o fi prins prietenă-sa cu fofârlica. Neimportant, nelămurirea rămâne. Și completa el că îi ca-cum-virgulă îi forțează părinții pe gemeni să se-mbrace la fel. Ei bine, eu doresc să-ntorc frământarea public asupra sa: da’ ce-are că-s la fel? Cam câte părechi de ciorampi diferite ai, de le-ncurci? Și de ce nu le-ai luat la fel? De ce nu-ți iei chiloți cu cracii diferiți sau să ți-i tai pe la mijloc și să-i recoși amestecat? De ce îi “obligație” să fie șosetele la fel? Poate ține doar de estetic.

Cât despre gemeni, de pildă, eu am o singură opinie și aia solidă: că gemenii neidentici ar fi cel mai logic să fie îmbrăcați la fel, ca să ajute la faptul că s-au născut deodată, da’ nu se vede. Iar ăialalți cu precădere ar trebui să fie de-a dreptul în contrast cromatic, eventual să-i însemneze la naștere.