Nu se-ntâmplă des să ai în același moment 666 de pagini de comentarii și 666 de spamuri prinse.
Cine descifrează titlul primește triciclul ce-l voi achiziționa și cu care voi purcede în țară (la întoarcere, desigur), precum și (mai curând) o cină romantică în compania mea selectă, începând cu felul întâi, ciorbă sau supă – la alegere, felul al doilea cu garnitură și salată, după care desert și, dacă se dorește, cafea. Alimente pe care, într-o situație fără precedent, le voi chiar plăti. Normal că aleg localul.
Simțul nesimțirii este un fel de aptitudine specială pe care o posedă doar anumite ființe superioare alese, așa cum sunt, de exemplu, chiar eu. De aceea ne referim de obicei la această (!) calitate ca o supra-putere. Deținătorii acestei chemări greu de egalat se cheamă supra-eroi. Ca un reper comparativ, cei care mor sacrificându-se pentru o cauză mai presus decât viața, cum este patria, familia, libertatea, se numesc doar eroi.
În diametrală opoziție cu acest har, se află slăbiciunea cunoscută drept bunul simț, caracteristică plebei, ai cărei membri simt nejustificat frica între ei și de ei înșiși. Acesta este motivul pentru care ei au ales calea abjectă a bunului simț, ca o convenție de apărare reciprocă sau auto-apărare, manifestată prin a se preface-ca-cum-virgulă se agreează și simpatizează reciproc enorm, dar și prin a se înșela reflexiv că se respectă pe sine ca indivizi separați. Deși ei viețuiesc cu toții, ca uăile, în același țarc al cuviinței. Specifice acestui comportament sunt politețurile și zâmbetele false.
***
[‘țam, Artpi]
***
Dar să ne întoarcem puțin la simțul nesimțirii. Veți zice că, prin analogie, proprii acestei doctrine ar fi jignirile și invectivele nedrepte. Nimic mai greșit! Nesimțirea nu are un caracter ofensiv, nici măcar unul activ, cum are bunul simț, care în cunoștință de cauză împinge la minciună sfruntată și elogiere limbistă. Nesimțirea este pasivă! Nesimțirea este o exprimare sinceră a realității, ba chiar o cale de mijloc. Deoarece în loc să fiu brutal de sincer – unde brutal e inflexiunea cheie a formulării – și să-i sparg mutronu’ cu acadele persoanei care se așteaptă deșart de la mine s-o salut binevoitor, având impresia că-ntre noi există o înțelegere tacită de tolerare mutuală, eu pur și simplu îi voi explica deschis ce cred despre dânsa, unde dânsa este ea, iar ea este o tâmpită.
Pe când insulta nemeritată și, în cealaltă extremă, flatarea sunt niște minciuni abjecte, indiferent de senzațiile pe care le provoacă. (Există și insulta meritată, firesc, precum și, cu un grad mai sus, insulta binemeritată, iar – cea pe care o consider cu dragoste părintească preferata mea – insulta meritată cu vârf și îndesat!)
Pentru că, din nefericire, de mai multe ori se întâmplă să i se spună unei borfete că-i frumoasă, când, de fapt, ea este înfiorător de urâtă, decât că-i urâtă, când ea este de-adevăratelea frumoasă. Precum și că dacă eu îi spun cuiva că-i imbecilă, această remarcă nu este o jignire, atâta timp cât probează valoare de adevăr, mă, imbecilo! Pe când dacă i-aș zice că-mi pare bine că ne vedem când, în realitate, regret că ne-am cunoscut, aș fi un ipocrit și-un bun-simțar, reiterez, mă, IMBECILO!
Ziceți-mi voi, mințăsc? Nu mințăsc.
***
[‘țam, Minyo]
***
Din aceeași clasă cu bunul simț este lingușeala profesională și lugul-lugul sentimental. Mai mult, cei cu bun simț sunt într-atât de imbecili, încât nu știu să aibă bun simț din natura lor finuță. Așa că și-au tras o carte cu reguli, pe care le numesc plini de inspirație “Regulile bunului simț” sau “Cartea bunelor maniere”, că așa sunt ei, manierați și doar cu maniere de o înaltă calitate.
***
[‘țam doamna de n-o mai țiu minte]
***
Totuși, pe departe cel mai imbecil aspect în toată această întreprindere, pe lângă că re-editează această scriere, fiindcă mereu se va găsi ceva care trebuie reglementat cu bun simț, e că ei invocă această carte, o flutură-n în vânt și o consultă – atenție! – când sunt într-o dispută cu un nesimțit. Și, la fel ca ăialalți imbecili, credincioșii fanatici, care invocă Biblia de parcă eu nu pot să nu mă-nchin la ceva fără să citesc manualul de utilizare, cei cu buni simț îmi impută mie retoric, de parcă m-ar durea profund anal: “N-ai citit în cartea bunelor maniere că nu se bagă cineva în pizda mă-sii?”
***
“Dacă am scrie tot cu o tastă mai la dreapta.”
Te rog insistent să mă pupi întru fund!!! ARGH!
Bine. FIE!
Cititorii vor sa vada triciclul! Fii nesimtit si zi ca ai beut banii triciclului!
Adriene, iubite, banii încă nici n-or intrat tăţi (ai tăi da). Pe cale de consecinţă, încă nu l-am cumpărat. Da’ nu, nu îi beu. Ci îl cumpăr. Deoarece mi-l tre’. Şi cât de curând este posibil. Dacă finalizez trierea ofertelor, voi chiar suplini băneşte de la mine, până cei anunţaţi îşi găsesc ciorapu’. Nu te-ngrijora. Sunt nesimţit şi chiar mi-l iau. 🙂 Dacă vroiam să-i beau, eram nesimţit şi-i ceream pentru băut. Cum o să şi primesc, de altfel, în frumoasa excursie.
Pi ce treabă au astia cu cascavalu’ de nu i-o trimăs inca?! Io-s curios de-l mai afli pănă intră mniezu’!
Fsvâ s, dvtor ypy vi p ysdyâ ,so şs ftrsăys
dacă am scrie tot cu o tastă mai la dreapta
🙁 am fost loc doi :((
M-a încurcat un pic, că la mine z e y şi y e z, plus că â e în cu totul alt loc. 🙂
Am descifrat rapid pentru că mi se întâmplă foarte des să poziţionez greşit mâinile, şi cum nu mă uit la ce scriu… iaca.
“dacă am scrie tot cu o tastă mai la dreapta”
Am castigat!!!!!!!
Cu Bibliotecaru si R. se rezolva,angajez cel mai bun ucigas platit din lume chiar de mine;muhaha!
si esti si modest pe langa bibliotecarule..
Nu am înţeles poza cu semnul interzis. Ori că semnul este înfipt per-pedincul-ar şi nu long-intundi-anal, ori burlanul este întins pe ciment orizo-natal. Oricăcă, oricăcă.
Din păcate, ai perzut în faţa unei puştoaice de liceu. Ha!
@ sten
De mine scapi uşor. Bagi la cutia de scrisori un tubuşor de pastă de se lipeşte radiatorul coolerului de procesor, să pot să schimb şi eu coolerul asta care gâfâie erotic în urechea mea, şi te-ai scos. Cu câştigătoarea de drept e mai greu, că îi dreptul ei. Şi stângul tot ale ei. Bine că nu e miri-a-pod. Sau R este un el… un R doi R sau o R două R? Cum cât ce de ce? Pe care le-am băut. Rrrrrr… nebunatică mică!
R. este Roxana, o veche cititoare Jeg, căreia-i aducea la şcoală o colegă Jegu’ în Word, că nu-i mergea netu’. Şi a descifrat codul, fiindcă în trecut a fost pusă-n ipostaza să vorbească cu
iubitul ei iubitun domn pe messenger, când acesta era-ntr-o avansată stare de ebrietate.Am pierdut
O puştoaică de liceu
Deşi n-am cerut
Un vis de derbedeu
Dar dacă voi câştiga
O puştoaică de liceu
O să-i dau ce vrea ea
Şi mai ales ce nu am eu
Dar oare voi lăsa
Liceul fără de puştoaică
Şi trântor voi visa
La grăsulina matcă
Păi pune o poză cu Roxana în ipostază Emo ca să nu tot discutăm despre acordul literei cu predicatul.
BĂ! Comentează într-un SINGUR comentariu!
Poftim-o pe Roxana.
Dacă vorbeşti pe repede, ajungi si spui isus în loc de îs sus.
Adică se spune pe larg aşa.
Auzi băi frăţicule, mi-s asigurat. Păi deh, nasu-mi îi pi sus. Mi semenez, să ai de-un otograf… toy a lui ota. Mama mea de păpuşă masculină din România, înconjurat de stiluţi ioropene.
Nici cu gând, pe scurt să citească toţi.
Deci am pus poza mai sus, dacă aveai ochi să veji. În rest, rectific, nu deţine iubit, spune. E liberă.
Jumătatea mea de faţă se bucură, desigur, că a ajuns pe Jeg în ipostază emo.
Şi dom’le Bibliotecar, ne pare rău ( şi nu prea ) pentru tastatura dumitale.
@Bibliotecaru
mda,mda,s-a facut!da-mi adresa tinere!nu de alta da sa stiu unde sa-mi trimit sniper-ul cu coletul!(vai cum se autoelimina unii!)
@ sten
Măi moşu sten, nu mi-a mai zis nimeni de foarte mult timp tinere. 🙂 Vorba lui Iri Columbeanu, mişto.
Lasă că trece Darius peste tot şi îl aduce el, să nu te deranjez. Doar are coş.
@ R.
Doar jumătate emo. Ori aveţi 15 ani domniţă, ori vă ţineţi extraordinar de bine, ori tocul uşii este proaspăt vopsit. Ce e cu tastatura mea?, merge excelent din 1995. Spuneam că nu mă uit la ea când scriu, nu că ar fi greşită. Are doar tastele aranjate un pic altfel.
Păcat că sunteţi prea tânără pentru a trăi adevărata stare EMO.
bineînteles,”tanar” sufleteste,venerabile!:)
daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul…
(Amnezie – Emil Brumaru)
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
(Mircea Dinescu, fragment)
E doar lemn, dom’le. Nu încape vorba de uşă. E bine că deţii o tastatură cu personalitate. Şi te numesc tu pentru că tineri suntem amândoi. Mă rog, dumneata ceva mai puţjn.
Nici nu vreau să ştiţi ce combinaţie de cartofi prăjiţi cu păr pubian ascunde tastatura, da’ repet: menţine o idee sau măcar o poezie într-un singur comentariu. Altfel voi lua măsuri.
nu mintzeshti da nici dreptace n-ai.
Din fericire tastatura mea se spală extrem de uşor. Singurul defect este că lipseşte un pic de tot din negreala de la litera A. Deşi tastele sunt inscripţionate laser, s-a tocit.
@ R.
Ca să vă cred că uşa-i uşă, îmi puteţi trimite o poză lipsită de radioactivitate (adică neînjumătăţită) pe adresa de email poze_pentru_bibliotecaru@yahoo.com
6, Vubw xp aybrwşu ciu swlrwoşu`
1. E codrul bunelor maniere, nu cartea. Bă! Altfel, da, tăt imbecilă e. Cartea, căci pe persoană n-o cunosc.
2. Bă, ce-a păţit Bibliotecaru? Nu-l mai recunosc. Biblio, ce-ai? Nu te mai recunosc.
3. Ce spurci tu acolo e ipocrizia, nu bunul simţ, prostea! Ăia care cred numa’ despre ei că-s cu bun simţ, fără să chiar este la ei aşa. Iezistă şi bun simţ.
4. Mi-a plăcut despre R. căci a fost extrem de cu bun simţ (sic!). A dat soluţia sec. Fără ţipete şi urlete că: premiuuuuuul, vreau premiuuuul? Îmi trimiţi odată premiul? Când vine premiul? Îmi faci headerul ăla? Stai, asta e din alt film.
5. Mi-a plăcut comparaţia cu biblia. Ai nimerit tu acolo o idee pe care puteai s-o dezvolţi şi s-o teoretizezi niţel. Dacă mă înţelegi. Nu? Bine, lasă.
666. Da, mă, tu şi cu Pi-ţurcă. Bravas! Şi-amu ce?
8. Nu minţi. Eşti numa pe lângă. Na, asta s-a mai zis, acu observ.
9. Nu putem renunţa la pozele primite la redacţie? Să fie excepţie, nu regulă.
@ Hudrea
Stimate domn Hudrea,
Adevărul că sunt foarte alienat faţă de societatea asta care trăieşte numai anormal. Am devenit mult mai EMO decât domnişoara R.
Tânăra diva nu a dorit să trimită o poză pentru bibliotecaru, ceea ce denotă că nu este cu adevărat emo. Sunt suferind de spleen.
ER draga, doua puncte sunt de lamurit :
1. Sa ii oferi cadou lui Glad Bija o mistrie.
2. Sa nu uiti ca te cheama Augustina.
Am fost suficient de clar.
Pe Zappy nu mai pun baza.
Hudreo. 10. Vin puhoi. Ce căcat vrei? Înainte nu erau poze la redacţie, ci poze “făcut de mine”. Da’ acuma se scurg de la toţi. Dacă te consolează, putem să nu-i menţionăm, ş-o să pară că-s din pământ.
Ca veni vorba de codul bunelor maniere, am avut o intamplare zilele astea, in care stateam linistit la masa si la fel cum stateam linistit si mancam linistit, cand se pune cineva cu mine la masa si-mi ureaza un sambaret “Pofta buna !” vorba la care nici n-am tresarit, moment in care omu’ gaseste un moment potrivit a se ridica peste mine cu cei 7 ani de la casa lui, cum ca eu nu stiu sa multumesc pentru un cacat de pofta buna zis din reflex conditionat de societatea neganditoare.Si-i explic la om cum ca daca pofta-mi era deja buna, urarea lui face 2 bani, iar in caz contrar, pofta buna pentru ceva de care nu mie pofta nu o sa ma ajute deloc, so fuck off !
O colegă de la serviciu l-o certat pe-un alt coleg că de ce i-o mulţumit când i-o dat o aspirină sau ceva, că la medicamente nu se mulţumeşte. Mă-nţelegi? Deci îi foarte strict. Nu cumva să fii politicos eronat, că ţi-o iei peste bot de neobrăzat.
Ce ochi mare are R! 15 ani… bun, am niste prieteni care ar putea fi interesati, pe un alt blog. ma duc sa-i anunt!
Zice (pe Hi5) c-ar avea şeişpe. Deci, vă rog. 😛
Mă prostea, nu că-s primite era baiul acolo. Coincidenţa face ca alea primite la redacţie să fie toate plictisitoare, mai nou. Capisci? Să fim mai selectivi, zic.
Daaaaaa, aia cu medicamentele! Pfuuu. Şi staţi aşa. Că vine sesiunea: “Baftă!”, “Să fie!”. Îmi vine să fac moarte de prost.
Daca esti in biserica si injuri si-ti taie popa limba, atunci daca esti in biserica si nu-ti dai sapca jos, ce-ti taie popa ?
Cozorocu’.
Dariuse… off topic…
Ma uitai deunazi la panarama de emisiune ” Sinteza zilei” in care a fost invitat GEOANA si prietenul tau Ciutacu…
Nu mi-a venit sa cred cum ii sufla prietenul tau in aripi Oligofrenului de GEOANA…
Nu stiu ce parere ai tu ( sau voi dragi cetetori) dar mie mi se ridica parul gandidu-ma ca astia au mari sanse sa vina la putere…
Poate nu va dati seama ce inseamna asta pentru voi…
Va zic eu… succint…
Daca astia or sa mareasca salariile la profesori cu 50% ( scuze Hudreo) or sa ne ia toti dracii… pentru ca bani nu sunt… si or sa mareasca impozitele pentru asta… Cursul o sa sara in aer, dobanzile la fel, si in 3-4 luni o sa constatam cu stupoare ca noi, care nu o sa avem salarii cu 50% mai mari, o sa ne mai putem cumpara fix 2 mere din banii de salarii…
Si pretenu’ tau Ciutacu… se pare ca agreeaza ideea…
Fi-v-ar diacriticele ale naibii sa va fie! Si scrieti si voi normal, pe mijloc. Nu tot pe stinga sau pe dreapta… Da-da-da, de extremistii aia doi vorbesc. Hudrea, e bine sa fie pe stinga? Darius, e bine sa fie pe dreapta? Acuma na, fiecare cum s-a obisnuit… 😆
Neatza!
Nu m-am uitat la emisiune. Dar mă voi uita şi-i voi reproşa! Mă pui în pat, căci sunt răpus!
augustin
“caracteristică plebei, ai cărei membrii simt nejustificat”
->
*ai cărei membri simt
Cum ridicăm şi noi puţin nivelul discuţiei, cum vine câte una care o răstoarnă iar sub curea.