Sunt convins că Dragoș Lixăndroiu nu era conștient, la vârsta de 12 ani, că sută-n mie e un șubred 10%. Cum mai mult ca sigur n-a calculat nici până în prezent.
Într-unul dintre multiplele mele peripluri amoroase efectuate în scop prospectiv prin  județul vecin Alba, unde incidental s-a și născut și a copilărit iubita mea Ada, s-a organizat – printre alte activități întreprinse de către cea anterior menționată, ca să mă mulțumească și întrețină – o citire sub control strict a jurnalelor sale de când era mică, adică din anii recenți.
În atenta ei supraveghere menită să descurajeze transcrierea formulelor exacte sau realizarea de fotograme, am avut privilegiul să parcurg la prima mână inepțiile de neimaginat de o valoare psihiatrică inestimabilă pe care le poate genera și documenta așa zisa minte obscură a unei domnișoare tipice contemporanului.
N-o să intru în dedesubturile îngrijorătoare caracteristice memoriei mai bine lăsate ascunsă a tinerelor din ziua de azi. Poate eventual am să le folosesc drept pârghie în ce-o mai rămâne din relația noastră sau în scopul unor șantaje de ordin carnal ulterioare, începând deodată cu inevitabilu-i sfârșit. Însă mi-a reținut atenția o anumită procedură foarte eficientă de analiză pe care o folosea în trecut actuala doamnă Jeg, cu scopul de a-și cataloga cu precizie băieții de care era mai interesată, în detrimentul celor de care era mai puțin interesată comparativ, de-a lungul trecerii vremii. Băieți ai confuziei sale emoționale care se găseau altfel în număr atât de larg, încât necesitau o structură mai bine organizată.
Fata avea o metodologie de calcul la finalul căreia rezulta o estimare exactă a clasificării pretendenților ei, în cifre procentuale după două scale:
1. pe o scală, de fiecare îi plăcea în măsură de x% dintr-un total de 100%, total în care trebuia să se încadreze cumulativ toți băieții
- așadar, la sosirea unui termen de evaluare, să zicem fictiv vara lui 2008, își nota că îi plăcea, după caz, 50% de Bogdan, 20% de Cori, 20% de Alex și cu indulgență restul, cei 10% rămași, de Adi – o situație aparte în care, deși s-a comportat frumos cu ea în cele 48 de ore de relație cu puternică încărcătură consumată în tabără, a ajuns ulterior să se mai cupleze prin rotație pe termen mai lung sau mai scurt cu marea majoritate a grupului feminin de prietene apropiate a cărui membră este și Ada (exceptând una dintre luni în care a fost exclusă din gașcă, în urma unei dispute independente)
2. pe o altă scală, de fiecare îi plăcea în măsură de y% dintr-un total de 100%, total care de această dată reprezenta maximum a cât putea să-i placă de acel individ luat separat, în condiții de laborator
– procentul din această valoare este unul dinamic, considerând că se schimba frecvent, scăzând sau urcând la fiecare subiect influențat de tot felul de parametri care interveneau pe parcurs, ba că uita câte unu’ de ea prin pizzerie și se vedeau următoarea dată la ziua cuiva cu care se cuplase, ba că “da’ ăla că ce, credea că-s proastă?!” și alți astfel de factori decizionali fundamentați care îi permiteau Adei să schimbe numerele după formula începând de azi am decis că nu-mi mai place de băiatul cutare decât z% (din totalul alocat lui), acest procentaj neinfluențând economia totală raportată la tot restul înscrișilor
***
Scurt anunț de la administrație, sper să nu vă disturbe lectura…
[nu mai rețin cine mi-a trimis-o, dar îi mulțumesc pe această cale]
Ei bine, folosindu-mă de această ecuație sănătoasă și care nu lasă loc de echivoc vreau să-mi orânduiesc și eu viața, acum că am învățat-o.
Astfel: mie de acum încolo îmi displac în proporție de 90% familiile care mai fac șnițele neînțelegând că într-o lume ideală pané înseamnă cu pesmet, conform indicațiilor clare oferite de Dicționarul Explicativ Român Online.
Trebuie să se înțeleagă foarte limpede că șnițelele fără pesmet, doar în făină și ou, sunt prea uleioase proaspete, scoase din tigaie și nu se scurg, respectiv umede și scofâlcite odată ce s-au răcit; practic, în ambele cazuri, nu sunt nimic mai mult decât exteriorul grețos de la bundáskenyér, peste niște carne. Care bundás kenyér are pâine, justificând omleta construită în jurul lui, făcându-l bun, pe lângă șnițelul fără pesmet, pe care l-am determinat mai sus ca fiind de căcat. Și să nu omit – șnițelele făcute crocante prin fulgi de porumb sunt un fals!
În opoziție, îmi mai place de familia mea doar în proporție de 10%, pentru că nu face salata de vinete și cu maioneză, așa cum îmi place mie mai mult și așa cum o fac – în mod paradoxal, dar corect – aceleași familii care nu fac șnițele cu pesmet.
La fel am decis că îmi plac/displac în măsură echilibrată de 50% oameni, de obicei doamne respectabile, care își țin telefonul adânc în plasă. Ca să contracareze acest efect de astupare, ele au mare grijă să își seteze soneria stridentă, aproape la fel de stidentă ca șnurulețul decorat de care urmează să-l pescuiască pe telefon din străfundul plaselor și să-l bălăngăne prin autobuze ca pe-un pește alunecos, până reușesc să-l mânuiască și să răspundă, în mod uzual zbierând din toți rărunchii ca niște descreierate. Îmi mai place de ele pe jumătate pentru că nici una, invariabil, nu își amintește să se mai țină de interiorul autobuzului aflat în mișcare, astfel încât conversația nu se prelungește până după prima frână sau curbă mai bruscă, odată cu care sunt nevoite să se culeagă pe sine de printre călători, dimpreună cu conținutul plasei cu care acoperiseră în prealabil telefonul.
Am descoperit și că vreau să gândesc măsuri și nu soluții pentru aceste probleme. Măsurile sunt mult mai distractive, fiindcă, deși nu implică rezolvarea problemei, aduc cu sine pedepsirea făptașului post-factum, ceea ce oferă o anumită satisfacție și asigură nerepetarea ticăloșiei. Tot de aceea, dintre măsuri, le doresc pe cele post-mergătoare, nu cele de prevenție, ca să mă pot bucura de urmările nefaste.
Pe cale de consecință, în cazul șnițelelor fără pesmet cu care voi mai fi confruntat, le voi întreba politicos pe gazde dacă pot să-mi mai prăjesc un pic porția mea, folosind firimituri de pâine ca să le repar. Acestea vor fi expuse umilinței și nu vor mai suferi rușinea unei dăți viitoare – a greșelii, că de venit mă duc eu și neinvitat.
În cazul salatei de vinete fără maioneză, le voi drege cu niște muci netăiați, în prezența musafirilor, până când mai’-mea și tai’-miu se vor învăța minte.
În cazul zăngănitului telefonelor ca lanțurile din fundul iadului, voi începe să asist intim la conversațiile care se anunță zgomotoase, de la distanța mai mică de 5 centimetri între fețele noastre, ale participanților.
***
Eu cred că Bubulina mănâncă şniţele cu ou şi făină.
Eu am găsit câteva greşeli gramaticale. Zece-n mie!
Eu în schimb, am găsit doar greşeli făcute în grabă, şi nu de ordin gramatical.
Mi-ai atins un nerv cu şniţelul. Pesmetul la putere.
sunt obosita = sunt proastă?
Misto de tot. Tot. M-am ras pana acu’ vreo doua minute, doua si ceva. Credeam ca numai eu sunt penibil pe Facebook. Maistre Dariuse, eu cu gramatica nu le am, dar mare atentie mare: se scrie bundáskenyér, asa, legat! Intotdeauna salata de vinete cu maioneza! E un postulat! Totalmente de acord cu domnia voastra in ce priveste snitelul. Sunt doua feluri, bécsi szelet adica snitel vienez, si naturszelet, adicatalea natur, fara farafastacuri. Crez ca la asta din urma vat-i referit. Noi zicem ca ceva, orisice e panírozott, adica prin excelenta dat prin pesmet, si pe cale de consecinta pane. In lipsa pesmetului, element constitutiv, cum am invatat eu la OL, nu putem vorbi de categoria numita pane! Scurt si la obiect.
Păi, nu: ești proastă = ești proastă. De asemenea, nu are legătură oboseala cu inteligența. Poți face greșeli din neatenție. Dar nu să-ți scuzi condiția.
Bogdan – arată-mi-le care să le șterg și apoi să nu recunosc.
Dragoș – așijderea.
Aurelian a rulat.
Update! EL, nu “OL”. Sa-mi fie rusine, am scris cum se aude. Cu restul ramane cum am stabilit. Sanatate si virtute!
Io tot de la o sursă maghiară am scris bundáskenyér despărțit, deci înțelegeți-vă între voi, că așa nu obțineți nici o autonomie.
Dacă zicea că era fumată (întoxicată cu THC)?
Nene Darie, ala era un agent provocateur, un iacobin. Cum am scris eu e corect!Subtilitatile superbei limbi maghiare sunt uneori de neinteles, chiar, si mai ales, pentru de-alde Csaba, care nu a iesit in viata lui din Ghimes. E prea de dimineata pentru a ma lansa in speculatiuni linguistice. Cat despre subiectul “autonomia”, ma abtin, din simplul motiv ca e cazut in desuetudine.
Hai totusi sa dau o explicatiune sumara. Bunda inseamna blana, sau cojoc, ca si in cantecul moldovenesc “Mi-am luat bundita noua, hai, haiii”. Bundáskenyér s-ar traduce prin paine imblanita, incotosmanata, samd. La fel spunem, si atentie, scriem legat, de-o pilda, bundacipő, adica pantof imblanit, incotosmanat, samd. Tot asa, gomba insemna ciuperca, dar scriem gombaleves, adica supa, ciorba de ciuperci. Spunem si scriem csirke, adica pui, dar scriem intotdeauna csirkepaprikás. Spunem vad, adica salbatic si spunem disznó, adica porc, dar vom scrie si vom spune vaddisznó, adica mistret. Na, imi iau o bere din frigider si o beau in cinstea “tutulor” celor care vor intra azi pe jeg.ro! Egészség!
@ Darius
În primul rând trebuie să spun că exprimarea de tipul “ca un duş rece înviorător” nu suferă numai de lipsă de virgulă între rece şi înfiorător, pardon, înviorător, dar este şi o exprimare de tip feminin. Să nu mai faci altădată!
În al doilea rând, toată lumea ştie că şniţel vine de la wiener schnitzel şi se face cu carne de vacă. Da, se face cu pesmet, dar, cel mai important, este uleiul care trebuie să fie şi mult şi încins. Personal, dacă vreau să fiu gourmet în expozeul culinar, amestec un pahar de bere, rămasă “de cu seară”, împreună cu ouăle, le bat bine, după care le pun 1/2 de oră în congelator. Cunoscătorii ştiu de ce 😀
Dar bubulină cum se spune în maghiară…? Nu am reuşit să găsesc în dicţionarul român de Bucureşti – român de Ţinutul Secuiesc.
Eu parcă am auzit pe vremuri un cântec…
Sunt Adina
Bubulina
Îţi fac şniţel până când cade lumina!
Sunt Adina
Bubulina
Nu am pace şi-l dau prin pesmet de-ţi place…
Sau aşa ceva…
Ce-mi place să le las în suspensie! 😀 Dacă eram primar, făceam autostrăzi suspendate, aşa suspendez numai propoziţii pentru a garanta suspansul.
bă. e grav. am intrat, am citit, îmi pare rău. e grav de tot.
să mă explic.
în textul oferit spre lecturare în sens de a-l citi noi pe dînsul s-au strecurat grave erori (în număr de doar una bucată eroare gravă, dar vreau să dau mai multă greutate la ce bălmăjesc eu aici) de logică, şi mai ales de educaţie, şi mai precis de lipsa ei.
e şi chestii bune, nu zic că nu. uite, consideraţiile despre d-l lixăndroiu sînt de-a dreptul mîncabile.(a, nu pot să mă ţin, trebuie să zic. un coleg enunţă “bă boule (eu aş fi acela), dacă spun eu asta, atunci treaba e sigură! sută-n milion, creti!”. eu, cu un calm greu de atins “dragă, exprimarea ta lasă de dorit la modul cumplit. nu te faci înţeles, deloc”. colegul, muci de indignare “ce nu-nţelegi, boule? am zis că-i sigură treaba! sută-n milion, vită! CE NU-NŢELEGI?????”. pe urmă a-nceput cafteala)
foarte mişto şi d-na jeg, indexarea bărbătuşilor ca procentaje ţine deja de capacitatea de ordonare fantastică a unei minţi organizate. deci da.
foarte mulţumesc despre consideraţiile despre jniţele, le tezaurizez deşi nu obişnuiesc să-mi bat joc de pesmet. (draghe ügyvéd, te-am remarcat. eşti bun. iată, nasc şi la magyarország spirite înalte!)
despre relaţia femeie_de_un_anumit_fel cu mobilul din dotare, tare-am rîs. le şi văd crăcite pe jos, expunîndu-şi păsă la chepengul pe unde se iese în caz de incendiu în autobuz, fără să întrerupă convorbirea.
dar (pentru că există un dar!) te-a luat valul şi ţi-ai permis să te pronunţi despre salata de vinete şi maioneză. rrrrău ai dat-o-n bară, rău de tot. eşti greşit.
aceste două alimente, gusturi, NU SE AMESTECĂ! în primul rînd pentru că luate separat sînt ambele extraordinar de bune, iar în al doilea pentru că aşa zic eu!
îmi pare rău că ţi-ai permis să popularizezi pe net o asemenea inepţie. te rog, cere scuze colectivului şi uităm tot.
pînă atunci ţine minte. salata de vinete nu se amestecă decît cu (în ordinea de pe tricouri) sare, ulei, ceapă. numai în mod extraordinar se permit cîteva bucăţele de ardei copt, dar puţin. nciodată cu maioneză, înţelegi? asta e sigur, sută-n milion!!!
scuzaţi indignarea frustă.
altfel? mareane, iar îţi bei minţile?
@Clona, in maghiara se spune ca si in greaca. Adica proasta. Bubulina doar e personaj, si aici fac o pauza sa trec pe alta limba, romanesc, nu românesc. Adica nenea ala care a scris Zorba nu s-o fi gandit el ca peste ani si ani, o pizdulice se va da cu patinele pe Facebook si-l va stalkeri pe maistru’ Darie, spre deliciul nostru, care se stie, cel putin in cei ce ma priveste, cum zic moldovanii, suntem niste derbedeli fara scru… Mi-i si rusini sa scriu mai diparti, dar parca urmeaza pule. Cred ca-s cam vulgar. Mai beau vro’10 beri si ma culc pe urechea dreapta.
Câh. Ardei copt în salată de vinete fără maioneză. Ce grețos!
bă n-auzi. scuzele, unde este ele? vrei să te dau la haga? dej nu mă fă!
@ottffsse, köszike. Draghe, Romániában születtem. M-am nascut in Romania, asa ca daca e ceva de capul meu, e in primul rand datorita Romaniei. Asa, the land of choice sau Carpathian garden, e tara in care m-am nascut si pe care o iubesc! Da, o iubesc! Cand eram un arici pogonici, deosebit de stresat, primo din cauza urechilor mari, secundo din cauza dificultatilor lingvistice, am invatat ca locul in care te nasti e acasa, si niciodata sa nu scuipi pe el. Mersi frumos ca l-ai parafrazat pe cronicarul care a daltuit in colbuite pagini sintagma “Nasc si in Moldova oameni”, referindu-te la bicisnicul de mine. Magyarország, adica tara maghiarilor, e patria spirituala, tara limbii mele, a stramosilor stramosilor mei, si in care, cu voia lui Dumnezeu vietuiesc. Romania e patria primelor raze de soare care mi-au atins obrazul de bebelus. O zi buna iti doresc!
pizda asta n-a fost si pe la pitici?
ügy, nu văd nimic nobil în a-ţi iubi ţara. şi cu atît mai puţin dacă-i vorba de românia. (mă rog, mai puţin decît nimic… da, am cam scrîntit-o cu logica. my feminine side, ce să-i faci)
mă bucur că te-ai atacat sau că faci mişto de mine, umoristic cum ar veni. asta dovedeşte că deşi eşti de etnie, eşti totuşi om. bravo. (citeşte poezia aia a lui kipling, zice ăla cum e să fii om)
dacă chiar te-ai atacat (cînd cineva scrie ‘O zi buna iti doresc!’, e probabil că vrea să spună exact pe dos..), te rog desconsideră tot ce-am scris. am fost un porc.
@ottffsse, scuza-ma, dar esti un pic prea profund pentru limitata-mi putere de intelegere. Hai mai bine sa ascultam o melodie, sigur, daca capcaunul de Darie Talpa Iute – Cum Te Prinde Cum Te Tunde, nu baneaza.http://www.youtube.com/watch?v=HEHS0zSVNMc
http://www.youtube.com/watch?v=lY8cnWq1Jpw
Ăăăhăhăhăhă, da, se pare că Adina e idioată în serie:
http://www.piticigratis.com/2010/03/am-nevoie-de-un-translator/
http://www.piticigratis.com/2010/04/din-cugetarile-adinei/
That was… disturbing
Greşeli gramaticale: 1.emoţională-emoţionale, 2.metotologie-metodologie, 3.parametri-parametrii, 4.oameni-oamenii, 5.rărunchi-rărunchii, 6.folosing-folosind
A doua e de tehnoredactare, nu de gramatică. A treia nu e greşeală. A patra nici ea nu e greşeală. A șasea e de tehnoredactare.
De asemenea – nici una nu se regăsesc pe Jeg, în mod paradoxal.
smoara veta c-am citit “dus rece infiorator”
sunt sigura ca geniul Adinei vine dintr-un izvor de neant…sau dintr-un traumatism sever.
Uneori unii vorbesc o alta limba. Insa scrisul, care, nu pot sa nu recunosc, are o oarecare doza intelectuala, te face sa te scarpini cand si cand dupa ceafa. Problema nu e scrisul in sine, ci cum il practici. De ce il practici, si, pana la urma, ce scop au unii ca sa faca altora un anume ceva.
Cred si eu ca atunci cand te speli dimineata pe dinti si dai cu capul de oglinda, vezi ceva ce nu iti aduce un prea mare confort, te apuci de scris, evident, intai de citit. Mult. Nimic grav in asta. Nu spune nimeni ca unii nu sunt inteligenti. Dar si nebunii sunt inteligenti. Nu prea cred sa existe nebun prost.
Prietene, daca te ocupi cu asa ceva, inseamna ca ai si timp. Si daca doresti prin asta sa razi, inseamna ca ai un dezechilibru interior pe care doresti sa-l rezolvi, prin altii. Si daca oamenii sunt mai fraieri pe langa tine, ba chiar mai negrii si cu dintii strambi, ce ai cu ei de tre sa le spui ceva?
Nu e nimic genial sau unic in ce scriu unii, e doar frumos exprimat. Dar e nevoia lor sa strige, ca sa fie remarcati. De asta se si publica. Pana la urma asta facem toti. Grav este ca unora le lipseste pertinenta si cad in ridicol in lupta lor de oportunisti. Sau se duc la baluri cu boboci, desi si-au luat diploma de absolvire.
M-a facut cineva celebra, da, pitici gratis. M-am vazut cu pitici gratis pentru ca eram sigura ca piticii sunt altfel in realitate. E simplu. Dar unii traiesc mai mult pe net pentru ca pot controla mai bine ceea ce nu pot in viata reala. Astfel ca folosesc imaginea asta coioasa ca tehnica de a-si rezolva anumite probleme prin altii. Si-ti pui intrebari… Le invita la cafea, rand pe rand. Si ce se intampla? Ii vezi la orice ora din zi si din noapte pe net. Te uiti la ei, sunt frumusei, arata bine, au tinuta. Unii baieti au probleme si uneori pur si simplu nu merita sa iti pui intrebari, pentru ca e bine sa nu le afli. Bineinteles problemele pot fi grave sau mai putin grave. Si totusi exista predispozitia asta a tinerilor de a scrie pe net, repet, nu sunt prosti deloc, ba foarte inteligenti. Unii sunt foarte talentati, foarte abili. Dar au o logica incalcita pe care si-au construit-o de mult timp, aproape impotriva lumii. Aparent.
Mi se pare haioasa toata forma asta de a te exprima… Dar poate sunt eu fara haz astazi.
TL;DR
@ ügyvéd
Ştim şi noi istorie, am auzit de Lascarina Bubulina (1771-1825), eroina mărilor.
Eu întrebam cum se spune Bubulina pe maghiară. Dacă Ion este János, dacă şi Gheorghe este György, dacă municipiul Cluj-Napoca este Kolozsvár… Bubulina cum este?
La fel de proastă.
@ Bogdan
Sunteţi sigur că la numărul 2 (doi) nu este mototologie?
La parametri sunt destul de convins că al doilea i este redundant… un metru, doi metri.
Ceea ce nu înseamnă că se aude un i lung şi parcă ar trebuie să fie cam doi… Dar nu vor ăştia ca româna să fie fonetică. Nesimţiţi.
@ Adina Bubulina
Am şi eu o întrebare intelectuală.
Nu puteaţi să citiţi mai întâi saga conţinută de acest blog şi pe urmă să intraţi în dialog… ca să ştiţi la ce vă aşteptaţi? Aţi intrat “la agăţat”, sibilinic dar, evident, fără a vă putea obnubila intenţia, raportat la un “din auzite” ce vă conduce la un fel de panegiric, aproape anomic raţional, având totuşi la îndemână o documentare aproape exhaustivă, anume acest blog.
Mai mult, la un răspuns sastisit patibular oferit de domnul Darius, insistaţi fără să vă pierdeţi cu firea, chiar cu o formă de amenitate. Dacă nu aţi înţeles ce se întâmplă din starea de ataraxie, dacă nici nu v-aţi documentat, nu puteţi recuza proprietarul discursului catilinar.
Mă opresc aici pentru a nu ajunge să suferiţi de biblioclastie.
pe vremuri erau si 700 de comentarii la un articol.
clona, vezi ca tu poti fi deconstruit lejer. dar nu asta e ideea… pana la urma sunteti niste oameni.. care critica 🙂 e pierdere de vreme sa stea cineva sa.. se enerveze cu voi.
ma distreaza blogerii ..ei sunt.. doar blogeri. ei doar scriu.. si altii pot scrie. unii mai stiu sa faca si alte lucruri.
ce uameni bah.. ce te critica…
din pacate stiu ce e in sufletele unora…. de asta nici nu am cum sa ma enervez cand vad atata incrancenare…
am gasit recent asta si.. stiu ca pare foarte diferit de ceea ce practicati voi aici, nu ma pot abtine, ma inclin in fata lui 🙂
“E limpede ca multe din dramele noastre se nasc din refuzul nostru de a accepta realitatea asa cum este ea… Noi refuzam orice realitatea, nu numai realitati cumplite ca moartea sau boala. […]In toate imprejurarile noi incercam sa ne mintim, fie idealizand realitatea, fie denigrand-o… Si prezentarea realitatii intr-o lumina mai sumbra tot din frica se naste… Noi face orice numai si numai sa nu dam ochii cu adevarul. Chiar daca adevarul ar fi un cer plin de stele, noi tot nu l-am privi, atat de mare e teama unora de a accepta realitatea. Noi acceptam orice, acceptam toate chinurile, numai realitatea ne este greu s-o acceptam… Ni se pare ca realitatea jigneste complexa noastra personalitate, o umileste si o denigreaza, si de aceea tragem speranta ca noi am putea sa ocolim realitatea si sa ne salvam personalitatea. E foarte interesant de remarcat ca multe din planurile de regenerare etica au la baza tocmai evitarea realitatii. Dispretul fata de realitatea ne creeaza chiar si o senzatie ridicola de maretie. Caci in unii din noi exista vanitatea nebuna de a ne considera superiori realitatii, de a crede ca legile firii, moartea, sexualitatea sunt facute pentru a ne jigni… Multi oameni cred ca legile firii sunt inferioare si degradante in comparatie cu marea lor sensibilitate.Natura nu are principii, natura n-are ambitii etice, asa cum, de bine, de rau, noi avem, ea isi urmeaza drumul ei implacabil. Dar si noi facem parte din natura, si noi facem parte din aceasta miscare perpetua. Atunci, de ce sa ne revoltam atat de cumplit?”
Teodor Mazilu
ce faza…. tu ai schimbat articolul intre timp. ma miram eu de ce e acelasi numar de comentarii (36)
bai adina du-te suge un burete de vase. pentru consistenta. deconstrui-mi-ai coaiele de dirida ce esti.
Adina vreau să te văd deconstruind bibliotecaru’. Nu cred.
Darius: TL;DR – Mulţumesc.. nu ştiam de chestia asta, am râs.
Thumbs up! dacă aţi mers pe dexonline să căutaţi câteva cuvinte din cele spuse de bibliotecaru (sibilinic, obnubila, panegiric etc.)… a stai…
pot sa scriu asa despre blogeri???
niste labe care nu au ce face…
baietei cacaciosi cand e vb de femei, si care nu vor sa mearga mai departe ca au prins un mic avant in spatele monitorului unde nu ii vede nimeni ca fac laba. da, aici i-a ajutat putin miile de carti citite.
toti sunt frate zmeii zmeilor in spatele monitorului. cand te vezi cu ei sunt fix niste moluste.
si cu cat fac mai urat, cu atat mai mult sunt niste cacanari.
si cu atat mai mult m-as lua de ei, pana cad in genunchi si recunoasc ca fac laba in pat cu posterul lui angelina jolie intre ochi.
toti suntem tristi. toti avem probleme. si eu nu mi le expun pe blog. sau nu ajung in halul asta. absolut toti avem probleme, mai multe sau mai putine, pentru unii grave, pentru altii un nimic. dar numai noi insine stim cat ne e de greu sa trecem peste ele. si cat de mult conteaza.
mie sincer mi se par penibili. daca erau putini, as fi inteles ca sunt cateva probleme. niste erori, dar cand sunt toti asa, inseamna ca e un mare trend, cum a fost emo, la fel si astia. putin mai evoluati.
adica ce au facut pana acum? au descoperit ceva de cade planeta in cur? nu. au facut niste poze si au tras un partz pe blog. atat. eventual mai fac o laba pe vreo foaie de caiet de desen.
nu. ei se duc si scriu pe blog. si asteapta fraiere sa le vada genialitatea si sa le planga de mila. eventual sa le descopere frustrarile pe care ei nu au curajul sa le descopere. si sa le spuna.
nu zic ca nu exista exceptii. clar sunt. doar ca e enervant ca a devenit un fenomen national asta cu blogareala.
in fine. eu stiu clar unde ma aflu. daca vrea vreunu sa ma provoace in ceea ce stiu sa fac, il astept cu mare placere. unde nu stiu, nu stiu. si atat.
i’m a fuckin human, not a star.
daca ne-am vedea toti de treaba si am explora ceea ce stim sa facem, ar fi tare bine pentru natia de cacat care suntem.
hai sa fim realisti, cei mai multi dintre noi suntem niste gandaci, niste paduchi pe planeta asta. avem marele noroc ca supravietuim asa cacati la cur cum suntem. sa mor eu. si astia stau pe bloguri si fac pe zeii. le-as da un mesaj din ala. treziti-va bah in plm la realitate. nu vedeti ca va curg mucii si balele, dar mno…
or sa ajunga toti sa se desprinda de realitate ca nu mai stiu sa se intoarca inapoi. si or sa ramana blocati undeva intre doua texte. pardon, in ziua de azi intre doi bitzi pe un fir de internet.
simplul fapt ca posteaza cu insistenta pe un blog anuleaza orice genialitate scriitoriceasca ce ar putea sa o aiba. de ce nu scriu un text acum si unul peste doua luni? gen sa fie ceva gandit, serios, studiata problema, explorat in toata putearea cuvantului, documentat. nu cuvinte aruncate ca sa ne aratam ce coaie textuale mari avem noi. ma lasa total rece…
adina, iti recomand veraland.ro.
Cu scuzele de rigoare, imi permit sa scriu si eu pe ‘cest blog pentru prima oara.
Bai Adina, daca tot iti place tie sa citest bloggeri, sper ca observi in rubrica de comentarii cativa trolli care se cred mai presus decat restu pularailor care scriu si-si pierd viata in fata monitorului. Pai bine mai Adina, exact asta esti tu in momentul de fata. Da stai calma ca si cacatul tau miroase ca restul cacaturilor. Si tu scrii romane pe blog, incercand sa pari indiferenta si diferita fata de restul. Dar nu esti, bai Adina, diferita, tot pe net stai si tot tastatura folosesti ca sa incerci sa scremi chesti interesante, in opinia ta.
Ce vreu sa zic, bai Adina, e ca atunci cand mai multi zic k esti, daca nu proasta, macar attention whore, atunci esti. Da Adina, tu.
mersi. tu esti prieten cu ostap? si eu 🙂
iti dai seama ca daca am scris textul de mai sus… am ceva de spus… impotriva la un fel de a vietui, cu riscul de a activa pe aceeasi platforma, da, recunosc.
sunt bolnava, vino de-mi da un ceai, razvane, tu. in real life. poti?
asa razvane si ceea ce spui tu imi suna a resemnare=> o forma de fericire falsa.
ma pis pe toti bloggerii astia ca de asta o sa murim de foame, de lene si de prostie. si da, scriu pe aceeasi platforma cu ei. anume netul…
cacat… si eu acuma..
va pup pe toti… v-as lua la mine acasa…
seara buna
Bubulino, io n-am blog. Ia-ma acasa si iubeste-ma ca pe-al tau. Ca ne-om contra si-n idei, dupa.
Acum 980 de cuvinte cuvinte inutile Adina Bubulina scria: “e pierdere de vreme sa stea cineva sa.. se enerveze cu voi.”
Așa că nu uitați: “vezi ca tu poti fi deconstruit lejer”!
Adina Bubulina, blogul ăsta ca şi viaţa în general, nu-s de tine.
Las-o baltă că numai te afunzi în răhăţel. Sau continuă, noi ne distrăm tare bine pe seama ta, proast-o.