[să-i spună careva Bibliotecarelui că i-am scos adresa; istericul]
“Ah, dacă ne-am fi cunoscut în alte circumstanțe… Sau deloc.”,
îi spuse Dacian Siei, între alte lucruri pe care Dacian le spune.
Auto-interviu
Este o zi mare pentru publicistica online și pentru publicista offline (pe care le cunoaștem împreună sub titlul generic “publicistică”). Cu toții ne punem întrebări în viața noastră de zi cu zi și foarte rar găsim răspunsuri. Suntem, deci, vedetele propriilor noastre existențe și ne paparazzăm pe dumneanoastră constant, de la dilemele vieții, la poze cu telefonul în oglindă. Ei bine, pentru că eu am și o gazetă de perete în acest sens, iar ea este tipărită din cap și lipită cu aracet pe Internet, pot să arăt și la popor…
O să ne referim convențial la reporter cu “eu”, iar la intervievat tot cu “eu”, din motive lesne de înțeles, mai concret pentru că ambii sunt eu, prezentându-vă primul interviu cu mine însumi (și în general primul interviu cu oricine însuși sau cu însuși cineva, depinde cum vreți s-o luați).
Eu: Darius, pot să-ți spun domnule Groza-Bîja?
Eu: Da.
Eu: Domnule Groza-Bîja, s-a tot zvonit că uneori faceți șușu direct în ghivetă, pentru că vă este prea lene să vă așezați pe vasul de toaletă și fiindcă dacă încercați din picioare, vă este prea lene să ștergeți de picuri colacul, pe care v-a fost prea lene să-l ridicați. Este adevărat?
Eu: Îmi permit să nu răspund la această întrebare evident tendențioasă.
Eu: Domnule Groza-Bîja, confirmați ipoteza conform căreia dați vina pe prezervative ca să vă scuzați unele erecții să le spunem domoale, plângâdu-vă că vă strâng, în același timp insinuând că aveți un penis destul de generos, dar de asemenea vă alegeți doar partenere care nu sunt de acord cu alte soluții anticoncepționale, deși vor totuși să se simtă sigure în timpul actului sexual?
Eu: Îmi permit să nu răspund la această întrebare vădit părtinitoare.
Eu: Domnule Groza-Bîja, ați afirmat de atâtea ori că sunteți o persoană lipsită de caracter sau cel puțin cu un caracter îndoielnic. În ce măsură mențineți această fațadă doar ca o unealtă de înșelare a încrederii unor persoane slabe de înger, ale căror naivitate v-ar putea aduce beneficii mai mult sau mai puțin imediate? Și aici aș avea și o întrebare de follow-up.
Eu: Îmi permit să nu răspund la această întrebare puțin zis fitilistă.
Eu: Și atunci, în momentul în care cei din jur reușesc să deslușească mecanismul meschin al acestei strategii, încercând să vă reproșeze sau impute comportamentul nedrept, recurgeți la a le aminti că exact acest fapt i-a atras la dumneavoastră?
Eu: Îmi permit să nu răspund la aceastră întrebare în mod clar intrigantă.
Eu: Domnule Groza-Bîja…
Eu: Da?
Eu: Domnule Groza-Bîja, recunoașteți că nu luați bani de la Năstase?
Eu: Îmi permit să nu răspund la această întrebare menită să denatureze.
Eu: Domnule Groza-Bîja, cât de multă încredere aveți în ideea că veți scrie mereu bălării, iar lumea va continua să vă urmărească sau chiar laude pentru asta, chiar dacă în spatele cuvintelor nu sunt nici măcar litere?
Eu: Îmi permit să nu răspund la această întrebare ce intenționează să mă discrediteze.
Eu: Domnule Groza-Bîja, pot să vă pun o întrebare deranjantă? Sunt neafiliat politic sau editorial.
Eu: Nu mă deranjează întrebările.
***
“Hâc!”, neuronii
O fată m-a întrebat dacă la Zalău se vorbește cu accent. Că ea a ascultat niște înregistrări audio cu mine, iar eu vorbeam cu accent. Iar eu sunt din Zalău. Și a vrut să știe dacă așa e în Zalău. Și probabil dacă nu cumva mă prefăceam eu.
***
Cronică
Haideți să vă zic un film. Se numește “10.000 BC”. Moare la sfârșit (ca să nu vă ihnibe spoilerele, zic). Acțiunea se petrece pe un tărâm îndepărtat. Nu știm unde exact, dar nici nu contează, pentru că ulterior personajele trec și pe alte tărâmuri. Nu știm nici când anume se petrece acțiunea. Știm că e demult, tare de mult, poate chiar în viitor.
Începe cu o femeie, care-i un fel de oracolul din Matrix, combinat cu Whoopi Goldberg. Tot cam pe la punctu’ ăsta, unul din rolul pe care-l pot defini doar drept al tatălui lui Van Damme (da’ el nu joacă în film) își părăsește poporul, dar de fapt el nu-l părăsește, ci merge să-l salveze, da’ nu-l salvează, că moare mai târziu, când se întorcea cu un săculeț de grăunțe (despre care aflăm doar la sfârșit). Mă urmăriți?
Există mulți elefanți în film, unii domestici, iar alții sălbatici, cu toții extrem de periculoși, în timp ce toate celălalte animale sunt și ele toate periculoase și toate cât elefanții de mari. Nu există animale prietenoase (precum nu există animale mai mici decât elefanții), decât un tip de strămoș al tigrului, care îi hoavăr cu eroul din film, fiindcă acesta l-a rugat să nu-l mănânce, la un moment dat, când căzuseră amândoi într-o groapă. În schimb, din punctul de vedere al staturii, este și el cât un elefant, la fel ca toate celălalte animale, în marea lor majoritate foarte periculoase.
Până aici, toate bune, că veniseră barbarii din timp și-i furaseră iubita, pe care o găsiseră când era mică pe jos și evident că era o profeție, deci exista intrigă, nu-i bai.
Și deci barbarii fug, cărând după ei o mână de sclavi, de băștinașii care vor să recupereze femeia. Nu știu de ce fug, că inițial căsăpiseră f’o câteva zeci dintre băștinași așa, de mic dejun, cum se crăpase de ziuă… Orișicum, cert e că acuma fugeau, cu ce apucau, cu cai, cu bărci, iar pe drum îi mai mâncau câte-un struț-doi, fiecare cât un elefant. Foarte neplăcuți erau struții, foarte, foarte lipsiți de bun simț.
Pe de altă parte, în timp ce-i urmăreau băștinașii, însă aceștia pe jos, prin deșert, fără baterii la telefoane, prin junglă (struții la tot colțu’), peste râuri, se mai întâlniseră cu alți băștinași, ieșind plictisiți din păpușoi (că era alt anotimp acuma), care au decis să-i ajute. Deci se strânseră așa, estimativ 3 sau 4 milioane de băștinași, aproximativ întreaga populație a Globului la momentul respectiv, deși nu știm sigur când se întâmplau evenimentele, așa că puteau fi la fel de bine nu toată populația Globului sau mai mulți decât toată populația Globului. Până când i-au ajuns pe barbari din urmă, cam când aceștia din urmă descălecau sclavii la un Fanta, lângă templu.
Bun, iar după ce s-au acomodat, băștinașii, care pândeau de după deluleț, tot trimiteau cu consecvență în cetate pe unii dintre ei la băștinașii prizonieri și împreună îngropau sulițe prin bătătură, da’ de le-or trebui mai târziu. Ziua ieșeau să-i biciuiască barbarii, ca să le dea impresia că sunt sub control, iar seara cleveteau în taină cu un înțelept orb, fostă slugă de-a zeului tiran, ținut ascuns de sclavi într-o cămăruță subterană de ceva ani încoace, în caz că le-o trebui, ca sulițele.
A! Am uitat să spun că înapoi în tabără, de unde plecaseră, oracolul Woopi Goldberg din Matrix trăia și murea la umăr cu războinicii porniți la luptă. Cum pica unu’, cum îi curgea sânge din nas, dacă bătea viscolul, ei îi era frig în locul lor și tot așa, faze în care sătenii nu știau ce să-i mai dea să-i treacă.
Și tot așa, până când ăia din deplasare s-au hotărât să-i atace pe stăpânitor, respectiv pe acoliții săi. Pe care i-au omorât cu toții și au dat foc la corabie. Deci în 30 de secunde, tot. Filmu’ durează o oră și ceva. Da’ întreaga prosteală s-a petrecut în sub un minut. A trebuit să dau înapoi, că nu-mi venea să cred. Nu se așteptau mai marii să moară conducătorul, așa, tam-nesam, dăramite eu. Deci au scurtat deznodământul, iar un general a ucis-o în fugă pe fata după care veniseră băștinașii.
Nici o problemă, că eroul nostru îl omorî imediat înapoi, cu aceeași suliță săgeată suliță săgeată sabie suliță săgeată (nu mai știu). Totuși, fata se duse. Hait!
În această clipită ăla bun n-a mai suportat și a început să zbiere ca un descreierat la un elefant ce se îndrepta spre ieșire, fără să se bage-n seamă cu personajele. Iar elefantul se uita plin de surprindere înapoi la el, de parcă i-ar fi cerut o țigară, iar el nu era fumător. Moment în care, undeva în spatele camerei, unde nu se vedea, a înviat fata.
Fără explicații, fără motiv, doar și-a revenit. Nu știu ce sau dacă s-o fi întâmplat ceva, că nu filmau în direcția aia, da’ fata era bine mersi, zâmbea. După care povestitorul s-a trezit și a făcut onorurile. Sfârșit.
Erată: Am omis să notez că toate triburile vorbeau în limbi moarte, ciudate, horcăind și înecându-se; mai puțin tribul principal, care vorbea o engleză cu accent.
***
Am găsit asta pe jos, pe Internet, după un tipar mai vechi. Nu am făcut-o eu, nu știu cine și nici nu vă zic.
Despre ce este “Povestile Veveritzei”? Este porcos nu-i asa? Doar pentru cunoscatori? Trebuie sa platesc un abonament pe undeva? Sa stii ca nu ma uit la bani, pentru ca prea am. Dupa cum spuneam… recunoaste… este cu prostii… da vreau… si restu’ baietilor… ne inviti?
Ce-i aie?
Băăăăăăăi.. ce se leneveşte unii în ziua de joi. Răspunde aşa, la grămadă, la toţi, de parcă ne aruncă un salam. Sunt dezamăgit, DA ?!?!?!
Increfuckingdibil, krakila, murdară minte mai ai! 🙂 Ia chinuiți-vă voi să spargeți autorizația la blogul ăla și, cînd reușiți, să m-anunțați ce-ați găsit acolo și dac-ar fi meritat banii de abonament…
Basty, io nu doresc să dezamăgesc pe nimenea.
Vă rog să nu mă întristați, da?
Ziceţi voi ce vreţi, eu nu vă voi fi crezut vreodată… Mie o să-mi dea premiile, vedea-ve-ţi, şi atunci o să mă râd despre voi care m-aţi crezut naiv să cred în asemenea lucruri precum se aşteaptă un terorist la cele 40 de virgine promise. Vedea-vom cine va rânji la fine, ignoranţilor, mai puţin tu, monica; tu nu crezi că Darius are inima atât de rea încât să nu-mi dea ceea ce mi se cuvine de drept, nu-i aşa?
Stăi că facem public tăt. Amu. Monică, s-auz cum ţipi şi te rogi că să nu. Bine zis Basty, aşa, la grămadă? Zici că suntem la…, doamne iartă-mă.
M@riansky draghe, nu că ar ave’ inima rea, că n-o are. Da’ de unde nu-i, n-are ce-ţi trimite. Şi dacă, prin apsurd, ar fi, i-ar fi lene. Uită.
Da. Imediat. O clipă doar, să-mi dreg glasul și țip numaidecît. Dar nu pot să țip decît pentru urechile lui Hudrea, căci doar cu el formez familia care este.
Așa că voi, restul, bec off.
Darius, dormi în ghete? Tu nu vezi în ce hal a ajuns jegul? Treci și moderează!
Hudrea: Monica cu M mic, ca iar se fac confuzii…
(M)onica: M-am chinuit, adica am incercat cu ID-ul lui Hudrea si nu a mers… M-am extenuat… Recunoaste, este cu prosti! Spune-mi mie ca restu’ nici nu au habar despre ce vorbim (ei doar se prefac foarte bine), ca mi-a zis Darius ca nu prea stiu sa dea clice pe lince. Invita-ma si iti spun eu (daca) ca a meritat. Sunt mai curios… Da’ sa fie cu prosti!
Avea treaba darius ca el e om ocupat nu ca voi. Am avut si eu treaba de n-am fost prezenta sa vad cand Hudrea ma face pitzipoanca pe blog. Nu ti-a ajuns messu, ei? Hai ca vorbim cu cineva sa faca un banner, cred ca nu s-a vazut destul de bine. Daca e frumos, mi-l pun pe blog. Ca deja ma superi. Multzam.
Io am prins vag că se pregăteşte o mârşăvie, da’ încă mă scârm în buric relaxat, c-am înţeles că Hudrea o iniţiază şi i se alătură ăilalţi ameţiţi. Deci o să mai dureze…
Zap, nu plînge, că ne făcu pe amîndouă. Da’ io nu-mi pun banner pe blog. Las’ să mă expună Hudrea, mînce-l mama pe el de complotist! 😛
Compotist eventual. Că până acu n-am iniţiat complotul. Fiţi şi voi mai discre(te)ţi, ce dracu.
@ Darius
Să-ţi explic de ce este isteric Bibliotecaru. Un “prieten” necunoscut cules probabil din spaţiul virtual, s-a gândit el să-mi fure identitatea de Bibliotecaru şi să facă diferite glumiţe pe bloguri în numele meu. Cât timp habar nu avea de adresa de email (căci sper să nu o fi ştiut), exista un mijloc de a se identifica cine sunt eu şi cine nu sunt eu. Acum, dacă are şi adresa de email… nu-mi rămâne decât să-mi asum glumele lui cretine… De ce? Pentru că domniei tale nu i s-a părut foarte importantă o adresă de email. Nu mai vorbesc de zecile de spamuri care deja au început să curgă şi care mă urcă. şi ele, pe pereţi. Dacă aş fi vrut să dau adresa de email cuiva, o dădeam şi singur, nu era nevoie să arăţi lumii că o ştii. Ruşinică stimabile, ruşinică. Mă mai gândesc dacă mai intru la tine la blog, că văd că-mi trădezi cu uşurinţă încrederea pe care ţi-am acordat-o.
Ce spamuri, behei, c-am şters-o cu instantaneitate! Tăăăt crize, crize. A şi apucat prietenul s-o vază etc. Ca să nu-ţi aduc aminte de IP-uri.
Astfel… ia-mă-n braţe.
eu sunt de acord cu bibli. propun sa banam pe darius de pe forum. sa se multameasca doar cu articolele.
si a doua sanctiune, mai blanda, bibli sa se ia cu sia.
si a treia sanctiune, mai dura, darius sa compuie manele.
Bă, da’ ce anarhie acilea… Adică un’ ne credem?
krakilla@yahoo.com -daca se poate, niste conturi pe saituri porno, da’ din acelea cu plata, ca pe cele gratis este deja. Si pe Povestile Veveritzei, daca se poate! Si un cont pe haifaive sa fiu cu fratii mei cocalari, acolo! Dau si poze la fundul gol.. cu el plin nu am si nici nu vreau, asa ca, este interzisa abordarea pe mess de catre gaozari si ciufuliti, eventual emo. Cand eram eu emo nici nu era la moda… Acum nu mai sunt ca m-au dat afara! Vreti si parola de yahoo? Na: ********! De ce nu apare ba?
nu merge parola aia.
Mai ardelenilor, voi va plingeti de 31 de grade ? Pai bucurestenii la 31 de grade se intreaba unde si-au lasat geaca. Acum citeva zile am racit cind a scazut sub 30. Aici exista termometre de iarna si termometre de vara. Alea de vara afiseaza de la 35 de grade in sus; sub 35 se sparge mer curul din ele si d`aia trebuie tinute in locuri speciale.
@ Biblio: dragule, eu am un site public, am adresa de email expusa acolo la liber si spam = ciuciu. Dupa cum se spune in popor daca vrei sa ascunzi un lucru atunci pune-l cit mai la vedere. Descurajeaza instantaneu.
Problema ta sigur vine de la anumite pareri in anumite cazuri.
Baaaah…. de ce ai aceeasi parola cu a mea?!?!
Glumiţe cu parole. Bun.
Bibliotecare! În braţe!
Ma duc sa-i iau adresa de mail lui Marian S!!! Ii fac zile negre… Nu stiu de ce nu imi apare parola de pe Yahoo. Cineva cred ca o modereaza! Asta e: ********!
e dragut [haidem să nu mai facem reclamă, bine? o tură-i destul].net , mersi de el 😀 [în plus, e o imitaţie de cocalari doar.]
aoleo…. toata lumea are aceeasi parola ca mine…. jeeeeesus….
Tre s-o schimb…. Cred ca o s-o fac ****_***
Şi se lăsă tăcerea. Somnul cuprinse acastă mică dar locvace comunitate jegăriană. Ta-daaaa. Trezirea! Nimic? N-ai cu cine dom’le, n-ai cu cine. Văz că Darius e cam apatic zilele astea, deci îmi permit (Pot, jegărimea ta? Dacă nu pot, şterge tăt ce-am scris sau spurcă-mă cum ştii mai bine, că n-o să poci să-ţi răspund. :D) să iau puţin frâiele jegului şi să-l dezmorţăsc puţin.
Ca să nu vă apucaţi să tăt întrebaţi ca babele, vreo 10 zile, că “unde-i Hudrea, unde-i Hudrea” (no bine toader, n-ar fi întrebat nimeni, dar să presupunem): vă pup de pe-amu pe tăţi călduros pe chelie (care aveţi) ori pe frunte (restu’), mâine dimineaţă la prima oră plec în concediu. Fără net, fără jeg, fără manele, fără Gâdea, fără studenţi, fără şef, fără. Admit, am roaming, să mă poată suna monica. Voi restu’ să nu îndrăzniţi. Eventual Darius, dacă arde jegu’ (unde arde înseamnă 777 de comentarii).
Şi ca să nu ziceţi că nu contribui cu nimic la discuţiile ce, desigur, or să vină în aste zile care (nu-i aşa?) or să vină şi ele, vă las cu limbă de viaţă câteva întrebări la care să cugetaţi şi pe care să dezbateţi. Sau nu.
De fapt, să-l facem CONCURS. Cu premii. Ce se dau.
1. Unde merge Hudrea în concediu şi cu cine? (unde unde se referă la galaxie, planetă, continent, ţară, oraş, ect.). De ce da, de ce nu? Argumentaţi.
2. Cum se cheamă locuitorii celui mai celebru dintre oraşele prin care va trece Hudrea şi dacă e bine că se cheamă aşa. De ce da, de ce nu? Argumentaţi.
3. Folosiţi, în context, cât mai artistic şi creativ, denumirea oraşului cu pricina (fără să deraiaţi în glume de autobază). Se cer (hehe) 7 propoziţii.
7. De ce mai bine stătea Hudrea acasă? Argumentaţi.
P.S. Primele 3 întrebări au câte 1 punct fiecare, a 7-a are 2 puncte. În total 7 puncte. Ho, nu săriţi la beregată. Organizatorul îşi arogă dreptul de a adăuga alte 2 puncte pentru merite deosebite izvorâte din combinaţii unbefuckinglievable de cuvinte sau pentru spirit deosebit de creativ, ori pentru haz peste măsură etc, etc, aţi prins ideea. Premiul e unul singur şi-l ia cine adună mai multe puncte. Care e premiul? Corect. Premiul se va adapta în funcţie de câştigător. Că nu poţi să-i dai acelaşi premiu lui toader, de exemplu, sau lui kraki, ori monicei. Se va negocia cu câştigătorul, pe jeg desigur, până se ajunge la comun acord. Cum că-i total dezacord. Dar premiul se va da. Cu preţul vieţii lui Darius. Am zis.
@2,3: no, binie şi tu meri în pula, hrvatska 8-|
Pentru că mi-am căzut examenul la tine, măgare, uite:
1. În Croaţia (Calea Lactee, Tera, Europa, Croaţia, Pula – printre altele). Cu turiştii. Deoarece nu.
2. Pulalăi. Ca tine (în acelaşi timp şi de aia).
3. Mie îmi place. Ţie îţi place. Lui şi ei le plac. Nouă ne place. Vouă vă place. Lor le place. Le place Pula.
7. Nu, e bine c-a plecat. De ce mai bine rămânea în Pula? Altă întrebare…
Aş zice că ţi-am stricat mersu’ şi ai putea să rămâi. Da’ nu… du-te. Du-te. Aştept.
Mamă dragă, deşi ai fost promtă, la ce ne referim noi se scrie cu P mare. Să-nţeleg că tu nu participi la concurs şi e altă discuţie?
Restul: de acum se poate câştiga doar la puncte, mai exact punctul 3. La nivel de creativitate. Bine, în teorie, desigur că nu se poate depăşi totalul meu, nici dacă ar fi doar această unică probă.
@ toader
Pe sia nu o voi lua, nu sunt inuman… dar colega de serviciu… hmmm, acolo este o ispită îngerească. Dar am să rezist. Şi ea va rezista. 🙂
În braţeee!
bine ma bibli. cum zici tu. daca tu vrei sa ramaie fata singurica …
auzi ma bibli, de unde vine Bîja?
hudrea,
1. tu mergi intr-o galmaxie mbeata. intr-un sistem solarm mbeat. pe o planmeta mbeata. pe un continenmt mbeat. intr-o tamra mbeata. intr-un omras mbeat. fiiindca mtrebe sa fii mranga ca sa pui asemenea intrebari si sa dai si premii.
2. se cheama mbetivi. fiindca au mbaut. e mbine.
3. mbetivii mbeau mbeutura. mbetivele mbeau mbauturica. mbetivii mdevin mmahmuri mdupa mbeutura. mbautura m in mexces mnuuu e mbuna. mbetivi mpatentati mce sunteti. mbetivilor. mbetivilor.
7. fiindca gaseai curve si acasa.
@ toader
Unde anume aţi văzut acest Bîja?
pai e in articol. da nu stiu de unde vine. fiindca daca vine inseamna ca jeg ar trebui sa scrie jeg-b. banuiesc ca pe dacian il cheama si axinte. ca sa iasa jeg-a.
🙂
Am înţeles…
mariana ciutacu (03.06.2008 11:50:27): Esti fericit?
Glad-Darius Groza-Bîja (03.06.2008 11:50:37): Ă… Da.
mariana ciutacu (03.06.2008 11:50:44): Aham
mariana ciutacu (03.06.2008 11:50:54): Ca te-am pomenit azi intr-un articol
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:05): E a doua oara cand imi zici
Glad-Darius Groza-Bîja (03.06.2008 11:51:18): N-am remarcat.
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:22): Eu n-am mai auzit alta lume in ultima vreme sa raspunda afirmativ
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:38): Pai, nu ti-am pus link, sa nu te fac de ras
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:42): Dar daca vrei, pun
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:50): Am intalnit si un roman fericit
mariana ciutacu (03.06.2008 11:51:58): Si are puterea sa reitereze
mariana ciutacu (03.06.2008 11:52:02):
Glad-Darius Groza-Bîja (03.06.2008 11:52:10): )
şi aşa mai departe… un nick nicos.
Care întâmplător este numele megastarului. 🙂
“Când m-am născut, părinţii au decis, dintr-un motiv sau altul – cred că e prima lor glumă ce-au ales să mi-o facă – să mă cheme Groza-Bîja Glad-Darius;”
Uăăă, mBîja e celălalt nume, originar de la Mirmen, deci videaz mogodro…
Vezi, mă, cine mă iubeşte ştie. Eşti un T mare…
si menumorut.
vigyázz magadra?
Da, din aia… Înapoi în camera ta.
Aţi văzut, mă, cum colcăie ungurii la tăt pasu’? Că nu te poţi culca liniştit.
dari, copchile, loază picătoare de examene, bine că eşti tu spiritual, başca grijuliu să vorbeşti frumos-cu literă mare, acu-i tardiv, dusu-i examenu, înţăleg ;;)
vigyázz magadra este un… fel de … “vezi pe unde mergi”?
Desi toader are o sansa absolut reala la concursul hudric, as vrea sa semnalez faptul ca a uzitat gresit initialele cuvintelor. toader, tttoate tttrebuiau sa inceapa cu “t”. NU cu m (mic)! Eu acuma ce mai fac?!?!?!
Deci, Hudreo, plecind tu in pct. 1 (cu sau fara satelit), este foarte posibil sa intilnesti (2) fie masculi locuitori (aici vezi participarea lui Darius de la acest punct) fie femele locuitoare (aici vezi pluralul bietei limbi romane). Caz in care ce orasu’ tau (3) n-ai stat dracului acasa (7), ca gaseai asa ceva si pre jeg!
Care jeg va creste mai mare si mai frumos, asteptind sa te intorci.
As vrea ca mirmen sa ia premiul, pentru cea mai concisa participare. Se poate?
Buna dimineata rau, ca e abia 7.
bhai monico, eu cred ca tu iei premiul, nu stiu de ce, dar simt o usoara favorizare in aer… mi se pare poate pentru ca tu esti singura care ai dreptul sa il contactezi pe dl.hudrea din experientele sale, ma scuzati, pulalaiste…
acuma in alta ordine de idei, am fost si eu acolo hudrea, sa stii ca nu-i mare lucru, vezi sa nu te’ntepe aricii de mare, si sa ai grija cum sari in apa, ca te’ntapa stancile unde ti-e lumea mai draga. pe scurt, e o lume ascutita in Pula.
Bibli: Îi “ai grijă”, ceva de genu’, spre “nu-i voie”, crez. Zapă: Am ii impresia sau lu’ Monica minusculă îi este ruşine să pronunţe numele urbei, care este “Pula”, în timp ce tu susţii că în ciudat acestui dezavantaj, va câştiga, fiindcă se are cu Hudrea? Fiindcă aş fi de acord, cu o condiţie: Dacian spunea mereu că n-am făcut nimica cu Jegu’ ăsta dacă nu se sinucide cineva din cauza lui – da’ dacă s-ar căsători doi comentatori, păi, ăla să vezi spike de trafic… “S-au cunoscut… pe un blog şi de atunci sunt nedespărţiţi…”
Buna dimineataaaaaaa… na ca mi-au luat-o altii inainte.
Ma agaseaza doo idei: aia din orasul cu nume greu de pronuntat se numesc de fapt pulifrici.
Si a doua: Monica se serbeaza tot azi ? Dar Madalina ? Dar Magdalena ? Ca “La multi ani“ vad ca n-a zis nimeni, `r-ati ai dracului cu melcii vostri.
Zappy: Tomnai tu, Brutus, sa insinuezi sinuos cum c-as avea oarece avantaje? Pai asa ma stii tu? Asa-l stii tu pe Hudrea? Ei, dracie…!
Darius: asta e visare cu ochii larg inchisi. Am sa-l contactez pe Hudrea conform procedurii si am sa-l anunt despre obiectivele tale.
Marian (a doua idee, ca prima e geniala 😀 ): io azi nu. Nici miine. Cica pe 4 mai ar exista o sfinta eu. Am sa verific. Tie, la multi ani!
Mda, ar fi misto…. doar ca…. bine, ma abtin, o las pe monica cu m mic sa comenteze mai departe. vezi fata ca deja ti s-au pus pirostriile, vino si dezminte ! (ca hudrea nu poate, e in pula, dar nici nu cred ca ar face-o daca i s-ar da ocazia)… plus ca…de ce sa nu pronunt numele urbei? cat timp ne referim la ea ca la o urbe, mi se pare absolut ok 🙂
nouajnoo. zappy, eu te plac. tu mă placi pe mine ?
o sută. dar desigur că mă placi.