jeg.ro: turul țării – Câââh!

[alternativă YouTube]

[Călătoria pe Twitter.]

[Citește primu’ articol acilișea.]

[Citește al doilea articol dincoloșea.]

[Citește al treilea articol acoloșea.]

Am băgat în prima serie de la ultimul articol 108 km într-una, de la Bacău, ca niște târfe de șosea pe tură dublă.

Poliție pe ruta Foșani, cam câți clienți pentru târfele mai sus menționate și toți reprezentanții legii aveau ba un sfat, ba vreo opinie, de parcă noi ne chinuiam să nu ajungem și să ne calce tiru’ cu tot dinadinsu’.

Conform aparențelor indicate de aparate, aș fi slăbit 10 kg, cââât?! Zece kile. Am făcut cunoștință cu diverși mușchi despre care nu știam că-i am, iar unii au apărut din neant pe inventar. Nimic exagerat, da’ 10?! Bine, fie. Zece.

La Focșani am stat două nopți la familia Codreanu, cu vecinul Teodor (9 ani) necontenit agățat de noi, mai puțin câteva clipe, cât a lipsit să ne aducă de la maică-sa câte-o icoană și câte-un îndreptar de spovedanie.

Am purces spre orașul Galați, al doilea ca urâțenie din România, imediat după Focșani, la 80 și ceva de kilometri de imediat după. Pe drum am făcut pană, da’ noroc că aveam petice de cârpit camera, că dup-aia s-a mai spart în același loc doar de două ori, până ni s-a rupt și pompa. Da. În două. O doamnă dintr-un gipan s-a ținut după noi juma’ de kilometru, buchisit de pe bannerul de pe spate și ne-a dat 5 lei, în mână, din mers.

Daniel: Do you speak English?
Flo: Yes.
Daniel: Je m’appelle Daniel.

Am scos-o la capăt trezind un nene duminică, iar la Galați nu ne-a întâmpinat Valentin Comănescu, precum era planul, ci cuprinzătoarea groapă de gunoi, fiindcă inițialul se îmbătase prematur de bucurie, cam cum și ejaculează.

El și amicul său, pe care l-am găsit beșindu-se inconștient în pat, rupt în gură, au ca hobby să se bată cu alți utrași, susținând cu mândrie și demnitate formația fotbalistică Oțelul dar de meserie sunt bețivani. Ne-au făcut turul orașului în linie dreaptă spre o bombă cu halba la 2 lei.

Lui Valentin îi lipsește flagrant un dinte în față, dintr-o altercație extra-atletică, dar nu-și pune altul deocamdată, că vine campionatul și de ce să și-l pună de două ori?

Doresc să le mulțumesc celor care mi-au urat lucruri de ziua mea și nu le-am răspuns la sms, că nu-mi merg tastele 1, 2 și 3. Dar mai mult le mulțumesc celor care s-au abținut să mă treacă prin complezența de-a mă felicita musai când a bătut miezu’ nopții.

Puțin după intrarea-n ziua mea, ne-au înconjurat cocalarii, că “de ce vorbim engleză, ne batem joc de ei, ca să nu înțeleagă”? Iar mai târziu în aceeași zi am decis că ritmurile mele și-ale lui Flo sunt paralele, că eu mă trezesc devreme, iar el bea târziu, așa că ne-am despărțit pentru câteva zile, urmând să facem litoralul separat.

La Galați, părinții lui Fenomental ne-au hrănit micește și ne-au dus să vedem șantierul naval.

Titlul e pentru că zona pre-Tulcea a fost cea mai urâtă din toată călătoria. Am ajuns însă la botu’ Delții și stau la unde-n-am-voie-să-zic, da’ tre’ să-i mulțumesc de la Carcea, deci mulțam. Într-o coincidență distractivă, seceretara lu’ nu-spui-cine citea Jegu’ și mă chemase de ceva săptămână deja.

La Tulcea se strâng fanii la rulotă în pelerinaj și mă așteaptă acolo până vin, fă, și-și țin prietenele priponite, doar ca să mă vadă, iar când apar le trimit acasă.

Și urmează să petrec o zi și o noapte doar cu cortu’ în giur, adânc în Deltă.

Dacă tot mă ploconesc, mai mult în cap, decât pubic, Noumaxului, care m-a făcut cu laptopu’ secund, fără de care timpul ar fi tot mai puțin, se face musai să-i mulțumesc și lu’ Flaviu, care mi-a dat deselereul lui, ca să pozez. Și lu’ Alex Bejan, că pe lângă biletul de bac, a scăpat 23 de lei donație. Draga de el.

***

Ș-una să-i placă lu’ amicu’ Ciutac.