jeg.ro: turul țării – Pleosc!

[Umblă vorba că azi, ziua de marț’, la 21:00, la Motoare. Mai vin prospectiv – Adrian Ciubotaru, Geo Atreides, Piticul Gratis, Gogu Kaizer, Artpi, Sebastian, Talida Păcurar, Răzvan Medrea, Adrian Hudrea Augustin, George “Gimel” Russo]

[sau pe YouTube]

***

[Călătoria pe Twitter.]

[Citește primu’ articol acilișea.]

[Citește al doilea articol dincoloșea.]

[Citește al treilea articol acoloșea.]

[Citește al patrulea articol încoaceșea.]

Programul zilei la Capitală:

Mă duc pe la Noumax, să le dau îndărăt Macbook Pro-ul, sperând să nu-l scap în ultima clipită, în fața gardului, în șanț.

Mă duc pe la Vitrina Bucale, să văz pe Artpi și colegii.

Mă duc și pe la McCann Erikson (unde lucrează un fost coleg de la Vitrina), cu scopul de a le vedea tăte planșele cu clienții și lucrările în desfășurare și a le fura tăte piciurile.

Mă văz cu Mana Ciutacu.

Dacă-i bai, sunt disponibil la numărul de deplasare 0741028758, unde mă sunați ca să vorbiți cu mine, iar eu vă răspund.

Mă văz cu amicii de la Low Riders.

Hát, cu siguranță că regiunea Deltei și litoralul au format partea frumoasă a excursiei noastre, care-i acum la mijlocul distanței, da’ aproape la finalul timpului.

Considerând că bunicul Petrică este din Beba Veche, cel mai vestic punct al teritoriului românesc, am decis în ultima clipită să schimb biletul de apăbus luat spre Sf. Gheorghe, cu unul pentru Sulina, cel mai estic punct al teritoriului românesc. Și-a urmat ca amicul austriac să meargă pe brațul sudic al Dunării, pentru a pescui, o activitate care, nefiind wireless, nu mă pasionează în mod special. Chiar m-am gândit la un sistem prototip de pescuit cu magnet-momeală, care să aducă prada la mal, dar fiind încă în dezvoltare proiectul, mă voi rezuma la a folosi internetul, ca obiect de divertisment.

Pe vapor înspre vărsarea Dunării m-am întâlnit cu 4 sibieni, care mergeau și ei tot ca să prindă pește, cu scopul de a îl găti și mânca cu sălbăticie. Pe oameni îi chema Alina, Lucian, Florin și prietena lui, pe care nu mai rețin cum au botezat-o, însă ultimii doi își spuneau între ei “măăă, pupu”, deci o să presupun că mă pot referi la ea la fel. Și pe toată durata șederii mele în Deltă am dorit cu ardoare s-o prind pe “măăă, pupu” de fund, da’ fără intenții mârșave, doar ca să văd cum îi, însă nu s-a găsit momentul propice, deși pe tricoul ei scria clar “you’re cute”, care sunt convins că-mi era adresat.

Am campat corturile dimpreună și, dacă m-a prins ziua de naștere cu două zile îndărăt la Galați, am zis s-o serbez cum se cuvine la baltă, cu prăjituri “din care erau la magazin” și un Fanta festiv, cu cei patru. A doua zi am luat vaporul întors, pentru a grăbi spre mare.

Am luat drumu’ cu vântu’-n meclă, care mă încetinea la 5km/h pedalând cu greutate. Din cauza vântului, nu meclei, care știm ce alte dezavantaje are.

M-au cules de pe drum amabilii muncitori Octavian, Ionică și Silviu, cocoțând întregul calabalâc pe Dacia lor și m-au dus de-a gratisu’ la Eforie Nord, ceea ce mă ajută la câștigat timp pentru pedalat pe Litoral, undei îi ceva, nu pân Dobrogea, unde-i câcat.

Am înâlțat cortul zvelt la 22:00, orbecăind, cu ajutorul gălățenilor dintre care o treime erau jandarm și polițistă, încă o treime erau mămică și nenea care dă apă Galațiului, iar restul o puzderie de prunci. Familia lor e deja vedetă, deoarișce au fost la Din Dragoste, ca să știți, da?

În prima zi de mare am pedalat la Constanța, la chemarea desperată cu oferte flexibile până la favoruri sexuale ale Alexandrei Bărbulescu, al cărui tată ne-a sponsorizat cu mers la aglutinat fructe de mare ca sparții, costând aproape cam cât am cheltuit eu în călătorie per total. Apoi ne-a mai dat și vită și ciuperci, din care eu nu mănânc pe principiul din copilărie, da’ tura asta mi-au chiar plăcut; iar eu știți că nu-s politicos, dacă era, le scuipam în bucătăria oamenilor. Ulterior, fata m-a dus și-n oraș, udne-am băut – ceee?! – un Long Island Ice Tea. Haaait!

Am ajuns, da, bă, biiine, și-n Vamă, că trebuia să umblăm în puța goală, să vedem țâțele goale și tăte căcaturile boeme. Ne-am întâlnit cu fosta primă prietenă Lia, știți, aia de-a născut Jegu’, fecioară fiind. Muza. Fufa. Cum doriți s-o numiți. Și anturajul. Și am beiut și halit cu ei, după care eu am plecat, iar Flo a – ghici ce? – rămas.

Vom tăia însă niște “curbe”, vorba ‘ceea, hâțânind toate catrafusele într-un tren, deoarece drumul spre capitală este o inutilitate. Voi saluta roial lumea la Bucale, fiind prezent din 27 seara (luni), până hăt miercuri, tot seara (între timp sperăm că ajunge și ălalalt amețit). Dorm la iubitul Sebastian. Sunt acolo aici chiar acum. Apoi grăbim tot feroviar la Timișoara, fiindcă ne așteaptă Tatiana în criză de timp, să ne-ntoarne și arate Herculanele. Apoi reluăm la pedală, pe ultima treime, via Arad, către Oradea, Zalău și apoi Cluj. Bine? Bun.