Darius Hero

La mulți ani alături de Daniela Gyorfi. La Hotel Continental din Timișoara. În 1997.

L

Dar acum suntem deja în 2010 de un an și mă duc la cotețul Orange – da? – unde grohăie a pagubă porcii bine îngrășați cu ocazia Sărbătorilor și zurgăle din zurgălăi, că câți bani au încasat.

Dat fiind că ne-a intrat Crăciunul pe card, săru’-mâna la patronat, mi-am zis să-mi fac un cadou. Și ce altceva se face cadou sieși, în anul în care s-a fondat hipsterimea, dacă nu un iPhone 4? Că doară nu facturi plătite sau întreținerea, pentru aia s-au gândit restanțe.

Există un sistem pus special la punct pentru țărani așa ca mine de a-și procura acest celular și a se da mari cu el, la transhumanță: să-mi amanetez grânele pe următorii doi ani și să plătesc ca bou’-n jug, tăt la lună, pentru ca să procur aparatul mai lesne. Dar sistemul există, deci trebuie folosit.

Radu Ceucă și-a luat și el la fel, majorându-și abonamentul la 20 și ceva de euro. Am luat-o ca pe o ofensă personală că el avea și am decis că-mi trebuie și mie, măcar la fel de puțin ca și lui.

Ajung așadar la guițăreală, cu maică-mea de toartă, că s-a făcut abonamentul pe numele ei, când încă sugeam la țâță. Și îi este încă necesitată prezența-i augustă, la fiecare secundă gratuită sau pe cost suplimentar. Nu că prin faptul că plătind birul de atâta timp ne-am aștepta la vreo facilitate de clienți fideli racolați direct din Piața Revoluției, înainte să se cheme așa.

Luăm un număr de la calculatorul de la intrare și ne punem la coadă vreo trei sferturi de ceas degeaba, că așa îi procedura la noi, bine împământenită cam din perioada de când am semnat contractul, când nu se găsea parizer. Întreb înainte cu inspirație dacă se găsesc iPhone 4 la dânșii în unitate. Răspunsul este că da.

Ne vine rândul și mergem la tejghea, unde operatorul – să-i zicem Virgil, deși Marius Iulian insistă să-i aflu numele cu exactitate – ne întâmpină cordial.

Îi spun: aș dori să îmi majorez abonamentul meu din tânără pruncie, să vă plătesc o cârcă de bani peșin în plus, pentru a-mi lua un telefon mobil modern, fiindcă sunt victima publicității și a invidiei.

Sigur, răspunde Virgil prompt cu o sclipire în ochi, pe care abia ulterior aveam să o înțeleg în deplinătatea subtilității sale. Îmi cere numărul de telefon, pe care i-l dau, că așa îs eu, prost. Virgul roia deja în jurul stârvului meu financiar.

Se uită în televizorașul lui secret și mă anunță aproape dezamăgit, dacă nu cu scârbă: nu puteți să vă miciți abonamentul la douăzeci și nouă de euro.

Stau eu și mă gândesc în capul meu antemenționat de prost, câteva secunde bune, de ce nu am puteam micșora abonamentul meu. De aia, fiindcă abonamentul meu este de trei euro. Deci “eforturile noastre conjugate” îl pot în cel mai fericit caz majora. Și-i explic lui Virgil, ca unui prieten.

Care mă tăvălește prin realitate: dumneavoastră aveți abonament de trei euro, dar faceți cost mediu lunar de 60. Ceea ce înseamnă că, dacă vă majorăm abonamentul la 29 de euro și vă includem minutele gratuite – și îmi zice în fața mea aia proastă de client tăntălău -, practic reducem încasările din totalul pe care îl plăteați până acum. Ceea ce nu putem.

Acest paragraf includea criza de isterie pe care a futut-o mami în sediul central reprezentanță Orange pe toată Transilvania, în Cluj-Napoca.

Și n-avem iPhone 4 pe stock. Adaugă Virgil.

Păi, spun eu pe de rost, deja numărând în gând cât Crăciun primisem pe card, când am intrat am întrebat cu gura mea de pe față dacă aveți, ca să nu șed în Sfântul Post al Crăciunului de am-pulea, cu scopul de a nu-mi cumpăra nimic.

S-au rezervat. De când am luat eu numărul, până s-a numărat. Fie. La câți euro îmi puteți micșora abonamentul în sus, de la trei?

Se duce Virgil să negocieze cu managerul, că nu mă putea minți de la sine putere. Deci el – să-nțeleg – să se certe ca o țață cu șefu-so, pentru mine, carevasăzică. Și se întoarce victorios: putem să vă reducem – insista cu asta – la 49 (patruzeci și nouă) de euro. Și am găsit și un iPhone pe stoc. Pe care îl și scoate cu emfază, ca de la negru.

Fac o concesie, fiindcă am frica lui Dumnezeu și zic că fie, am să procur acest abonament supraestimat, pentru avantajele disfuncționale pe care mi le oferă, în scopul obtuz al achiziționării aparatului care îl va solicita mult peste limita nevoilor mele, fapt care-mi însuși îmi va aduce cu sine pierzania.

Și mă sună a doua zi și zice, vocea conștiiței de la telecomunicații: aveți trafic de 100 și ceva de euro. Știți? Abonamentul e cu trafic inclus nelimitat, văd aici, dar nu e activat încă, nu v-au zis? Că la noi e foarte scump traficul de date, dacă nu îl aveți inclus gratuit. Hait!

Sesizarea 12131140, cu operatorul care-și asumă culpa, a fost înregistrată pe 21 decembrie, cu termen de soluționare de 7 zile, încheiate azi, după oricâte criterii din cartea de muncă și calendarul de sărbători legale ați calcula. Ce șansă amiabilă să-i dăm, acum, la cumpăna dintre ani, până năvălesc peste ei măcelarii de la Protecția Consumatorului, care citesc cu poftă reclamații stând pe budă, cât sunt reclame între Stela și Arșinel și care n-au făcut piftii de sărbători, dar se pontează de pe data întâi, la opt dimineața?

Mesaj către Gina: știi chiloții ăia pe care mi i-ai dat cadou? S-au terminat.

Update: Sun, așadar, să întreb de ce șed de deja 14 zile, pentru ca să mi se rezolve reclamația promisă în 7 zile… și-mi zice că un anume Cătălin se ocupă încă din 21 de reclamația mea, iubitul de el. Și nu mai prididește cu treaba. Și a făcut o notă de urgentare a reclamației cu 3 zile, făleleeei. Cam așa, până prin ziua facturării, numa’ bine să apuce la limită să mă puie să plătesc. Stau cu degetu’ pe anepeceu

Update iară: FICTORIE! Virgil de la Orange s-a îndetelnicit cumva-cumva, când și-a asumat culpa, a.î. ăștia chiar mi-au tăiat costul de-l sugeau de la mine, după ce m-au îmbârligat de am procurat telefonie de la ei. Măcar atâta. Tare posomorât era Virgil când mi-a spus… mai să cred că i i-or fi tăiat lui din salariu. Sau l-or fi biciuit la tălpi, în cadrul a ceva ritual obscur…

211 comentarii

  • mi-am amintit versul ăla și am întrebat pe cineva și a zis că e de Voiculescu. Și probabil că și titlul e corect ”fântâna”.

  • ma pis pe brumaru. a aparut in cotidianul si de atunci toate pizdele au lesinat dupa “poet”. avea dreptate darius : “lasa-le dracului, la toate le trebe pula”.

  • Și nu ar trebui să vă bucurați? Bine ai revenit, dragă toader. Ce mai faci cu vinul?

  • INSCRIPTIE PE FANTANA LUI NARCIS

    Strein alai dospeste in carnea ta oculta,
    Nelinistitii samburi placeri fagaduiesc?
    Esti robul noptii tale, Si taina nu te-asculta,
    Te-mprastii, pieri in altii ce te fagaduiesc:
    Apleaca-te in mine cu ravna lui Narcis,
    Adancul meu lunatic a limpezit un vis.

  • ce sa fac mitzo. ma gandesc la aia dupa locu’ 1. care cum a venit asa a si disparut. acu’ scrie in shuvoi pe feisbuc. si are sotu’ acolo. ce sa fac? ma consolez si eu cu fetele de pe aici.

  • Mdaaa, ce să-i faci! Că nu te consolează ele. Eu am fost deșteaptă când te-am refuzat. Vezi? Spre binele tău. Să nu accepți niciodată decât ce e mai bun.

    Poate îți declam altceva!

  • o faci pe nebuna ca sa iti dea versuri bibli si sa te curteze marien. da’ io nu-s gelos. ca tot mie ai sa imi declami versurile lui bibli.

    deci, refuz refuz da’ stii ce? sa fie calda. eu aduc vin de care vrei tu. fasolea e a mea ca nu se cade ca tu sa vorba aia in timp ce rostesti versuri spre bucuria urechilor mele.

  • :)))) tu te duci la paris sa iti faci poze cu biblioteca?:) ma, da’ esti fenomen. pe tine cum te agata astia pe strada?:)) “vai pisi, da’ ce ai citit azi de esti asa dulcica cu nasucul asta sub ochelari?”. :))) sau cu “vai tu mutzunache mic ce esti. ce simfonie ai ascultat tu cand erai mica de ti-au crescut notele asa frumoase?”:)))

  • hai bibli las-o in pastele ma-sii de vrajeala. eu dau exemplu de ‘telectuali din astia care plac la domnisuare si dupa aia le dau vin pe capul insulei. de france, bineinteles.

  • Să stabilim! Fasolea e a lui Marian. Literar o ard numai cu Bibli. Cu ügyvéd mă confrunt cultural. Tu ce valoare ai?

    Ochelari nu am, note frumoase am avut, de agățat niciodată că nu pun, cum se zice…, suflet.

  • a propos bibli. sa asculti anne legras. sa vezi ce fenomen e. canta in metrou si i-am luat un cd cu 10 euroi. faina tanti. canta ca dumnezelea.

  • mitzule, tu vino si ma dumiresti la sfarsit. lasa fasolea lui marian daca vrei. si luam un rubiniu ca sa ne cantam impreuna. tu cu vocea, eu la coarde.
    la note sa te vad.

  • Nu te-ai săturat să vezi cât de diferiți suntem? Că nu ne potrivim? Că pe zi ce trece prăpastia dintre noi se adâncește? Of, toader drag, nu mai bate la porțile care nu-ți deschid. Mi se rupe. Sufletul.

  • stiu stiu. diferiti suntem. asta incercam si eu sa zic dar nu stiam cum. vino ca ne descurcam si cu clapele. si nu bat la porti. eu le iau cu binisorul si cu dezmierdarea. pana se deschid singure. cu sufletul… rezolvam si cu ala intr-un fel sau altul. sa-ti linistim intai trupusorul ca la suflet se pricep ailalti 3. trag baietii astia niste versuri …

  • @ toader
    Maestro al fasolei…

    Eu cred că nu trăiţi în plaiuri mioritice. ” ‘telectuali din astia care plac la domnisuare”?

    Nu plac ‘telectualii la domnişoare.
    La domnişoare plac cei cu bani. Or intelectuali cu bani nu găseşti pe nicăierea.

    La doamne plac cei virili. Or intelectualii virili sunt un mit (sângele se duce preponderent doar într-un organ, în cazul intelectualilor organul este encefalul).

    Intelectualii nu sunt plăcuţi decât de alţi intelectuali… şi asta destul de rar, pentru că intelectualii sunt, deseori, vanitoşi.

  • Dar ce-ai zis clono! Ești profund necunoscătoare. Telectualii sunt cei mai apreciați de femei. Ele, chiar dacă se mărită cu milionarii, tot la telectuali râvnesc. Na. Că o fantezie. Dar voi nu știți. Și pierdeți. Voi telectualii, nu toader.

    @toader: nu vin!

  • Cred că ceva mai irefutabil decât ce există în mintea femeilor nu se poate. Posesoare de sâni fiind.

  • Nu. Deci nu m-ai priceput. Bărbați cu bani vs. intelectuali sunt ca femeia de scos în lume vs. gospodină. Cei din urmă nu sunt apreciați comercial, dar sunt preferați. Pe intelectuali nu se bat domnișoarele pentru că ei se distanțează trancedental de lumea obișnuită. Și atunci, tu dommnișoară, căreia îi place un intelectual din ce puncte de vedere vreți voi, merge la unul și începe o conversașie despre, să spunem semiotică și felul în care limbajul ne formează gândirea, și el te ia cu ”păsărică”, păi atunci nu e bine. Că el te desconsideră, tu te enervezi, îl bagi unde merită, el îți vede reacția, îți spune că ești cu adevărat doar o ”păsărică” și gata relația. Tu te duci atunci frumos la ăla care are timp pentru tine, care eventual te ascultă.

  • Mitzy, nu cumva e poezia asta?

    Cand falfaisi naframa in albul steag al mainii
    Se oglindea amurgul in apele fantanii;
    Alaturi, sagetata in inima de frica,
    In clipa despartirii gemu o turturica,
    O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,
    Crapand, inabusita de iarba somnoroasa
    Si, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
    Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,
    Trecand ca peste-o rana, pe-un vanat cer ca fierea.
    Plecat peste fantana, vedeam in fund durerea
    Cum turbura adancul venind sa se adape
    Si prefacea in sange clestarul scump de ape,
    Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar
    Si cum porneai departe si singura tu, cea fara
    De mila, luand cu tine in albul steag al mainii,
    Ca-n zari sa mi le fluturi, naframele luminii,
    Lasandu-ma, din golul fantanii cu balaur,
    Sa ma priveasca noaptea cu ochii ei de aur,
    Pe cand, cerand si dandu-si c-un bun ramas iertarea,
    Se-mbratisau in umbra iubirea si uitarea.

    “Despartire”, de vasile Voiculescu. O gasesti pe versuri.ro. Puszika drágám.

  • Nu e aia. Merga ACUM la bibliotecă.

    (P.S.: tu îți dai seama că am căutat „puszika-puszi” pe Google translate?)

  • Mitzy, păcat că ai primit feedback negativ.
    Eu întotdeauna ofer feed-front pozitiv.
    Iubirea ta de poezie mi-a adus aminte nişte versuri:

    Ea – De ce te-apleci deasupra mea ca o fântână
    De ce te chinui să araţi “în vînă“ ?
    Că doar ţi-am spus că nu te-apuc de toartă
    Ştiu: iar nu poţi. A dracu` cruntă soartă…

    El – Ah, iubito, nu lua în seamă-aceste
    Nevoi absconse, pitite în iubiri celeste !
    Roteşte-te ca roata de trăsură
    Să-ţi pun saruturi peste tot… şi gură !

    Sigur eram mai beat ca jimi cand le-am compus, sigur mai erau cîteva strofe, sigur nu mai ştiu dacă era înainte sau după, sigur am să mai compun dacă îmi găsesc o muză corespunzătoare.

  • Marian S: pentru o sutime de secundă am crezut că ai găsit-o. Dar am continuat să citesc și am recunoscut amprenta beției creaționale.

    După lupte seculare am găsit:

    Zaharia Stancu- Fântână

    Nu te mai apleca asupra mea
    Ca peste-o gură largă de fântână,
    Să n-auzi în adâncul sclipitor
    Izvoare cum se cheamă, cum se-ngână,-
    S-ar putea să vrei să guști răcoarea
    Fântânii fără cumpeni și găleată
    Și te-ai zvârli abisului din care
    Nu te-ar mai scoate nimeni niciodată.

    Din volumul ”Poeme simple” – 1927 – ”Miniaturi”

  • Fantana lui de dincolo de posta
    Tu te apleci spre el, ca closca peste pui
    Galeata s-a sricat si totul costa
    S-a fisurat si jgheabu din burta calului
    De maine va pleca la alte tzuturoaie
    Si totu-i va parea un scartait de lant
    Satula e sa bea apa de ploaie
    Iar jgheabul e crapat si-l doare-n zbant

  • Of, mitzy, mitzy… păi de la “De ce te-apleci deasupra mea ca o fântână“ şi pînă la “Nu te mai apleca asupra mea / Ca peste-o gură largă de fântână“ e cale lungă, draga mea.
    E ca şi cum cineva ar zice “ah, ce futai voi trage diseară“ iar tu auzi “ah, ce futai o să-mi tragă ăsta diseară“.
    Io-nţeleg că vrabia mălai visează, dar…
    Ziceţi voi, băieţi, am sau nu dreptate ?

  • Îmi pare rău, eu am fost cât se poate de corectă. Am spus CLAR că nu-mi mai aduc aminte versurile, dacă se referă la “ah, ce futai voi trage diseară“ sau “ah, ce futai o să-mi tragă ăsta diseară”. Futaiul fiind, desigur, doar un exemplu ilustrativ pentru a fac un bărbat să priceapă esența lururilor. Păi nu? Păi da.

    Și trebuie să recunoști că am fost suficient de aproape, având în vedere că încercam să-mi amintesc o poezie pe care am citit-o acum 6-7 ani. Ce bărbat își mai aduce aminte de futaiul vechi de 6-7 ani? Adică, vă rog, puțin respect!

  • eu imi mai aduc aminte de vreo cateva dintre ele. senzatiile astea sunt diferite. “fiecare femeie e diferita” la chestia asta se refera.

    am citit si eu postul lui bibliotecarul. va asigur ca scriu cu greutate fiindca de abia am terminat clasa a doua. dar ! eu nu cred ca de asta depinde. uite, eu unul nu as face nimic rau mitzei.

  • Jur dacă pricep o boabă din ce-ai zis. Probabil e ora de vină, dar totuși.

    @virusverbalis: a trebuit să strici tu toată atmosfera de profunzime spiritual-artistică. I-ați jgheabul și treci la colț cu mâinile sus!

    Câtă vulgaritate!

  • Musai,nea Ilie,care mulge vaca,
    Va face un calcul, cand va fata capra…
    Si , tot lui, gaina cu privirea sui,
    Ii va da raportu’, cand va scoate pui…
    Pana si purcelu-i pus la socotit,
    Nu mai stie scroafa, cu cati s-a..parlit…

    Nea Ilie-i frant si-ar striga la luna,
    Numara la oare, cu abacu-n mana..
    Nu le mai da boabe, face socoteli,
    Ii iese cu plusuri, da in balbaieli…

    Undeva, la “centru” , un ministru tamp,
    Le-a bagat pe toate in soft, intr-un “camp”
    S-au amestecat, ca sa fie bine,
    Si-a iesit pe dreacu, numa “bubuline”..

    E zarva-n cotete, in grajduri e jale,
    Cocosu-i in transa, pana-i este moale…
    Totu-i parodie,multi nu au habar,
    La Bucuresti,Botis,da la ..”circular”..
    Vai de muica lui si a cui l-a pus,
    Astia-s panarame si e putin spus
    ps/Pozele pe blog

  • bibli, bref, ai scris ca la aia cu studii multe penisul nu e cum trebe. eu recunosc ca nu am trecut de clasa a doua. dar ca oricum eu nu i-as face nimic lui mitzy. ca sa se convinga de taria convingerilor mele poate ar fi mai bine sa se dezbrace in fata mea.

  • Și eu ca fraiera mă gândeam la molestarea intelectuală. Dar după cum zici, cu clasa a doua, îmi dau seama că nu ai avea cum. Eu am trecut de clasa a doua. Nu mai am speranță. Sunt îndoctrinată. Dar tu poți să continui să mă convingi, că poate cine știe. Opun resistență, în principiu, pentru că dacă mă dezbrac și nu primesc feedback, pentru ce deranjul? Adică de ce să mă împiedic dacă cocoșul e șchiop? Și orb?

  • Va rog, putin respect, azi vorbim de Eminescu, da ? Tot in Bibli ne este baza. Sau, ma rog, in clona lui.

  • Dariusica, noi intelegem ca tu te joci cu ifonu` cat timp ne dam noi in spectacol pe aici, dar ai putea totusi sa intervii si sa ne spui ce mai face nea` pulica ala de la oringi, ce mai face oringiu` in general, cum iti merge ifonu`, etc.

De Darius Groza

Sociale