Mă, deci când eram io p-autostradă…

Am remarcat că povețele mele au mult mai multă credibilitate dacă le încep cu “Mă, când eram io p-autostradă…”. Lumea se oprește din argumentele ei idioate și ascultă fermecată.

Între alte învățăminte ultile de-ale mele: cum trec peste obstacolele vieții cotidiene, ca să mă pot întoarce la obșteasca-mi scârmare neproductivă în buric, în 1 pas simplu.

Când am ceva greu de făcut, de pildă pentru la lucru sau pentru școală, un examen, o licență, ceva, de cele mai multe ori sub presiunea timpului – deci în general treburi de fușărit – primii pași pe care îi fac în soluționarea crizei sunt să-mi epuizez toate sezoanele și sequel-urile de la orice serial sau film artistic pe care-l am pe hard-disk. După care mă apuc să citesc tot ce este scris pe Internet, despre orice. Oriunde. Iar mai apoi iau la rând toate clipurile de pe Youtube și de pe Trilulilu până le termin. Apoi mă-mbăt. Apoi mă culc vreo o oră și jumătate. După, mă scormonesc vreo douăzeci de minute în diverse orificii. Și cam cu trei sferturi de ceas înainte de deadline, mă cufund în muncă, fiindcă ferească Dumnejeg câte soluții urgente îți vin în minte când ești epuizat și cu nimic concret în mână. Găsești la scurtături superficiale pentru a ajunge la un final cârpit, de n-ai unde le pune.

***

În multiplele mele încercări disperate de a fermeca cu șarmu-mi atent contrafăcut încă o domniță, care să-mi cadă în mrejele meschine – oh, a câta oară? – după pleiada de naive ce au călcat pragul inimei miele și au ieșit care cum a apucat, pe geamuri sau ușa din dos (după caz)… am remarcat cu stupefacție că am omis un segment extrem de relevant.

Pe nesimțite (normal), nu am acordat atenția cuvenită unui eșantion reprezentativ dintre fetele pe care le puteam aborda. Să numim deci acest areal neglijat din plaja de oportunități eșuate – “partea de către epavă, pentru nudiști“, ca un titlu generic. Sugestiv, știu.

Până acum mi-am ales nefericitele jertfe fie din rândurile chelnerițelor, fie a juvenilelor nebănuitoare sau ale altor domnițe lipsite de o personalitate bine conturată, care să le ofere un firav scut protector împotriva intențiilor mele cu dublă valență.

De acum, însă, îmi voi canaliza eforturile spre… (tobe!) iubitele altora. Cred că am mai ridicat în trecut ipoteza că o iubită poate fi mai ușor de obținut după ce a fost muncită (să zic așa; în sensul de convinsă, compromisă etc.) decât de creat.

Totuși, niciodată nu am gândit în profunzime o strategie. Ei bine, A VENIT ÎN SFÂRȘIT ACEASTĂ CLIPĂ!

Am găsit băiatul (că așa-ncepe) în persoana stimabilului Liviu Oros, i-am găsit și prietena, în persoana viitoarei mele prietene, le-am dat amândurora târcoale, iar acum e momentul să atac precum o cobră de neîmblânzit. Domnișoara să rețină această metaforă, fiindcă se va regăsi în mai multe aspecte din viitoarea noastră relație.

Negreșit, caracterul meu celest nu mi-a permis să-i desființez individului viața așa, fără milă, fără o fărâmă de speranță că poate părăsi cu onoare ceea ce doar din curtoazie numim duelul. I-am cerut fetișcana cu vorba bună. După cum lesne se poate observa din planșa cu numărul 2, alăturată. Însă nenorocitul a ignorat cu inconștiență nocivă propunerea mea aristocrată. (Pe blogul lui încă se mai discută despre această dilemă.)

Nu-mi rămâne, așadar, decât să-l tăvălesc prin realitate, deposedându-l de jumătatea sa mai bună, pe care n-o merită.

***

In acest scop, am găsit accidental (pe niște dischete mai vechi pe care-mi salvasem misiunile din Prince of Persia 0.1 și Nibbles) un scurt filmuleț de 10 minute despre mine și calitățile mele extensive în materie de amor, societate, supraviețuire, afaceri etc., din prisma colegilor.

***

Începând de acum ne vom adresa fâței cu “Carolina”, uneori însoțită de interjecția “Oh!”, după interpretarea șlagărului cu același nume a cantautorului Romeo Fantastick, Regele Sexului, în direct la OTV.

De asemenea, pentru protecția stimabilei, am decis să îi cenzurez înfățișarea…

[totuși, pentru doritori ce nu se pot stăpâni, iată aici o alternativă mai puțin restrictivă]

Ca o notă personală: fă, domnișoara, ai face bine să te dovedești a fi exact cum mi te-am imaginat și când îmi vei aparține.