Există multe elemente în lume a căror coliziune fatidică întâmplătoare poate schimba însuși înțelesul existenței. Iar toate aceste elemente decisive sunt împărțite pe nedrept în mod egal între doar două ființe.
Ele sunt mama mea, despre care putem spune îndeajuns de concludent că vi l-a dat pe frate-miu, respectiv iubita mea, care vi-a răpit pe mine.
Forțele lor potrivnice cumulate pot contracara cu ușurință expansiunea Universului, redusă la statutul umil de biet pârț. Prin descompunerea metodică a logicii, o ocupație de-a lor încadrată ca pasiune relaxantă și practicată activ, când nu se alternează în a-mi redefini mie sistemul de valori din plastilină, după cum consideră ele mai potrivit. Deoarece natura singură, dezlănțuită nu va putea egala energia stocată în materie negativă rezultată de pe urma competiției acerbe și infinite dintre cele două de a debita una dintre ele o tâmpenie mai mare decât a reușit precedenta.
Vom zgâria în aceste rânduri o subțire pojghiță care s-a sleit peste bulbucinda distrugere a spiritului uman de care sunt capabile.
Carmen
Mama mea are obiceiul bine exersat de a urla descreierată la toată lumea de prin casă, de obicei de sărbători, imediat după ce ea a spart un obiect, ca să identifice mâna criminală care a pus aia acolo. Ca de pildă, la Sărbătorile Pascale ale anului trecut – când a deschis frigiderul și a cotrobăit minute în șir în el după muștarul dijonaise, pe care toți insistam că nu vrem să îl scoată, chiar dacă e cel mai bun muștar, făcut în zona Burgundiei, în Franța. Până a împrăștiat prin toată bucătăria o farfurie cu drob de miel înfundat în maț de taică-miu personal, cu degețelele lui iscusite, provocându-i acestuia din urmă o serie convulsivă de atacuri de apoplexie. Același tată care o rugase să nu pună încă drobul de miel în frigider, că mai mănâncă copiii și că deja i se vede bine fața de masă cu iepurași, chiar dacă are platourile pe ea și o acoperă. Concurs de împrejurări la finalul căruia a și fost găsit vinovat.
Cu ocazia Crăciunului, am aflat cu toții că muștarul dijonaise ar fi totuși parcă nociv, conform Formula As, una dintre sursele pe care se bazează mama mea, în vasta ei documentare, când n-o citează pe tanti Edit, că tușește tebecistă în ușa agenției de turism, între un stins de-o țigară și aprins de alta.
Ada
Pe iubita mea o transformă la nivel primar (într-o bestie feroce însetată de sânge, să zicem), dacă aduc orice tip de modificare, cât de minusculă, la indiferent ce îmi gătește ea. Incluzând dacă a ieșit ceva grețos și ar putea fi îndepărtat de otravă și adus mai înspre comestibil – tot pentru buna ei dispoziție – doar înecându-mi glandele gustative cu supradoze de erori aromatice, ca să îmi înșel organismul, iar acesta să aglutineze fără filtrări și obiecții.
Însă, cu regularitate, ce-mi servește ea este desigur apropiat de perfecțiune, dacă nu chiar după, totuși simpla mea intenție de personalizare a mâncării, ca un omagiu adus dedicării cu care îmi este oferită, este întâmpinată cu răcnete și violențe de nedescris, de parcă iubirea mea față de ea s-ar rezuma la prima îmbucătură care trebuie să se suprapună negândit cu o reacție necontrolată de renaștere.
Carmen
Maică-mea s-a certat ca la ușa cortului, zbierând argumente de o coerență îndoielnică de la balconul etajului al patrulea, către portarul curții din spatele blocului, absolvent de două clase cu program special, explicându-i academic că ea nu face – câh! – mizerie, ci aruncă sarmale proaspete pisicilor din jurul blocului.
Membri ai cărui cartel felin îi cunoaște personal, pe fiecare în parte, în care are deplină încredere și care sunt educați – într-o comparație evidentă cu portarul, deci despre cotoii ăia râioși vorbim – cum să se comporte și să nu rămână dezodine, după ce au sfârtecat ca niște turbați, scoțându-și una celeilalte ochii, parizerul de la prânz.
Ada
Iubita mea dă în isterie patologică, dacă îmi așez orice obiect străin în ceea ce ea definește ca fiind mijlocul camerei. Aparent disciplina aceasta a lucrurilor este una foarte strictă, iar eu nu reușesc să o înțeleg și urmez. O cauză ar fi că mijocul camerei ei este foarte vag conturat, în oricare dintre încăperi, orientarea fiindu-mi perturbată de maldărele de haine înnodate claie peste grămadă sau scrumierele lipite între ele cu ambalaje.
Se vindecă brusc la mine acasă, pentru că știm prea bine că apartamentul în care locuiesc eu este nemărginit, încap în ele toate aspectele, consumate peste tot, mai ales “dischete cosmetice” și veselă de care nu știu că am și din care eu nu mănânc niciodată și deci nu are cum să aibă un mijloc al camerei un astfel de imobil, după care să ne ghidăm unde să lăsăm orice pe unde ne pică din mână.
***
[vezi și Registrul Diverse!]
Vai Doamne dar urâtă mai sunt. Și nu. Violetul nu e culoarea mea. Niciodată. Dar mă rog. Fie și postarea lui toader ca să vă umple fanteziile.
epo, și tu acuma crezi tot ce zici. Of! Oficial mi-ești dragă. Păcat că nu sunt lezbiană.
Toad’, nu-mi place când rămân nestisfăcută. Nu știu cine te-a mințit.
esti urata,da.bun,am lamurit-o si p-asta.ca esti proasta e evident.
daca reusesti sa retii cele doua aspecte,ti-ai atins obiectivul existential.
mereu savuros:)
taboi, si tu esti tu tipa? tu cine ai fost?
uh. mitzule. hai, mai treci o data sa nu iti fac nimic. da’ dupa aia gata. nu va mai saturati…
dupa aia te duci la marian. da? ca eu dupa vreo doua-trei dati de nimicuri din astea ma plictisesc. si asa fac o exceptie cu tine. dupa aia trimite una misto. dar mai putin plangacioasa. dupa ce nu facem nimic sa nu vina aici sa urle ca am parasit-o si p’aia si ca sunt nenorocit.
am vazut pozele palaristei pe feisbuc. da. saraca. e fata frumusica. nu putea sa te lase lui pastaie? macar ea te stie.
Băi, că nu mai apar pe aici cît timp vă futeţi voi în gură e oarecum normal.
[ Că pot şi eu să-mi dau drumul la gură (tastatură) şi să vă bag in corzi, nu alta ! Prin miticie avem înjurături mai savuroase, vreţi exemple ? ]
Că nu mai apare nici Bibli e la fel de normal.
Ar trebui însă să vă dea de gândit că nici măcar jimmy nu vă mai dă replica. Asta înseamnă că deja aţi depăşit o limită.
Hai, lăsaţi prostiile şi treceţi la treabă. Adică articol nou.
Scrisoarea unui terorist arab catre seful sau :_____ Zalutam rezbekt vechi, Jefu. Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la popou, noi luat popou fok.. Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…! Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate. Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam.. Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei… Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la România , mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, cakat be mine de frica! Jefu, ma indorg acasa! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!
Eu am salvat poza aia utila, sa nu mor prost. Ma amuza vitejii astia din fata monitorului 🙂 de a-ti fi la noi in maramu’ si ma injura vreo unu’, scoteam briceagul la el 😀 Darius tine-o tot asa(pui de comunist ce esti).
@ Ticu
Nu-i maramureşean care să nu spun brişcă la briceag. Să vă explic, brişcă vine din maghiară (bicska, adică brici), briceag vine din turcă (biçak, adică brici). În concluzie “brişcă” e ardelean get-beget, “briceag” e mai dinspre Dobrogea. 😆
@ Bibli: Ştii, la început m-am gândit că omu` e maramureşean de import. Ai dreptate cu briceagu`.
Domnu` Ticu, o sugestie, se poate ? Aţi face bine dacă aţi studia mai bine gramatica limbii romane. A-ţi ridica permanent nivelul de cunoştinţe este o preocupare nobilă.
Ungurii si realizările lor mărețe. Să nu ne facem că uităm.Nu-i așa, ugyved?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_din_Ip
http://www.martiriromani.com/TeroareaHorthysta.asp?ID=25
http://www.trilulilu.ro/petreradu1/37eb08cdb831dc
Asta e harta cu Ungaria mare a lui ugyved.
mars de aici gunoi xenofob.
Subscriu. Nu suntem la Ip, în 1940.
Ugyel n-a masacrat români.
Nimeni nu vrea Transilvania.
Bun? Biiine.
Apropo, io-s din Sălaj, hehe.
o singura tara, un singur cuget, o singura paine pentru noi toti :
America!
Deci articol nou. Ne-ai rămas dator cu doo chestiuni:
1. Ce vrăji a mai făcut ifonu` ?
2. Câţi kilometri de aţă ţi-au intrat în turul pantalonilor ?
Merge să faci şi film pe chestia asta.
Cum n-o vrea nime? Draga de ea .. stai sa termin tigara si-o mai iau eu odat’
Eu nu mai înţeleg acest blog… Unde găsesc subtitrarea?
Rafael Alberti -Engaño
Alguien detrás, a tu espalda
tapándote los ojos con palabras.
Detrás de ti, sin cuerpo,
sin alma.
Ahumada voz de sueño
cortado.
Ahumada voz
cortada.
Con palabras, vidrios falsos.
Ciega, por un túnel de oro,
de espejos malos,
con la muerte
darás en un subterráneo.
Y alguien detrás, a tu espalda,
siempre.
cand si cum s-a tras concluzia ca epo aia ar fi pizda?
Jimerino,cum adeca de une?S-au fecut anlize-n vitro..
Îţi plăcu concertul de sâmbătă seara? Te-am văzut în Boiler. Aveam impresia că eşti mai înalt (a se citi „impunător”) şi mărturisesc că am avut o mică dezamăgire. Nu ţi-au cerut buletinul la intrare?
isis. sa vezi ce dezamagita ai sa fii cand are sa te violeze la iesirea din boiler.
Încercam să stau pe lângă ăla de la OCS, care credeam eu că e mai impunător, da’-i trebuia o lădiţă.
N-am mers pentru concert, nu ştiu eu ce-s alea. Mă duceam să privesc publicul privitor la rândul lui.
Da’ gras nu eram, da?
@isis: și eu am avut aceeași reacție. Numai că nu cu înălțimea. Credeam că eu un om cuminte. Dar no. Aparențele pot fi înșelătoare.
@Darius: hai, no! Ai nevoie de confirmare? Care e rolul poselor demonstrânde de pe Facemook? Nu d-aia? Că înțelegem noi sistemul de valori din plastilină. Dar totuși droguri legale cu chitanță.
@toader: asta ca să compenseze faptul că tu nu faci nimic și să apeleze la tine? Aruncă mâța în curtea lui…
isiso, dacă te violează ăla fără buletin (la intrarea sau ieşirea din boiler, n-are contează) tot tu intri la pujcărie pentru corupere de minori, fie ei şi perverşi.
mon cher toader, de unde ştii tu c-o să fie dezamăgită fata. să te violeze un virgin nu e puţin lucru, mi-a zis mie una care-a păţit-o şi i-a plăcut. zicea că pîn-a reuşit ăla să i-o vîre deja începuse să se gîndească să-l ajute, cumva. ce să mai…
mă rog, femeie, nu poţi pune bază pe ce scoate pe gură.
miţo! care blog tufată! nu-l găsesc, e la secret?
Da. Este. Tu crezi că eu sunt vreo profioare sau ce? Că m-am dat pe lângă Darius-san ca să fiu promovată? Ca să apar? Sau cum? Greșești. Eu sunt fericită cu cei 5 vizitatori pe zi. (Care probabil că nici nu citesc articolele. Și care probabil nici nu știu românește. Da. Am și d-ăia. Dar astea sunt detalii care nu merită discutate.) Bine? Sunt modestă. Că eu nu mă lafăi ca știm noi cine cu 200 de comentarii la articol.
mitzule, tie iti viziteaza contul de pe fesebuci doar 5 vizitatori? fa-ti blog atuncisha.
Nici nu concep!
E bine si cu blog, ca te-mblogaresti des si cand iti vine…
@virus: Mda. Și eu aștept un 28 februarie al meu cum așteaptă SUA 14 iulie și Ponta căderea lui il capo di tutti capi.
bai, sa va dau o veste !
mi-a zis darius ca face tot ce e omeneste posibil sa puna neintarziat un articol nou pe acest blog. ca a notat toate solicitarile si ca in sfarsit se simte si el blogher dupa atata amar de vreme.
deci asteptati-l!
lasă, miţo. nu mai pune la suflet că-s puţini, sînt importanţi, asta contează. şi de fapt 5 înseamnă destul de mulţi.
oricum, că tînărul are 200 de comentarii la un articol nu-nseamnă decît că e un leneş şi-un nesimţit! tu n-ai decît 5 pan’că scrii la foc automat.
DA! Ca să am și eu dungă sub nume. Să se facă lăbuța când treci cu cursorul peste.
deci, am ras mai tare ca la stand up comedy, mai ales de scurta rivalitate dintre ungur si celalat, care o fi fost ea, el, in fine. lasa tibi ca nu furam…
Mitzilixule, ai desenat un blog frumos. Da` de ce pe blogspot, de ce ??? Ca e complicat si se incarca greu. Treci la wordpress, pliiiiiz.
Bai, m-ai bagat la moderare ???
N-am găsit pe la spam numai ceva Miţă şi un Ugy.
Ba, gata, te-am dibuit. Eşti bine.
Pai ce se-ntapla pe 28 fevroarie? Daca ti-e jena ,lasa sub tacere…
Nu, am geșit. Era 28 noiembrie. Era ceva cu erecția intelectuală. Mi-e jenă. O las. Că eu nu sunt atât de genială. Trebuie să muncesc pentru puțin.
Sa-mi bag, nu i-am pacalit nici asa. Vezi ca iar mi-a tras-o. Cred ca e A kis met, de la o vreme face prapad pe unde trece. E un update gresit, sa speram ca il repara.
s-a consemnat prima gluma decenta a lu’ mighty mo. ai de dat de baut, intorcea-te-as pe toate partile!
sau intoarce-te-as, sloboz. pe toate partile e de baza, sa stii la ce sa te astepti.
Dau. Da’ tu bei ce-ți pun eu în pahar. Bine? Să nu mă refuzi. Că mă supăr. Și dup-aia nu mai ai ce întoarce.
mitza stie. a prins gustu’ la barbati insurati. 😉
Un pahar de Odobesti. Da, un pahar de Odobesti am in fata in momentul asta cititorule.
@toad’: vai, micuțule! Vai de tine! Am auzit că buricul pământului e undeva lângă Paris.
Ce-i drept, poate că ai și tu dreptatea ta. Bărbații însurați sunt mai profunzi și mai serioși. Mie îmi plac mai ales ăia cu copii. Sunt foarte dedicați familiei…
@ Mitzy, hai nu fa pe interesanta mai mult decat te tine izmana. Adica curul pe izmana. Esti o super dragutica. Chiar foarte dragutica. Da, stim ca esti desteapta. Da, stiam ca esti super fetita. Amicul tau ugy, simtind atacuri bolsevice neprietene, el insusi fiind un bolsevic din aripa indaratnica, se retrage, cu toate ca nu-l cauta nimeni, in intinsul nemarginimei siberiene. Acolo te asteapta, numarand zilele, mai injurand din amicitie pe @epo, mai gandind la lunca Oltului de dragul lui virus, mai facand o trezire a diminetii peste marele oras al lui Marian, mai tragand cu ochiul la viata. Na mitzy, in cinstea ta si a celor de mai sus, inchin un pahar de Odobesti. Dragii mei dragi, dragul meu darius, iubiti-va dragilor! Viata inca e buna cu voi. Inca viata va traieste. Inca viata asteapta multe de la voi. Eu nu sunt in masura a da sfaturi, ca-s o panarama de om, dar va rog dragii mei, fiti buni, fiti drepti si fiti voi insiva, intoate zilele vietii voastre!