Nici o cauză…

Zice lumea că vrea cont, unde să trimită banii.

IBAN RO44 BTRL 0130 1201 H987 93XX, Banca Transilvania Cluj, Darius Groza

Și dacă vrea să mi-i dea în mână, să mă anunÈ›e să viu eu după dumnealor, să-mi scrie aici, că vin.

Contextul

Eu stăteam acum câteva zile pe Internet, acolo unde locuiesc eu de obicei și căutam niște filmulețe făcute pentru proști, din care să învăț mecanic să cânt fals un cântec proaspăt la ukuleaua mea, prin mijlocul căreia înșel audienÈ›a că eu aș avea înclinaÈ›ie muzicală și vreo anume sensibilitate faÈ›ă de frumos. Tot așa, căzând din click în link, am descoperit-o sub un bolovan digital pe Najmah Salam, care este o tânără drăguÈ›ică de origine singaporeză, studiind arte la Melbourne, Australia.

Pentru că ea cântă foarte frumos (am să vă arăt), iar eu cânt foarte urât și o consider direct responsabilă, am contactat-o, ca să îi comunic indivia mea nestăvilită. Puterea socializării dimpreună cu șarmul meu atent confecÈ›ionat ne-au adus însă împreună, mai aproape, unde ne-am cunoscut mai bine, împrietenindu-ne. Am reușit să trec cumva peste ura pasională faÈ›ă de talentul ei nemeritat, care mi s-ar fi cuvenit mie.

Ne-am povestit unul altuia emoțiile trăite cu omologii noștri de sex feminin și masculin. Eu i-am împărtășit ei cum o cunoscusem pe noua doamnă Jeg prin birt, cam torpilată și m-am înfierbântat cardiac, rostogolindu-mă necontrolat într-o deosebită dramoletă de amor, care-a implicat-o fără posibilitate de crâcnire. Asiatica mi-a zis despre cum ea îl cunoscuse pe imbecilul care o fermecase pe Chat Roulette, într-o sesiune unde ambii își căutau sex imaginar și-au sfârșit prin a se iubi în mod de-a dreptul tâmpit, cu decizii pripite ba de a veni ăla la facultate la ea-n oraș, în preÈ› de un an de zile, ba a se deplasa ea dramatică în Americă și a rămâne părăsită în terminal.

Și iacă așa am tot rezonat noi doi împreună. Cert este că dulcegăria asta siropoasă a lor este de-un patetism oribil, care mă face să plâng de compasiune, ca să nu vomit de greaÈ›ă.

Pe cale de consecinÈ›ă, voi avea iniÈ›iativa distructivă de a o tăvăli pe mica idioată prin realitate, cu toate costurile financiare și consecinÈ›ele emoÈ›ionale adiacente. Mai ales că mie îmi merg toate surprinzător de bine în viață, da’ până la ultimul detaliu, așa că m-am decis să dau înapoi societății, unde în acest caz societatea înseamnă pentru mine să fac idila ăstora să funcționeze, deși n-are cum…

Apropo, ea e Naj.

(și, din câte am priceput, ăsta e mucosul)

Să-ncepem!

Ea, din nefericire, n-are vreun diabet sentimental sau altceva, ca să licităm de urgenÈ›ă niște perechi de chiloÈ›i de vreo 2000 de dolari, să se ducă ea să se opereze sufletește în altă È›ară. Nici pe un sponsor pe care să-l amăgesc cu diverse beneficii din această epopee nu aș dori prea mult să îl implic.

Scopul final al deplasării fetii este de-o stupizenie profundă. Să se ducă cineva să se împreuneze cu vreunul agăÈ›at pe defunctul mIRC s-a mai întâmplat, dar distanÈ›a implicită era maxim Zalău – Șimleul Silvaniei, făcută cu Dacia break și nu se compară cu două continente diferite, între care trebuie să schimbe două avioane. SperanÈ›ele lor sunt deșarte, iar șansele vreunui happy-end sunt nule spre minus.

Dar de ce să nu-ncercăm? Mare scofală. Voi face rost de bani ca să îi finanÈ›ez prostia în felul următor: în lunile care urmează, ca o ocupaÈ›ie permanentă adiacentă vieÈ›ii mele personale, voi începe să cer împrumut câte 3 lei de la fiecare persoană pe care o cunosc în viaÈ›ă, bani pe care cel mai probabil nu-i vor mai pupa vreodată, decât dacă sunt dispuși să aștepte toată durata vieÈ›ii mele, până ajung înapoi la ei!

Dintre toÈ›i oamenii care au avut neșansa să își ciocnească existenÈ›a cu accidentul destinului care sunt eu, tot găsesc măcar un număr de 1000 care să nu se gândească în mod activ la această sumă neglijabilă, când va fi cerută în cele mai improprii momente, bani pe care oricum nu se așteaptă să-i înapoiez și o să trebuiască să se È›igănească o prea lungă perioadă, cât să merite.

Pe parcursul acestui efort mediocru, lăbărÈ›at pe atâta amar de timp, că doar nu ne grăbim nicăieri, voi mai face cunoștinÈ›ă nefastă cu amicii, rudele și persoanele apropiate acestor amărâÈ›i nefericiÈ›i, în număr de încă vreo mie, inconștienÈ›i în ce se și îi bagă. Ce, ei n-or fi având câte 3 lei fiecare?!

Până când strâng suma totală. Dacă se oferă cineva s-o dea pe toată pe degeaba, eu o să o accept fără să apuce să se gândească ce alegere neinspirată face, cum ar fi Dan Voiculescu sau alt ameÈ›it.

Rezumând

– nu cred că va funcÈ›iona, probabil iubirea se va risipi între cei doi, înainte să apuc să strâng toÈ›i banii
– cred că, dacă reușim (plural), vom fi strâns suma degeaba, că – cine știe pe ce criterii – se va întâmpla vreun eșec, odată ce se văd
– 3 lei fiecare
– voi nu trebuie să faceÈ›i nimic în mod activ, că vin eu; deci nu-i musai cu dat mai departe sau alte căcaturi, doar dacă vă trece neapărat; altfel mă descurc și singur, ajung să iau banii
– nu, ea nu știe de chestia asta, știe Jegu’, dar e în română și am scris cât am putut de alambicat, ca să nu reușească să-l traducă cu vreun motor online

Mna, cam ăsta e mesajul, mai uitaÈ›i-vă la muzică.