Suferințăăă, adunați-vă, suferă Darius și-a scris, veniți de citiți și de vă veseliți!
Așa – unde eram? Deci m-au ajuns regretele. Îmi pare rău după Bianca și mă doare, au, au, și-n același timp mă uit la relațiile altora și nu mă mai știu decide între dacă să-mi pară rău de mine sau să-i detest cu patos pe ei. Pentru că, firește, aia-i problema – nu că-s io tâmpit, ci că-s alții chiar ok.
Și, desigur, despre a-mi părea rău de mine este vorba – nu? – și nicidecum despre că-s un dobitoc notoriu, care nu e capabil să fie un bărbățel viabil și să aprecieze ce are când i se dă gratis și mai bine plătește pentru altceva (nu, n-am fost la curve), ca apoi să-și dea seama că e pe pierdere.
(Dar am fost cheltuitor.)
Sunt un fel de startup continuu pe venture capitalul emoțional al altcuiva binevoitor.
***
[Pe cine mai prostesc?]
***
Am cunoscut o altă fată – e o poveste tangențială, nu vă împacientați – care e chiar simpatică și rezonabilă, după criteliile mele nejustificat de exigente. Ileana sau Ruxandra sau ambele. Puteți începe s-o compătinimiți. Doar că stă la Ploiești, care e cel mai îndepărtat punct din lume, de oriunde ai porni spre el. Și, chiar dacă aș ajunge vreodată acolo, deși nu merge nimica-n direcția aia, e și mai înaltă cu 3 centimetri ingulgenți și pare cu atât mai de neajuns.
Pricepe tot ș-a zâmbit înțelegător la inițiativa mea, altfel chiar distractivă la grădiniță. Mă lasă s-o pup. Cam așa s-ar defini relația noastră. A durat o oră. Măcar mi s-a-mpărțit năcazu’-n două, eșuând acum pe mai multe planuri.
Și cu ocazia asta și văzându-i pe alții funcționând în jurul meu, doi câte doi, mi-am dat seama că ajung unchiu’ Petrea al Gugureilor. Nu-l știți, da’-l cunoașteți: e ăla din familie care e doar el.
***
[Jaj, nu mai beu!]
***
În sfârșit, să ne-ntoarcem la Bianca, considerând că orice-ntâlnesc de atunci e un surogat degeaba pentru ce-am pierdut. Iar când zic că să ne-ntoarcem la Bianca, mă refer că ce să mă fac acuma, ziceți-mi voi, cum!!!
Nu știți. Că veniți voi aici să vă tot zic io. Ei bine, plecați, fiindcă n-am.
Și tot ce-ați aflat până acum era greșit.
cînd (în africa fiind si facind pe centauru) ai privit drept în ochi puşca aia prezentată de un domn negru, te-a mai futut grija de bianca sau de oricine-n plm? zici ca nu foarte?
pai nu mai bine te mai uiti odata?
ps: imi sopteste bianca-n casca: mai corect decit “dobitoc notoriu” este “dobitoc sinistru”. yay, veselie, xoxo! ce-am mai ris…
pps: a, si bancul cu transilvaneanu la cules de melci are un inteles adinc in context. melcul: tzishti!
hai ca mi-e somn ca altfel te distrugeam gen.
Păi, hai că te las să te odihnești și mâine te aștept cu niște sens.
primul paragraf nu-l comentezi. pusca aia, fraere?
si chiar n-ai inteles pps-ul gen? poopy pa
ti-as da like da mi-am pus un adon de firefox de-mi deschide popupu ala intr-un container izolat ca sa nu ma trackuiasca nsa asa ca n-am cum dar uite scriu asta
hai si la o bere
Da’ ce-i de plăcut?… (Accept reticent berea, totuși.)
Iar la cerșit?
Tot ce ti-am spus s-a adeverit. Norocul tau e ca o sa treaca…
Mă.
Mişto barbă. Dar azi sunt cu offtopicu’!
Ia de colea info, ca să înţelegi de ce îmi vine când îţi privesc barba.
(Şi ca să imi fac publicitate, îţi dai seama).
Hai, că poţi. Eşti tehnic, ce pulile noastre? (Aplauze din public):
https://smro.wordpress.com/2016/07/28/fonturi/
Abia acum am citit şi articolul.
Să ştii că greşeşti. Femeile cu cele mai mişto ţâţe se găsesc la Ploieşti.
O fi de la petrol, n-o fi… treaba ta, eu mai cercetez chestia.
Se poate să ai dreptate și să fie din Ploiești. Dar ce te faci cu faptul că-s ploieștence?…
Sepukku, m-am gândit la un moment dat că trebuia să-ți dau ascultare.
După care m-am gândit că totuși ești și foarte prost…
> Păi, hai că te las să te odihneşti şi mâine te aştept cu nişte sens.
Nuca dodo are sens, dincoace lipseste.
Pina la urma ce s-o petrecut intimplator intimplindu-se prin “Africa” ceea pe-acolo ? Ti-or futut-o domnii negri pe Bianca sub nas si s-o suparat dinsa pe urma pe tine ca nici sa-i gonesti cind o contat n-ai fost in stare, nici s-o sugi dupa n-ai vrut, ca sa le cresti ce ti-or lasat cadou… vai vai. Asa ceva ?
Sau cum de v-ati despartit pina la urma ca ase minune de inca sa regret o femeie in viata n-am pomenit din experienta proprie.