Marius Iulian: Am visat că aveam un super-cal… Și îl călăream, că fugeam de un prieten de-al meu. L-am luat de la unu’ care a fost prins beat la volan și drept pedeapsă poliția i-a luat calul și mi l-a dat mie. Și era un super-cal: negru… și înalt… care cumva se apleca când treceam printr-o vie. Și nu mă loveam de nimic… Și avea viteză. Fiindcă eu recent disputam cu...
Mi se pare o activitate demnă de înveșnicit, mai ales într-un titlu. Mai studiez foaia și o să v-o arăt și vouă, când mă dumiresc, să nu știți ceva ce eu nici măcar nu pricep. Artpi a zis, din proprie iniÈ›iativă, că el îmi face caricaturi pentru toate articolele, dacă i le dau din timp să le citească. Pe acest articol de mai jos i l-am dat. Două zile prea târziu mai încolo, mi-a dat înapoi ce-mi...
La Zalău exista mai demult – și sper că încă mai există și azi – o taximetristă pocăită, modelul cu batic, la vreo 50 de anișori, care conducea – și sper că încă mai conduce și azi – o Dacia, modelul vechi, roșie, care nu era dotată și cu siguranță nu este dotată nici acum cu stație de emisie-recepție și nici taxator, nici număr de telefon pe portieră, nici nume, nici...
Bă, da’ dacă nu urăsc cu pasiune Cărturești! De mult am început să îmi înmagazinez în mine toată energia pe care mi-o dedic acestui sentiment, să-mi omogenizez convulsiile de scârbă și să mi le concentrez până îmi umplu cerul gurii, pentru că vreau să-mi cumulez întreaga emoție într-un singur conglomerat de scuipat cultural, sfârcâit din străfundul sinusurilor, doldora de venin, care să îi...
În plin demers excretor de scremere a aburindului produs editorial pe care vi-l voi defeca, m-am oprit constipat în următorea ocluzie rațională, pe care v-o și prezint mai jos, cât mai rumeg ce vroiam de fapt să diger, iar voi să analizați proctelectual. O discuție cu un cetățean! Deci m-am oprit! Am tras chiloții creativi pe mine, că deja scria individul tot articolul singur, numa’ trebuia...
Vă datorez multora un răspuns, deoarece mai toți m-ați întrebat de ce scriu așa rar și, uite, se face aproape o lună de când n-am publicat un articol nou. Într-adevăr, o explicație măcar meritați și este totuși necesară: fără motiv. Altfel, lângă sediul companiei la care lucrez există un ABC, adică o alimentară mică. Individele care o dețin și manageriază sunt trei. Noi le zicem...
Ăstea două propoziții sunt diametral opuse. Dar înseamnă ambele exact același lucru și e întotdeauna de rău. De ce? Am cunoscut o fată, deci, așa, cam cum sunteți conștienți că se întâmplă, mi-am făcut jocul meu ieftin cu ea, pe care îl știți cu toții, m-am dat în stamba caracteristică și i-am câștigat pe nimic întreaga simpatie. Nu-i nimic îngrijorător, că-și revine ea, dar nu și-a dat încă...
Nu mai prididesc să îmi converg cât mai convenabil munca de la Vitrina cu îndatoririle de pe blog, așa că am decis îmi păstrez îndeletnicirile mele firești și să continuu să fac filmele pe care le fac eu de obicei și doar să le semnez pe firmă. Bun? Ca să nu se supere nimenea și să fie toți mulțumiți. Și fiindcă noi deseară ne deplasăm festiv la microrevelion, ca să mâncăm și ca să ne bețivim...
Trec printr-o ușoară perioadă de neliniște ciudată. Fiindcă mai toate elementele de prin jurul meu se dovedesc fie false încă de început, fie defectuos administrate pe parcurs. Am senzația copleșitoare că se cumulează toate minciunile într-o tensiune dificilă, pe care n-o s-o pot stăpâni. Nu vă prea precipitați. Încep să pierd controlul asupra înșelăciunilor necesare, scornite de mine ca să mă...
Pentru că e cel mai aproape de ce cred că vreau eu. Nu cred că iese, în primul rând, și nu cred că, prin absurd, va reuși să facă vreo treabă, deși vrea. Dar e o sănătoasă opoziție cu a nu reuși să schimbe ceva în bine, când oricum nici nu vrea. Șlapii prezidențiali îi sunt prea mari, așa că mă mulțumesc cu un decent “Cernea Remus-Florinel în turu’ 2”. Fără linkuri și alte...
(citat de Călin Crainic, 31 octombrie 2009) *** Participă la cinj categorii: mâncăruri tradiționale românești, mâncăruri din bucătăria internațională, blog cu cele mai frumoase poze, dulciuri diverse și fripturi. Îl veți vota la: toate. Vă trebuie cont, se face cu ușurință. Maaarș! [acest promo a fost plătit cu trei mese romantice fără lumânări și cu sex la final, în doi, la alegera mea, cu cine...
Treaba cea mai urâtă e perioada dintre după ce lucrurile au început să iasă foarte rău și până când apuci să râzi de ele. Mie mi se întâmplă des. Eu tre’ să intru mereu în lucruri. Știu că n-or să meargă, or să iasă foarte rău întotdeauna. Fiindcă nu pot să râd altfel. Tre’ să am de ce. Însă tre’ să aștept pentru asta. Ca să-mi fac un flux continuu de râs, tre’ să mă bag...
Aș vrea nespus ca să răspândesc nimic decât o boare primăvăratecă înmiresmată, mereu, prin acest jurnal. Și vă zic din suflet că nu doresc deloc ca fiecare articol să aibă tematică profundă de bideu. Însă, ca niște cititori care intrați pe-un site căruia-i zice după cum ați aflat din nume – nu-i așa? – parcă vă așteptați. Și de asta veniți. Pentru că nu se poate altfel, de aceea...
Noi, la firmă, v-am mai spus, nu mergem la buda departamentului în care lucrez eu, ca să facem felul doi, pentru că are să pută și ne respectăm între noi. Așa face caca: miroase. Nu înseamnă că mergem la alte departamente, să ne căcăm acolo. Ei merg, că la ei e aerisește mai bine, da’ noi doar nu mergem la noi. Am găsit alte soluții. Nu neapărat ocluzia interstinală, nici Someșul. Însă...
De când n-am fost aici decât în spirit, nu c-ar fi însemnat ceva. Așa-i? Voi ați comentat mai departe, în neștiință, lumea se zgâia, eu am călătorit în țări, după care m-am întors din ele în aceasta, unde n-am mai călătorit, ci am locuit în continuare și făcut treburi, pentru diverse niște. Iar lucrurile s-au desfășurat asemănător cu dacă eram prezent. Sau dacă nu. Cât timp scriu, lumea se plânge...
Vroiam să menționez încântat, pentru că își schimbă destinația din mers când mă văd. [Deci a intervenit faptul cu cum i-a bătut tatăl Carcea la fundul gol pe toți campionii gastronomici. Și fiindcă ne-am hlizit destul de Zoso, de când aș fi susținut eu că minte cu banii și traficu’, da’ poate-s io prost, fiindcă iată, scrie la ziar că el a refuzat oferte de 300.000 de eurohohohohoho...
A, da, bine, pardon: SĂ VEZI SURPRIZĂ! Carcea, tatăl Groza, și-a făcut dezamăgit familia, obținând prea ușor doar TOTUL cu echipa sa, “Niște țărani”, la Campionatul International de Gătit în Aer Liber Selgros, Etapa Polus Center, 11-13 Septembrie 2009, începând cu : – Premiul cel Mare 2009 (Cupa Selgros), adică TOT – am zis? – și decât niște umilitoare Cupa Secțiunii...
Am ales titlul acesta fiindcă acest articol e mai materialist, eu fiind mai materialist – în primul rând, îmi datorați mai toți bani, măcar moral vorbind, dar cu precădere cei care ați achiziționat articole vestimentare la licitația recentă și, în al doilea rând, pentru că am făcut un pariu, vorba aia, mai mult cu mine însumi, pentru că cel care s-a legat cu mine în această prinsoare va...
Că nu sunt de nici unele – nu care să merite, oricum. Însă dă tare bine ca aparență, să scrii așa încă din titlu. Vă spun eu, v-or prostit parantezele, ca să vă fie limpede; or acuma sunteți deja aici: deci avem litere, îi bine? Rețineți, totuși: mai jos, în partea de Sud a articolului, după rânduri, se ține o licitație! Puteți și voi să plătiți în ea, că e gratis. Ghișeul s-a închis! [Și-n...
