Pe-ul care îl tot uiți

Am văzut doi boschetari gemeni. Și Dacian m-a întrebat cu surprindere “Cum?! Amândoi erau gemeni?!“. Iar eu am răspuns condescendent că “Da, Dacian, amândoi erau gemeni. Nu doar unul, ci ambii.“. Stupizenia cronică a fratelui meu m-a dus totuși cu gândul mai departe: într-adevăr, nu putea fi doar unul dintre doi gemeni boschetar. Asta-i condiția cu care se nasc: dacă unul e boschetar, celălalt trebuie să fie și el. Nu are cum altfel! Ce, ăla să aibă voie-n vizită, da’ să nu poată rămâne? Ș-atunci vă dați seama ce-nseamnă să te naști geamănul leneș? Să arunci toată reponsabilitatea pe ălalalt. Câteodată cred că eu cu Moafle suntem gemeni. Asta dacă nu ar fi atâta călocu’ prost, desigur, și dacă nu s-ar fi născut cu 2 ani mai devreme. Da’ în rest boschetar-boschetar.

Am mai dezbătut noi problema lui “Ce faci?” și cum mie mi se pare inutil, deci o problemă, fiindcă e în plus. Și cum de cele mai multe ori nu mă interesează ce face cel cu care mă întâlnesc și am cu atât mai puțin chef am să-i satisfac lui curiozitățile.

Mna, am ajuns la concluzia că nu mai vreau nici să salut. De ce se salută persoanele care se cunosc și nu cele care NU se cunosc? Pune lumea un preț pe salutul ăsta, de zici că-i cea mai mare bucurie a lor să vadă pe cineva. Pot înțelege salutul de plecare, ca să își mai facă oamenii o idee despre cât mă interesează conversația. Da’ salutul de întâlnire mi se pare o imbecilitate de neîntrecut. Nu pot să concep că trebuie să mă opresc lângă cineva, să-i conștientizez prezența, persoana în cauză să mă vadă înapoi cu ochii, să ne recunoaștem reciproc… și să trebuiască să zic un cuvânt convențional, ca să își poată da seama ce se petrece.

Singura ipostază în care ar avea vreun sens salutul e dacă am fi departe. Și nu la telefon! Că la telefon vezi că te sună cineva, iar răspunzând înseamnă că veți vorbi. Ci undeva la mai puțină distanță, dar nu destulă cât să vă vedeți imediat. De pildă, peste drum. Atunci poți să saluți. Cu toate că și în acel caz trebuie înainte să menționezi pe cine saluți. Și odată ce-ai apelat persoana respectivă pe nume, de ce s-o saluți, dacă vă cunoașteți? Concluziile sunt două: ar trebui să se salute doar necunoscuții sau să nu ne salutăm deloc și, dacă e absolut necesar, să trecem direct la subiect: “Bă! BĂĂĂ! Bă, tu să-mi dai banii, bă! Da, tu, tu!”

***

Am ajuns la concluzia că ajung la multe concluzii. Pe care de obicei le deosebesc între ele separându-le prin trei steluțe.

***

De câte ori sau – după unii autori – ori de câte ori mă întorc în municipiul de baștină, Zalău, mă lovesc violent cu același proverbial revers al medaliei: dacă în Cluj am net (pentru că-l fur de la un wireless din vecini), da’ n-am televizor (deoarece mi-am anulat abonamentul de net, dat fiind că acesta nu-mi mai trebuia), viiirgulă, în schimb la Zalău am teveu, dar… stupoare!… nu Internet. În teorie, răspunsul corect la întrebarea “Aveți Internet la Zalău?” este “Da.”, în condițiile în care întrebarea este greșită. De fapt, chestiunea consistâ în “Vă merge Internetul la Zalău?”, caz în care soluția invariabilă este “Nu.”.

Pe cale de consecință, sunt nevoit să îmi emulez obișnuitul meu program porno, mereu constrâns de opțiuni. Or nu există perioadă mai improprie pentru asta decât în week-end, adică singura perioadă când pot eu să fiu acolo unde e mai puțin fericit să fie cineva, adică la Zalău.

În primul rând, de la orele 00:00 trebuie să revin din oraș, adică să urc înapoi în bloc, din fața lui. Lucid și pregătit, pentru că preț de o oră am să alternez reclamele erotice, unde erotice înseamnă cu numere de telefon peste unde erau înainte haine, pe care nu mai îmi explic astfel de ce le-au mai dat jos.

La fiecare 15 minute există un răgaz pe toate posturile, de câteva zeci de secunde, timp în care eu tre’ să dau repede-repede pe-un canal liber, unde să-ncep să caut de la poziția 00 pânâ la 99 programul porno, care începe abia de la 01:00 și care mereu pare să fie scos din grilă, de fiecare dată când ajung eu acasă.

Desigur că televizorul, fiind luat de la un magazin de reparații, la preț de două defecte, nu poate să caute decât în ordine și manual și să salveze o singură dată. Dacă nu mă încadrez în scurta pauză de la reclamele erotice, tre’ să încep de la 00, după următorul calup, ca să dibuiesc în timp util pornetul. Ultima dată l-am găsit pe poziția 99, după ultimul sfert de oră înaintea orei 01:00.

În al doilea rând, am descoperit, cu la fel de multă mirare ca voi citind, că vinerea este program cu homosexuali. În timp ce sâmbăta este program cu femei care te calcă cu tocurile pe coaie. Eu m-am uitat la ambele. Data viitoare, în cel mai bun caz, mă duc doar vineri. Sau îmi iau liber luni, fiindcă duminica e sex oral!!!

***

Nu pot să-mi explic de ce sex-shop-urile sunt deschise în timpul zilei, când lumea este la serviciu sau la coadă la facturi, când e clar că ar trebui să fie deschise noaptea. Ui’, de exemplu, magazinele de băuturi… Ele știu.

***

[mulțumim, Răzvan, deși nu meriți, băga-ți-ai Black Berry-ul în cur să ți-l bagi, pus pe vibrații]