Darius Hero

Pe viață și sub moarte…

31 martie, 2009
4 minute de citeală
164 comentarii
P

… sau cum ne tratăm între noi și pe sine.

[Vineri, adică un fel de azi, de la ora 22:30 pe NCN, în Cluj-Napoca, voi apărea grețos cum îmi stă-n fire, la emisiunea televizată “Convorbiri provinciale“. Pentru hoardele mele de fani membri ai “diasporei”, va fi acilișea înregistrarea, frumos, cum de altfel se și cuvine…]

Trăitul ăsta este cel mai simplu lucru din viață. Mai dificil într-acest sens este cu ce ți-l ocupi. Soluția mai scurtă și, spun eu, calea cea simplă este, desigur, să mori.

Însă noi preferăm – și chiar ne încăpățânăm cu obstinație – să ne umplem existența cu fel de fel de îndeletniciri, pentru ca într-un final să ajungem tot la același rezultat: până la urmă, să nu mai fim. Dar dorința supremă este în continuare să apucăm să ne prăpădim cât mai târziu.

Prima dată că avem oricum instinctul adânc înrădăcinat să nu cumva să pierim din greșeală sau neatenție, până când încă nu ar fi vremea să decedăm în mod normal. De aia mâncăm, ne căcăm și pișăm. Unii se ambiționează și mănâncă până la deces, la o singură masă, de obicei de sărbători – evenimente năzărite de noi, ca să marcheze bucuria că încă trăim. Dar acestea sunt niște erori. Intenția e alta.

Apoi ne creăm sau luăm slujbe, unde, într-o ierarhie bine stabilită, ne asigurăm unul altuia posibilitatea de-a continua să existăm. Inventăm lucruri și procedee care să ne poarte urgent și cu ușurință prin viață, dar nu ca să se termine cât mai repede, ci să ne rămână cât mai mult trăit, iar ulterior – modalități care să ne protejeze de acestea, fiindcă ne pun în pericol viața.

După care ne este necesar să concepem tot felul de activități distractive, fiindcă încercarea disperată de a supraviețui pur și simplu ne ucide.

nft[mulțămim, Alin Morea]

Cei mai buni dintre noi găsim metode geniale de a îngemăna ambele aspecte necesare existenței – să nu mori de foame, respectiv să nu mori de grijă că mori de foame – într-o singură preocupare, atât relaxantă, cât și hrănitoare, cum ar fi, de pildă, făcutul de clătite, iar ulterior mâncatul lor. Aceștia vom trăi veșnic, fiindcă după ce vom fi murit, lumea-și va aminti de noi până la sfârșitul vieții lor. Pentru că, evident, preocuparea noastră secundară e viața de după moarte. Dar ideea principală e să trăim deocamdată.

Există și un nivel de acceptanță a ideii de moarte, de unde și obiceiul strângerii rudelor în jurul celei care urmează, în așteptarea momentului căruia îi este totuși timpul, nu? Recunoaștem și noi că el vine, c-o anumită reținere – e drept, dar bucurându-ne tainic pentru că-i altcineva.

Dar ne supărăm când se-ntâmplă aiurea și n-o vrem nicicum, dacă n-am reușit să ne pregătim, iar cineva moare prea tânăr. De aici și “speranța de viață”. Pentru că – da – chiar avem un termen limită tolerat. După care este în regulă. Pe de altă parte, dacă ne-ntindem peste acest punct terminus și încă trăim, începem să ne surprindem. Îl căutăm între noi pe acel care n-a murit cel-mai-încă și așteptăm. Oare ce se-ntâmplă? Și mai ales… când! Ce-i acuma n-am estimat, firesc era să se fi dus deja. CE TOT FACE?!

aidepulameainceansuntem

Perpetuarea speciei este obligația omului de a trăi, o perioadă. Ca să-i facă pe alții să trăiască, da’ până aici. Restul e doar tărăgănare. Iar alte elemente civilizaționale, cum ar fi pensia, sunt simbol, dacă nu atenționări prietenoase că are voie să ne părăsească oricând alege, da’ preferabil curând. Iar începutul problemelor cu pensiile amintite, medicamentele și cele necesare (atenție!) vieții – deja astea-s somație. Să ne pregătim deci, cu toții, că efortul e apreciat…

***

Vineri am participat, din partea Vitrina, la conferința PR Trend (ediția a IV-a), în calitate de – în ordine – stătător la o masă cu alții de seamă și vorbit din gură, precum și ținător de prezentare intitulată “PR online – sau cum s-a terminat cu șmecheria” PR online – noua ordine în relații publice”. Mai jos se regăsește, într-o înaltă ținută profesionistă și atmosferă academică de vârf, “filmul evenimentelor”, cu introducerea, scurtă-prezentare și apoi prezentare.

Au mai grăit alăturea Dorina Guțu-Tudor de la Fulbright Commission România, dom’ profesor Ioan Hosu, de la CRP, Bogdan Oltean, media analyst la Trend Communication, Marius Bența de la Seven Times (ziar online de știri transilvănene, în limba engleză), Bogdan Colceriu de la Trilulilu, Florin Danciu de la Foaia Transilvană și Dan Petre, de profesie domn.

164 comentarii

  • Aoleu, domnule Bibli, stati asa, ca n-am mai fost in contact cu jegul de ceva vreme. Ma refer la acesta, aici de fata. Deci…ce tre’ sa fac? [cautat in sus rapid]. Aha! Pai… [socotit pe degete]:
    1. 100sqm
    2. Un tir
    3. Pisica
    4. Eu de unde naiba sa stiu?!? Deinde cit e de ciung. Macar pe alea 10 de la picioare tot le are…
    5. Turcoaz
    6. Pe locul 2
    7. Definiti naibii conceptul de “padure pustie”. Pustie de ce? Sau de cine? Nu vad de ce nu s-ar auzi… Daca are cine sa-l auda, aia e alta poveste

    Orice premiu as fi cistigat, va rog tineti-l pentru voi. Si tot ce se va descoperi in urma acestui test sa-i fie trecut Hudrei, cu exceptia cazului in care ma acuzati de geniu in fasha. Mersi!

  • Mi-aţi măcelărit testul… eu eram cât se poate de serios.

    Cel mai mult mi-a plăcut acel 100 sqm, adicălea Square Meters… mi-a plăcut.
    M-a surprins şi legătura între autotren şi TIR (transport internaţional rutier)

  • Recunosc că am dat greş cu testul, nu m-am gândit la o tratare atât de superficială, adicălea că nu mă ia nimeni în serios… dar nu am găsit răspunsul freudian.

  • 😆 Lasa, Bibli, din cauza Jegului, toate directiile ni se intersecteaza, nu vezi? Nu fi suparat! Vorba saitului: in brate!

  • Unde dai şi unde crapă. Sau mai bine: unde dai şi unde-i capra. Am impresia că am luat o pauză cam lungă.
    Nu că ar muri cineva de dorul meu dar… iau o pauză ca să mă repoziţionez (in raport cu jegul… ăsta de articol) si revin. Nu de alta dar iar s-a luat de maşina mea de spălat preferată şi mă`nervez rau. Nici nu ştie unde se pune furtunul şi are pretenţii.

  • Chiar aşa, maşina de spălat refulează apa sau o ejaculează… Pentru cârcotaşi superficiali care se gândesc la prostii am să dau definiţiile:

    A REFULÁ vb. I. tr. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas
    Sursa: DN

    A EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer].
    Sursa: DN

    Răspunzând la această întrebare simplă putem stabili înălţimea furtunului.

  • Bibili draga: problemele de matematica au (de regula) mai multe moduri de rezolvare.
    Intr-un articol anterior am fost contrazis dar am lasat-o balta fiindca am avut niste zile foarte ocupate.
    Cu furtunul e cam asa: inaltimea mea e de 180 cm. Pentru ca sunt un om echilibrat am 90 cm de la talpi pina la kilometrul zero si inca 90 de acolo si pina in crestetul capului. Revenind la chiuveta din imagine prima intrebare care se pune este: pot eu sa fac pipi in chiuveta aia ? Daca pot inseamna ca poate si masina de spalat sa ejaculeze, pardon sa refuleze apa.
    (Fac o paranteza: sper ca nu se ia cineva de mine ca atunci cind i-am spus unei persoane despre un anume lucru ca este irefutabil si m-a intrebat de ce vorbesc urit. Incheiat paranteza).
    Asadar sa revenim la pipi in chiuveta. Daca nu pot (excluzind din start variantele cu furtunul indreptat in sus si presiune suficienta in vezica… pardon, in pompa de apa) atunci e clar ca inaltimea e mai mare. Repet, ma refer doar la varianta cu furtunul orientat in plan orizontal.

    Ca sa n-o mai lungim: furtunul acela era gresit montat.

    Ce crezi, daca o bagam (in ecuatie) apoi extragem radicalul, facem produsul mezilor si inca ceva nedefinit iezilor aveem sanse sa gasim un raspuns stiintific fundamentat ?

  • Maşina de spălat neautomată cu cuvă verticală are două poziţii de lucru pentru furtun. Prima poziţie este peste nivelul de lucru a apei din cuvă. Nefiind un recipient sub presiune, conform principiului vaselor comunicante, apa nu se va scurge pe furtun dacă presiunea (dată de energia potenţială de poziţie şi cea cinetică de agitaţie) din cuvă minus energia din “pierderile de presiune” (adică rezistenţa hidraulică) pe circuit este mai mică decât cea de pe furtun. Cu alte cuvinte furtunul trebui să depăşească un pic înălţimea apei din cuvă. Dacă se doreşte golirea de apă a cuvei, conform aceloraşi considerente, înălţimea furtunului trebuie să fie sub punctul cel mai de jos al cuvei (mai are o zonă de după grătarul acela de pe fund, zonă care “se pune”).

    La maşina de spălat automată, şi cred că la toate modele este folosit acelaşi principiu, scurgerea nu se mai face gravitaţional ci prin acţionarea unei pompe de evacuare a apei. Pe circuit există acea pompă de apă care nu permite scurgerea dacă nu este evacuată chiar de pompă. În acest caz se recomandă ca înălţimea la care se aşează furtunul să nu depăşească pe cea a maşinii, pentru a nu forţa pompa de apă dincolo de limitele ei. Se poate pune pe chiuvetă, se poate pune pe cadă, se poate pune pe vasul de toaletă. Cei mai mulţi oameni civilizaţi leagă refularea maşinii de spălat la scurgerea chiuvetei pentru a nu mai sta cu furtunul prin cameră şi a nu muta maşina de fiecare dată. Există o singură condiţie la amplasarea furtunului, acela de a nu sta scufundat în apa pe care o refulează.

    Am să vă spun ceva halucinant… glumesc. Nu este vorba despre înălţimea de la pământ ci de o relativizare faţă de poziţia maşinii. Producătorul va recomanda o poziţie a furtunului între 60-100 cm de la baza maşinii de spălat. Spun asta pentru există posibilitatea ca cineva să aibă maşină de spălat şi uscător, caz în care ar putea pune maşina de spălat peste uscător.

  • Apropo, dacă mai vrea cineva să răspundă la chestionar… poate se străduieşte un pic mai mult şi mai serios. Nu de alta, dar când i-am spus mamei că are un apartament de aproape un hectar (adică 100 metri pătraţi), era să o pierd definitiv. Sărăcuţa de ea se şi văzuse proprietară pe o clădire cât Casa Poporului, şi făcea calcule cum să plătească factura la curent… i-am explicat apoi că nu e tocmai aşa…

  • Hudreo, mai ai ciocanul ala…?! As vrea sa vad cum ii sta lu’ Bibli cu degetele violet.
    Bibli, mai omule, … voiam sa zic “ne lasi”. Dar nu se poate. Se pierde parte din esenta Jegului. Asa ca: Bibli, mai omule, …nimic.

  • Parca la una dintre intrebari toata lumea raspunde ciocan rosu. Nu-i adevarat…cum sa te gandesti la ciocan rosu?
    Zic tot dintr-un astfel de test.
    Deci? (fara deci)

  • Barbatii care au 21 de degete sint cam demni de mila. Din cauza celui de-al 21-lea. De obicei, acesta arata si se numeste altfel. Dar probabil ca mai sint si exceptii 😆

  • Uite, mai am un test…
    În figura:
    http
    lh4.ggpht.com/_eGDc0foO4VY/SdZZK__CS2I/AAAAAAAAAyU/88I-flZHOO0/download.jpg
    este prezentat schematizat un autobuz. Dacă el merge pe stradă, merge spre stânga sau spre dreapta…

  • Dragoş, să-mi aminteşti mâine să iau pelea de căprioară să vin mă să-ţi lustruiesc geniul, că Danciu nu-i foarte meticulos.

  • Ce-am observat rapid din filmuleţ a fost că s-a cam dezumflat “ăla mic şi gras”.

    Aş vrea să-i răspund domnului Bibli, care se tot chinuie pe-aici să caute joculeţe pentru copiii inteligenţi şi nimeni nu-i apreciază efortul. Ăla nu-i un autobuz :)) Şi chiar de-ar fi, ar merge nu la stânga şi nici la dreapta, decât dacă ar fi beat şoferul sau ar face manevre, ci înainte. Sau înapoi. Totuşi, mă întreb care era şmecheria de care trebuia să te prinzi la acest “test”…

  • 😉 uite ca ai fani si in Anglia, continua cu ce-ai inceput fratelo. Imi place originalitatea ta.. felicitari!

  • Ha! Ce fericit ar fi Flo să vadă că, în sfârşit, cineva chiar admite (şi cu mândrie) că este fan Darius. Mna, Flo, uite că fanii lui Glad sunt în Anglia, degeaba umbli tu prin bloagele noastre scriind chestii… gen (ahem, citez:) “Ce vă mai place Darius!”.

  • Un premiu pentru voi la test… o poezie.

    Trecute vieţi de doamne şi domniţe – Mircea Dinescu

    Azvârle-ţi în iahnie coroana ta de laur
    Să redescoperi ce-a ratat Columb
    Eleva-n salopetă a Epocii de Aur
    Depănuşată-n lanul de porumb
    Studenta de la mate ce-o vizita ades cu-o spaimă
    Că din nou ai să te pierzi
    În foşnetul ciorapilor Adesco
    Ca un cioban prin logaritmii verzi
    Şi profa de chimie ce-şi decanta magneziu
    În snaga ta de repetent suav
    Sorbind din flaut moale sol diezul
    Icnind uşor ca iapa cu nărav

    Şi trapezista ce zburând prin flăcări
    Chiar ţi-a căzut în plasă, halei-hap?
    Într-un vagon pictat cu Johnny Joker
    Stingând-o scurt cu pătura în cap.
    Unele-s duse, altele bătrâne
    Şi nu tresar la strigătul tău mut.
    O! De ar putea să mă îngâne
    Femeile din secolul trecut!

    Pentru că vă simt că nu ştiţi ce este aceea snagă…
    SNÁGĂ s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, nărav, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, stare materială bună, dobândă, câştig, nărav, obicei prost, poftă, dorinţă, nădejde.

  • Buuun. Ce-am lipsiiit. Şi la câââte.

    Tot ce pot să adaug este referitor la ceva ce persistă din articolul trecut. Mai concret – Mirmen spune că-şi aminteşte ANUME de înainte să mă nasc eu cum furtunul ăla de la maşina de spălat trebuie să stea exact aşa – în sus, mai sus, în chiuvetă. Deci bâşti!

  • Da, Marian, cred ca sunt singurul care o ia tot pe contrasens aici. Si se mira englezii astia, ce ciudati sunt ‘restul lumii’, ca circula pe dreapta 😉

  • @ Daris

    “Mirmen spune că-şi aminteşte ANUME de înainte să mă nasc eu cum furtunul ăla de la maşina de spălat trebuie să stea exact aşa – în sus, mai sus, în chiuvetă.”

    Îşi aminteşte că a citit în instrucţiunile de folosire că trebuie pus pe chiuvetă sau îşi aminteşte că aşa îl punea? Că e o mică diferenţă.
    Eu rămân la părerea mea, între 60 şi 100 cm de la baza maşinii.

  • Din câte reţin, a zis că-şi aminteşte cum a fost “instruită” în mod expres că aşa fix trebuie, deci poate de vânzător, cu privire la ce-am spus mai sus.

Citește mai departe

De Darius Groza 31 martie, 2009
164 comentarii

Sociale