Urmează porno articolul. Nu prezintă porno video sau porno galerie, porno regretăm amarnic.
Mie-mi place cum de ziua morților – când, dintr-un motiv sau altul, oamenii ce încă trăiesc aleg voit să se ducă în grup acolo unde și-au îngropat, tot în grup, pe cei care nu mai trăiesc, să le aprindă lumânări la groapă – bate vântul și le tot stinge lumânările. Ultima parte îmi place, ca să fiu foarte precis.
Acuma, nu neapărat legat de paragraful de mai sus: părinții mei Mirmen și Carcea au venit de Sfântul Nicolae la Cluj-Napoca, să asiste la concertul de colinde al lui Ștefan Hrușcă, la un templu comercial. Și au stat până a doua zi, adicătelea, la ceva popă dubios.
Doar vreau să notez că sunt profund dezamăgit că nu au utilizat în favoarea lor faptul că eu am ieșit cu fratele să ne bețivim prin oraș și să ne vomăm pe ghetuțe, ca o oportunitate de a ne face o surpriză ca în copilărie, umplându-ne adidașii cu mandarine și dulciuri. Exemplu clar de părinți decăzuți, care nu-și iubesc odraslele. Atâta au catadicsit – să ne strice mahmureala abia a doua zi, venind la prăjit bundaș chener, când era după-masa mai tânără. Și până la urmă nici n-au adus mandarine, nici n-au făcut bundaș. Doar niște căcaturi de Milka.
***
Când eram mic, aveam următoarele trei vise, în ordine: o bandă rulantă pe care să-mi vină pizza direct în gură, fără oprire; un bloc “în oglindă” cu al meu, identic, dar fără apartamente pe dinăuntru, ci plin până în vârf cu prăjitură Negresă, de la cofetăria Silvania, din care să mă pot servi oricând pe geam și care să se umple la loc mereu, evident; respectiv, un aparat similar cu cel din Star Trek, care îți teleportează pe o tăviță instantaneu orice mâncare vrei. Deși aceasta din urmă a fost un avans tehnologic, că le însuma pe amândouă, eu oricum eram mai puțin pretențios, interesele mele grupându-se la acest punct doar în jurul cartofilor prăjiți.
Dar de atunci am crescut, iar visele mele cele mai sălbatice s-au simplificat dramatic. Acum singurele griji care pot fi măcar considerate aproximativ realiste sunt s-ajung să-mi plătesc singur chiria, dacă nu chiar să nu trebuiască s-o plătesc, să devin cel mai bun în tot și orice vreau, să dau peste una care să nu găsească vreo cauză să nu mă iubească și pe care să nu încetez eu s-o iubesc din această cauză. Desigur că toate cele din urmă pălesc în fața viselor inițiale, singurele cu adevărat aspiraționale.
***
Â
***
Azi m-am trezit răcit, iar singurul lucru ce mă ținea deolaltă erau mucii ce n-am avut puterea să-i suflu și care s-au întărit în mine, salvându-mi viața. Așa că mi-am citit urgent horoscopul sexual 2009 pe Internet, să nu cumva să treacă vreo șansă pe lângă mine. (Celor îngrijorați: vă rog să stați liniștiți; nu e neapărat să facem toți sex, sunt bine, faceți voi în continuare, că ne descurcăm și fără mine, v-am spus că iarna nu întemeiez relații și mă documentez pentru anotimpurile calde.)
Zice, deci, în stelele verzi din jurul capului astronomului care-a căzut pe el după ce și l-a vârât în nori, că bărbatul rac, recte eu, “nu își neglijează nici mariajul și nici relațiile extraconjugale“, ceea ce ar fi destul de greu, dacă le-aș avea, fiindcă depind una de alta: nu am relații “extraconjugale”, decât dacă-s căsătorit, precum și nici nu ajung să am mariaj, dacă nu își înșeală vreuna soțul cu mine, că altfel sufletu’. Pe de altă parte, “în pat știe (eu, adică) exact ceea ce trebuie să facă“, spre deosebire de alții, care au impresia greșită că-i pentru sex. Previziunea punctează magistal cu “o calitate sine qua non a ei este talentul gastronomic pentru ca la el dragostea trece prin stomac“, exceptând aparenta imposibilitate anatomică de la final, da’ cine știe la ce fetișuri ajung.
La tehnică tre’ să sap printr-un noian de remarci care mai de care mai cu “în începutul unei legături amoroase trebuie evitat vulgarul”, ca să ajung la ce mă interesează: “este un expert al jocului cu clitorisul“. ZICE HOROSCOPU’, DECI AȘA ESTE! Apoi o ia grosolan pe arătură cu: “dacă devine homosexual, se va îmbrăca ca o femeie, talentul său artistic și adaptarea la mediu vor face să-și joace rolul perfect“, deși cred că-i mai mult un fel de notă anti-discriminatoare, pentru echilibru. Aparent, cea ma sensibilă parte a bărbatului rac sunt sânii. Poate sânii femeii rac! La sfârșit zice cum să scapi de-un rac, dar nu intrăm în amănunte.
***
[aprecieri, Marian Hurducaș]
***
Ați remarcat că acum avem o scuză? Criza! Orice se întâmplă, oricât de mic, e efectul direct al isteriei financiare. Un zbierăt continuu ce crapă-n două tot în cale. Dacă nu s-a ridicat gunoiu’, sigur e de la bursă. Mass-media a renunțat la diacritice, ca să facă economie, iar download-urile la screen-savere au crescut masiv. Ca un efect direct, pică servărele, că lumea consumă prea mulți biți. Fiindcă în acest fel se îngrașă computerele personale, umplându-se, acestea sug mai mult curent, ceea ce, cumulat, face ca energia solară să fie folosită tot mai mult, fapt care descarcă Soarele, astfel stopându-se încălzirea globală. Logic – nu? – și până la urmă tot răul spre bine.
Augustin, ma! Da tu cine esti?
Gata m-am plictisit, nu ma mai injur singur!
Si la stiri si in geam la loto! Mai bine ca nu i-am urat! Eu ma oftic cand castiga altcineva la loto… Chiar daca n-am jucat niciodata…
Uite-l cum răsare, ca o fată mare,
Cin’ să fie oare?
Jesus ?
eu(vazand numa augustin in fata ochilor):ding-dang!scuze,da aici sta blogu lu augustin ?!
augustin:………….bla,bla!
eu(iar):îhî,sa stiu sa-i spoiesc cleanta cu cacat!
(pai ce pula mea!)
Am inteles ca ma cauta Augustin… Esti pe aici, ma?
ce vise frumoase,numai de mancare legate..
Pai daca mananci ce iti place, cand iti place si mai ales de cate ori iti place…cred ca ajungi un om fericit. 😀
Din ciclul ca la noi la nime’. Io creca si la criza i frica de Romania, deaia vine cam greu, si cand vine nu se mai lasa dusa 😉
Mă iertaţi, deci, că v-am răpit de mine însumi. Au fost nişte zile tare încărcate. Vă rog să aveţi înţelegere.
asa, sa iti ceri iertare. oricum nu mai cetesc comentarii de cand sunt scrise de tine sub pseudonimul de augustin.
da ma, te-am cautat daț nu aici, dincolo. si nu te-am gasit. si mai da-te-n cacat ca m-am plictisit sa te tot caut. si de ce cacat vorbim singuri cu noi insine?
ahaha. păi folosim tehnica mise en abyme.
http://www.boomclips.com/videos.aspx/video~ukulele_orchestra_of_great_britain_plays_shaft/Ukulele_Orchestra_of_Great_Britain_Plays_Shaft/Cool_videos/
Ce silentium lugubru…
e de la ploaie.
Vai domnule Groza…ce se intampla aici?Ca ma simt deja in luna lui cuptor.
da calculatoarele alea, ce sug ele? :-??
Dropsuri.
ai grija ce fel de dropsuri, ca doar nu vrem sa isi strice dintii
Mai scrii si tu ceva…. sau ne labarim pe-acilea in cunoscutul stil?
un lucru e grav: se pare ca ne cunoastem stilul de labareala.
🙂
Tu ar trebui sa stii mai bine…
ce forum de cacat
“ar trebui sa stiti”. respecta-ma baga-m…. ca ma ia nevroza. *rictus*
Sa-i zica cineva lu Reptilache ala de mai sus c-aici nu-i forum. Sau…? 😆
Baga ma pe fundal o melodie de sarbatori. Ceva frumos.
Darius, fie-ti mila…! Lasa. Nu. Nu te deranja.
[bai, Augustine, vrei sa-ti puie “Silent Night” cintat la goarna primariei?!?!? ce, nu stii obiceiurile? hm!]
ba, baga ma ceva porno pe fundal. ceva de sarbatori. cu reni sodomizati si batjocoriti, cu vaca milka facuta posta de domnul castor (bagat cu japca intre animalele festive) si cei sapte pitici, cu brazi inhipti pi peste tot, cele traditionale…
are dreptate augustin baga hrusca. cum ii zice la aia a lui celebra? aia cu lin nu shtiu cum
[un calduros “pttrrrrrbt!” cui se stie… 👿 ]
Post nou! I want my old name back.
deci: unu’ dintre aaugustina o mai pominit-blasfemie- pi’un oarice post, o judecată de valoare-defăimătoare- pe blogu’ personal, despre linu-i lin; pîn’ aci vă zîc!! are şi regiunea de NV o limită a îngăduinţei ardelene…
Carmen dragă, io personal am auzit pe cineva din bucuresti referindu-se la noi ca fiind ret-ardeleni.
Cum te face sa te simti?
Deci tăcere. Căci este aglomerarea sfârşitului de an. Dar voi publica în curând. Nu vă daţi de tăţ’ păreţii, că vi se sparg globurile.
am gasit un poem foarte fain şi în spiritul sărbătorilor şi vreau să i-l dedic lui Darius. e scris de Alex Muşina. Vi-l citez:
“La 24 de ani
Şi-a pierdut iubitele
Şi a găsit calea adevărată.
Nimic întâmplător
În biografia “ursuleţului”. Nici durerea,
Nici trădările elegante sau
Mai pline de jeg.
Totuşi el există.
Ceilalţi au căzut în neantul
Propriei fericiri, ca o gulie
În ciorba de zarzavat. “24 de ani,”
“Ce vârstă minunată şi fertilă”, vor scrie
Inevitabilii biografi.”
(mi s-a părut interesant cuvântul JEG pus acolo. dacă găsiţi şi alte asemănări…)
“bucuresti” cu B mare, cacicum ar fi… 😆
“ciorba de zarzavat” pe care-o fac ceilalţi fericiţi aici la comentarii :D, am uitat a zâce
mno, aaugustinio dragă, amuuu-să nie sforţăm-să fim oareşcum pragmatici, sună-parică-oareşcum elveţian 😛
Nu-nu, am scris bine.
Zic sa raminem pe-a lui mirmen 😆 [o doamna, ca totdeauna – saruminaaaa! – ]
sakuro, apelativul ursulet nu ti s-a parut asemanator pentru ca e diminutiv sau tu nu i-ai vazut fizicul jegului?
Io vreau sa beau! Nu mai am timp sa beau. Am inteles, nu mai e timp de mancat, femela nu mi-am mai vazut-o la fata (aseara putin din spate si cand spun putin, nu la asta ma refer), nu mi-am mai vazut parintii… da’ sa nu mai am eu timp de baut… nu se poate. Ce perioada de cacat!
Acum trebuia sa bag o factura (ca acu’ bag si facturi, am fost promovat, din nou, pe aceeasi bani)… Sunt trei clienti care se uita la mine si eu scriu pe JEG. Ei cred ca le scot factura… HO HO HO!!! Adica de 3 ori curva! Sunt coplesit de spiritul sarbatorilor! Ma duc sa-mi fac o fapta buna…
Alo, se poate putin mai multa atmosfera sarbatoreasca? Ce sunteti asa ostili? Vine mosu’ sau nu vine, fiecare trebuie pregatit. 😛
Ce tare a fost Kraki. 😆
Bă, ţi-am făcut blog, te rog să scrii pe el. Să mă contacteji să-ţi dau userul şi parola.
pai ba, asa nu se poate! adica oricine poate sa recunoasca pe oricine? adica imediat cum se zice ceva de servici, cumul de functii, leafa mizera, ne gandim ca sunt jimerino sau krakilla? nu sunt de acord, mi se pare cel putin discriminator. cine da o bere ca nu-mi ajunge si de camasa si de bere?
Unii e inconfundabili, n-am ce-ţi face.
Bine ca ma gasiti voi, ca niciodata nu stiu care este al meu… Asta e ca un sex in grup cu lumina stinsa, unde mai sunt si alti barbati… De fiecare data cand gasesti o gaura, iti lansezi o intrebare… Asa sunt eu cu posturi-le mele! Da’ nu. Orice ar fi, in seara asta beau!!! Am zis.
Ce idee mi-a venit… Sunt cam disperat dupa bautura, dar in ultimul timp, nu fac decat sa vorbesc despre ea… Pe cand altii incearca sa renunte la bautura, eu incerc sa devin dependent si nu reusesc, ca n-am timp! Asta ma face un fel de alcoolic “wanna be”… Asta da, material de blog…. N-am zis eu, de fapt n-a spus nimeni.