Există puține câteva criterii stricte și unice după care eu îmi ghidez trăirile într-un mod echilibrat. Pe mine mă liniștesc o mână de aspecte care-mi definesc sistemul de valori, iar ele nu se amestecă printre plăcerile și mulțumirile toante și ridicole ale societății.
Iată mai jos esența vieții, care mă face pe mine fericit, bine?
Eu vreau un vas de toaletă în care să se tragă sănătos apa. Să se risipească vreo 60 de litri la fiecare scaun, în exces. Oricum reintră ea în natură. Și cu jet dintr-ăla de reactor, care spală pereții buzii și erodează smalțul și instalație dintr-aia care ajunge până în centrul Pământului, transformându-se în magmă. Și să vâjâie așa, a turbină, vreo patru minute, încontinuu, în timp ce rezervorul se reumple dintr-alt rezervor, secundar, sub presiune.
Deci nu closet din ăla ramolit, în care se prelinge apa-n el și nu e mare diferență că s-a tras sau așa picură de obicei și la care oricum e făcut fluxul recursiv și mai mult se amestecă în sine, decât pleacă.
Ci din ăla, să trebuiască țevi duble, dacă există așa ceva. Din ălea, care dacă se strică, nu sunt făcute ca să poată fi înlocuite, fiindcă nu se strică.
Asta-i bine. Așa vreau să fie.
Apoi vreau scurgere la vană (pentru bucureșteni, e cadă) care are vârtej. Periculos. Semnalat public, de către administrația locală. Care te trage în străfund, dacă nu ești atent. Să fie o legendă marinărească, scurgerea mea.
Deci nu dintr-aia cu ochiuri bulbucite, în care să se adune flocii și părul lui Dacian picați de pe el și-ncâlciți, să-mi stea apa până în genunchi, cu gojonelele plutinde. Să aibă un fel de suflu-invers scurgerea, formidabil, care nu își găsește explicația științifică. Să se fi pierdut sonde de cercetare teleghidate în scurgerea mea, care nu au mai trimis semnal înapoi pe Terra. Să fie o gaură mai mult decât neagră.
Apoi o chiuvetă adâncă, un hău. În care să spăl una câte una farfurii, singulare și separate, fix în abis la capăt, acolo jos. Cu un furtun de pompieri și tot să nu dea pe afară, ca să băltească marginile; pe care nu le are.
Și o perdea la duș din pelerina lui Superman confecționată. Care iese direct din cărămidă și intră direct în cărămidă.
Iar podeaua fiecărei camere care are acces la apă în orice stare de agregare să fie în formă conică inversată, abruptă. Fără nimic aderent.
***
Eu am certitudinea că frizerului meu nu îi place da’ deloc cum sunt tuns – o situație oarecum confuză mie, în condițiile în care el este cel care mă tunde.
Aproape constant, mă duc să-mi aranjez frizura mea selectă la un același domn care are prăvălia cosmetică într-un gang de pe lângă Sora. Spre interiorul acestui gang arată clar o firmă din tablă, cu majuscule din autocolant: FRIZERIE/CALCULATOARE – >
Când intri în incintă, există un cuier cu publicații de citit pe etajera lui, cum ar fi niște ziare, depănând povești cu copii căzuți de la etaj și purtați spre supraviețuire de aripi de înger (citat exact) sau diverși fluturași alb-negru cu reduceri la încălțăminte din piele, aduși de pe stradă și altă literatură din asta contemporană.
Sub cuier, niște scaune cândva ergonomice, probabil noi – când s-a deschis sala de net din care au fost mileniul ulterior moștenite. Mai încolo, drept în față, șade (tot pe un scaun egonomic, dar care se și lasă jos cu manetă, probabil aparținând în trecut administratorului de rețea) o doamnă cu părul alb. Netunsă. Niciodată. Aceasta citește invariabil un roman de dragoste cu basorelief auriu pe copertă și mănâncă în permanență un măr, în permanență golden delicios de grădină, deci nu din ăla de import, că scofâlcit, indiferent de sezon.
În cealaltă cămăruță mă așteaptă frizerul meu, surprinzător de neras pe ceafă și mereu ras perfect pe față și gât, până la linia aleasă pentru începerea părului de pe piept. Lângă el, o frizerită tânără, mereu alta.
Toți asociații lucrează la niște mese dintr-alea din pal, inițial gândite pentru calculatoare desktop, cu găurică din aia căptușită cu plastic, pe unde să intre cablurile ordonat, probabil dintr-aceeași sală de net care îmi închipui tot mai convins că se afla în același imobil înainte să dea faliment și, probabil, să o găsească ăștia trei și să-i spargă ușa, să șteargă praful și să își deschidă salon. Firma de depanare de pe semnul de afară nu știu unde este. Că nici pe altundeva prin gang nu am dibuit-o. Probabil e aceeași și ea și au adăugat frizeri pe deasupra.
Înainte să evoluez stilistic, mă tundeam la bătrâna vie din anticameră. Știu că i-am zis cum mi-ar plăcea să mă tundă, ea a zis că bine și m-a tuns altfel, fix cum a poftit ea. Ciudat e că mi-a plăcut, încă o lungă perioadă. Mi-a plăcut mai mult decât ce vizualizasem eu inițial, până s-a gândit ea ce-ar fi mai bine, dar când am vrut totuși să-mi schimb freza pe care ea mi-o găsise mai potrivită, am știut că trebuie să trec la domnul, fiindcă era tardiv să îi explic iară femeii, ca să-nțeleagă ceea ce deja aparent convenisem și acceptasem tacit prin decizia ei exprimată practic, direct pe mine, care nu păream să mă opun, deci îmi convenea.
Și am ajuns direct la domnul. Căruia la fel i-am spus cam ce-aș dori, el face tot ce-i convine, însă spre deosebire de cealaltă, parte să nu fie mulțumit de sine.
Fiindcă eu îi tot repet, iar el pare să treacă cu oarecare sâcâială peste indicațiile mele cu care aș vrea să-l ghidez, să-i ofer soluții, că poate dacă ar încerca cum propun, nu știu, zic…
Așa că îi tot zic și el pare să se-nvoiască. Scurt pe lateral. Las așa sau cu trei? Mă face așa, ca să văd. Păi, dați cu trei că nu e destul. El, cu tragere de inimă, face o grimasă de parcă fie, acceptă. După care se duce-n altă parte a capului și nu mai revine unde sugeram eu că totuși aș vrea cu trei, măcar să vedem tura asta și se comportă de parcă aș fi zis o tâmpenie și noroc că e el acolo să ia deciziile importante.
În Zalău aveam un alt frizer, atent la detalii, scrupulos. Bine, că ăla era obsedat și mă bibilea vreo 30 de minute pe fiecare fir răzleț, când eu credeam deja că sunt gata de vreun sfert de oră.
Mna, domnul din Cluj termină brusc! Zâââng, pac, închide mașina de tuns în mijlocul raidului, o smulge din priză, îi rulează firu’. Începe să mă perie, să mă strângă de pe mine, să adune, să măture pe sub scaun. Își desface cearceaful de pe mine, de parcă i l-am luat deja prea destul. Așa, sigur pe el, că aș fi gata, că ar fi atins perfecțiunea.
Mai trag de el, să mai ia din față, parcă nu e simetric. Bagă foarfeca în scârbă, dar am impresia că mă minte, face așa, clic-clic, demonstrativ, mă dă în ochi cu spray-ul ăla doar cu apă, ca să se prefacă de parcă ar uda ca să mai tăie, dar nu scoate nimic, lasă cum îi place lui. Eu abia când ajung acasă și mi se uscă smocurile și mi se scămoșează părul îmi dau seama că a rămas cum considera el, nu după capu’ meu prost și implicat emoțional și subiectiv.
***
Pe mine mă înveselesc oamenii de la telefon care, când încep să le zic de-ncheiere că trebuie să fac ceva, deci voi închide, se reped și zic ei primii că bine, că mă lasă, că ei trebuie să facă ceva. De parcă nu am decis eu deja că s-a terminat. Când eu vreau să finalizez, practic eu mă slobozesc, asta insinuează, de parcă eu mă milogeam de ei să stăm la ureche.
Și mă mai înveselesc și oamenii care mă adaugă pe Facebook, apoi șterg adăugirea, ca apoi acceptul meu să devină ca un request și să se simtă ei bine să mă aprobe. Sărmanii.
Mi-a plăcut prima parte. Parcă ai scrie din nou ca odinioară!
Dacă tot am așteptat atâta vreme, să și comentez ceva zic.
Tu nu i-ai înțeles pe frizeri. Deloc.
Ăștia știu să tundă… și-atât. Ei nu înțeleg ce le zici, ei tund.
Presupunem că tu știi să cânți și te pune cineva să-i tai porcu’. Poți tu să-i tai porcul? Nu poți, de-asta frizerul nu poate să înțeleagă nimic, niciodată.
Mă rog, da. Adică… mna, corect. Pus așa.
Alta e treaba cu frizerii. Ei sunt impartiti in doua grupe mari si late:Cei care tund pentru ca stiu sa tunda si cei care tund pentru ca nu au ce face acasa. Cei din urma stiu sa faca doar trei frizuri si pe astea le fac la toata lumea. Deci nici daca ne dam cu curu’ de pamant nu o sa ne tunda cum vrem…
Dar, în mod surprinzător, la fel precum cu baba… m-o tuns iară bine. Numa’ că nu binele meu. Binele lui.
Si lumea jegului, ca orice alta lume, e relativa. Poate data viitoare te tunde ca pe Einstein. Numa’ grija la scos limba sa ai, ca sa fie totul in concordanta.
primul. sau ceva.
eu propun sa-ti bati coasa de pula…de cand ai devenit eco?
Bă, tu știi ce-i eco, da? Sau trecem înainte prin ce-i sexu’?
Băi, pe lîngă buda aia cu 60 de kile de apă, pe lîngă vană, pardon, cadă cu vîrtejuri, pe lîngă chiuveta mai adîncă decît o peşteră, eu zic că ai uitat ceva esenţial.
Un aspirator care să-ţi sugă pula.
Da` să fie cu filtru de apă, că cine ştie unde-ţi zboară augusta sămînţă …
da, articol placut urechilor.
ar fi bun un articol nou.
p.s. cand am citit asta : “Există puţine câteva criterii stricte şi unice după care eu îmi ghidez trăirile într-un mod echilibrat. Pe mine mă liniştesc o mână de aspecte care-mi definesc sistemul de valori, iar ele nu se amestecă printre plăcerile şi mulţumirile toante şi ridicole ale societăţii.” am crezut ca iar ai sa ne povestesti despre masturbare. spre placuta cititorilor surpriza ai scris iara despre defecatie.
Tot acolo se tunde si iubitul. La doamna grizonata. Din cate am inteles vorbeste intr-una. Ultima data i-a povestit de Pacepa. Si da, il tunde cum vrea ea.
Io de când am renunțat la ea n-o mai întrerup de la măr, ca s-o pornesc, că dac-o-ntrerup ca s-o pornesc… dup-aia n-o mai întrerup din ce-am pornit-o.
No, sa-ti zic cum ii in Bucale la frizer. Daca e vre-unul liber si tu tocmai ai intrat in maghernita, te intreaba: “Va serviti?” (de remarcat formularea – adica io pe mine ma servesc). Io la inceput credeam ca-mi ofera ceva de haloi. Da numa ca nu. Si la sfarsit, dupa tunzareala, o baga inevitabil pe: “sa va fie de bine”. Astia cred ca-s bucatari reincarnati.
Io m-am dus prim dată la frizer în București când eram în liceu. Pe Victoriei.
Și am intrat și m-am așezat să aștept. N-am scos un cuvințel. Pe durata șederii, mi-am dat seama, din faptul că unul tot intrat să-ntrebe de Fane și apoi de SPOITORU’, că am intrat în frizeria lui Fane Spoitoru’. N-am scos un cuvințel.
Când mi-a venit rândul, fără să scot un cuvințel, m-am dus pe scaunul unui dintre frizeri, fără să scot un cuvințel. La care el m-a-ntrebat instant, da’ mai mult ca pentru el, nu ca să răspund: Sunteți din Cluj, da?
Bun, m-o tuns. Eu aveam la mine 500 de mii de lei vechi, pentru tot sejurul, cu tot cu de rezervă și de cumpărat nu-știu-ce. Deci acum vreo 7 ani, da?… Bun. Ora de net era 6 mii.
Când m-o terminat, zice: Vreți să vă și spăl? La care eu, fiindcă stăteam chiar vis-a-vis, zic nu, că stau chiar vis-a-vîîîjt, deja eram cu capul în chiuvetă, șamponat.
Bun. Și mă gată și de spălat, buimac. Zic: cât vă datorez. 250 de mii. Aia era pentru mine un fel de… 120 de milioane. Și îi dau… 300, că aveam în 5 bancnote toți banii.
Și stau și mă uit. Și el se uită. Și io mă uit. Trebuia să îmi dea, nu, logic, 50 de mii.
Nu.
Deci nu. Nu a zis că nu sau să-ntreb eu dacă nu. Doar nu.
Cel mai mult din articolul ăsta mi-a plăcut comentariul lui Marian S..
Și mie – al treilea cel mai mult.
Prima dată e ce am scris eu. Și al doilea cel mai mult – tot ce am scris eu.
Apoi ce a scris Marian S.
Tu încă nimic.
si mie, da’ mi s-a parut incompleta, daca nu chiar eronata explicatia pentru filtrul de apa. mai mult decat ca sa nu se slobozeasca prostu’ in conversii timeEi, filtrul de apa e necesar pentru a asigura umezeala necesara la orice muie. ca altfel poti sa dai muie si-n ligheanul cu nisip al pisicii, tot pe acolo vine treaba.
eu ma tund singur. probabil se observa. si dupa ce ma tunde altcineva mai tai eu putin acasa. cat despre vana (goanga, ujina etc.) cand mi-am facut curaj sa intreb ce este aceea ‘vana’ raspunsul a fost ‘da voi in sud nu va spalati?’
Și nici n-ai zis nimic de bani.
Pentru chiuveta adanca ca sa-ti incapa mai multe vase ca sa le speli mai usor sugerez o solutie mai practica: masina de spalat vase. Poate parea cam inaccesibila pentru un zgarcit ca tine dar e benefica.
***
Ca tot vorbim de chestii nasoale de la buda: voi ati observat cum se fac noile veceuri cu gaura pe mijloc? Si oricum ti-ai aseza bucile pe colac, si oricum ai incerca sa reglezi grosimea rahatului intotdeauna se termina prin a te stropi zdravan pe buci. Ei bine m-am mutat de curand si la noua locatie exista veceu dinala vechi cu gaura in fata si o panta lina pe care defecatia sa alunece incet catre un splash minim si total lipsit de stropi. Si mi-a zis proprietara ca daca vreau pot sa-mi iau dinasta nou, da ce, is nebun?!
***
Eu nu mai merg la frizer. Peste tot au ridicat preturile nejustificat pentru prosteala pe care o fac. De fapt, din punct de vedere al raportului complexitate/retributie, meseria de frizer este mult supraevaluata fata de cea de om de servici sau gunoier. Asa ca in loc sa platesc un umflat ca sa ma tunda cum nu vreau eu, fara breton de manelist si fara ceafa de comunist, fara sa-mi scada increderea in aspectul fizic propriu, ci dimpotriva, sa-mi creasca, mi-am cumparat propria masina de tuns. Si nu numai ca ma admira lumea pentru ce freze indraznete reusesc sa-mi trag de fiecare data dar fara sa stie ca eu sunt geniul din spatele coafurii imi cer si numarul hair-stylistului meu. Ati auzit? Hair-stylist.
Bucură-te că ți-am pus steluțele pe mijloc.
La mine frizerul îmi ia 10 lei. CÂT?!
Mașina de spălat vase nu curăță ce mănânc eu.
Pe mijloc sa ti le pui tu. De fapt lasa-le asa ca parca arata mai bine…
***
Eu l-as pune pe frizer sa-mi dea 10 lei sa-l lasa sa ma tunda. Apoi i-as da si-o palma ca nu-mi place cum m-a tuns. Apoi m-as simti bine despre mine.
***
Si tu ca si altii plecati de la o conceptie gresita in legatura cu masina de spalat vase. Nush ce mananci tu dar eu zic ca spala vasele mai bine decat vei reusii tu vreodata sa ti le speli. Inca n-am acasa, planui sa-mi iau ca avem la munca si odata mi-a decolorat caserolele de plastic de nu le-am mai recunoscut deci banuiesc ca se-apropie si de eroziunea smaltului pe care ti-o doresti tu
frizeria e o treaba, si nu e pentru tineret.
in schimb sunt in cluj saloane stilisti care au facut cursuri in privinta asta.
care te asculta, fiindca au incredere in mana si talentul lor, si procedeaza cum vrei tu, daca sti exact ce vrei. Daca nu, vor gasi oricum o solutie optima pentru ca podoaba ta capilara sa intre in armonie cu ce mai ai de la gat in sus.
am intrat o singura data intr-o frizerie, cea vis-a-vis de sora cu o prietena care vroia sa fie rasa in cap (altfel nu ar fi intrat acolo). Caci noi nu avem masini de tuns. Era o treaba simpla, de 5,10minute maxim. Scria acolo: tuns scurt 8lei.
Pe langa ca Doamna Frizerita (care avea parul lung pana sub buci) nu vroia sa accepte sa o tunda pe prietena mea, sub pretext ca nu tunde fete, dupa ce a priceput ca e o treaba care putea fi executata de oricine, nu vroia sa o tunda la 0.3, spunand intruna ca 0.3 e de baieti si ca o tunde cu 0.6. dupa insistente masive si dupa ce initial tunsese cu 0.6 sa ne demonstreze ca este suficient, a acceptat. Dar pe tot parcursul aventurii, spunea ca ea nu s-ar tunde niciodata asa. si a cerut 15lei pe treaba asta.
frizerie.
de aceea recomand cu caldura sa mergeti la un salon specializat unde nu merg numa babe si mosnegi si copii care nu stiu ce vor la tuns.
de exemplu la foarfeca de aur, baietii care isi spun “hairstylisti” se implica si vor sa isi satisfaca clientii. E drept ca un tuns e undeva la 60lei, dar tratamentul nu se compara cu nici o frizerie
(nu fac reclama, dar, darius, ai avea nevoie de un stilist)
in sfarsit cineva de pe internet a recunoscut problema cu buzile contemporane. nota zece lu’ M@ariansky. si premiu un bax de hartie igienica cu 4 straturi.
Draga F, pe scurt f, sa nu te puna dracu sa ma amagesti numa ca-mi dai premiu si-apoi sa nu mi-l dai ca dracu te ia, cu mine nu-ti merge, auzi? Darius stie, sa-ti explice el cum sta treaba si sa-ti dea si adresa unde sa trimiti premiul. A, ba nu, stai ca nu mai e aia ca m-am mutat, asa e. Ti-o dau eu. Deci noteaza…
Zi merci că nu eşti femeie. Şi că nu boceşti un an pentru că deşteapta cu foarfeca a-nţeles “20” în loc de “2” centimetri, iar apoi s-a gândit să tot îndrepte până la nivelul urechilor. După care-ţi zâmbeşte blajin şi-ţi cere bani.
Dacă femeile ar putea spune “bag pula” cu vreo logică, ăla ar fi momentul.
ba, ala cu hairstylistii trebuie salvat undeva. ma rog, el trebuie salvat in mai multe sensuri. hairstylistu’ te asculta, vrea sa stie ce-ti doresti. suna a psihoterapeut sau a curva.
Masina de spalat vase este in continuare cea mai tampita inventie a umanitatii, urmata de orezul expandabil. La ce foloseste chestia asta daca e recomandat sa speli vasele o data inainte de a le baga si o data dupa ce le scoti?! Dupa ce le scoti fiindca PUT. Si masina pute. Bucataria pute. Asa…nu se poate defini. Da’ nu a mancare. Urat. Si consuma si apa si curent. Si timp. De 3 ori mai mult timp.
Si nu, mai sus nu era o gluma despre sex. Nu m-as fi enervat asa.
La aia cu aspiratoru’ m-am gandit si eu, dar…bine, ma opresc aici.
deci “PUT” nu e o gluma despre sex? ma, tu ne crezi prosti?
S-a recunoscut tot aici pe Jeg, vorba aia, “acum cinci ani” treaba cu buzile, când am semnalat situația și mi s-a dat singura soluție reală, utilă și pe care o apreciez, vreodată, de când v-am tot cerut rezolvări, la orice: hârtie în apă.
De-aia pică unii în crize existenţiale. Că-şi doresc bude d-astea care nu există. Şi când află că nu există… voila criza existenţială.
Zic io de detaliul cu din boscheți sau zice Gimel?…
Nu ştiu de vas de toaletă cu 60 de litri de apă, dar ştiu despre unul cu vortex la aspiraţie…
new-brunswick.net/Saint_John/pics1/toilet.jpg
După cum se vede în poză, scurgerea nu este prin spate, ci printr-un sifon în podea. Scurgerea de jur împrejur este forţată şi nu întâmplătoare. Regina acestui sistem este toaleta Ferguson, dar nu modelele noi cu economizor de apă, ci cele vechi. Dacă cineva şi-o cumpără şi nu ştie să o monteze, cred că am eu un ghid de instalaţii de acum 100 de ani şi îl pot îndruma cu câteva “hint-uri”.
Tare buda asta cu turboreactoare. Scrie-o pe http://1000awesomethings.com/
imi place blogu asta de mor, de aceea m-am apucat sa-l citesc de la cap spre coada, precum si vitavercea, mi-au scapat totusi cateva posturi deoarece si din pricina ca am pierdut sirul in scurtul drum al noptii catre ziua. peste toate astea, vreau ceva sa-ntreb: s-a primit pana la urma stencilul si lanterna de catre castigatorii de drept? merci
Nu. S-a primit altceva în loc, că Moafle a aruncat juma’ de premiu. Și s-a primit cu multă întârziere, după multiple presiuni. Și am cedat, ca să nu mă mai irite.
Altfel nu primea nimenea nimic!
no’ atunci ma bucur sa aflu asta, ca daca ma bag si io sa castig la urmatorul concurs, sa nu-mi fac iluzii desarte si sa fiu fara nici o speranta de vreun castig. ii bine asa.
Vax. Cea mai buna cacastoare, ca doara nu i-oi zice buda, na, ii aia turceasca. Stiti ma, cu talpile alea si gaura. Ii misto sa vii de la vreo 2500 de km si cand mai ai numa’ la 3-400 sa te puna pacatu’ sa-ti pui curu’ in asta si sa-ti cada cheile de la masina inuntru! Na, si sa nu mai ai decat la vro 24 de euro in buzunar, ca de restu’ ai luat ca bou’ de apa cadouri si ai mai si baut ca un porc, si esti si tampit si mahmur, na! Ce vartejuri d-ale ce viseaza Darie, ca alea-s pentru cururi din Avatar.
@ ugyved: Poze de la eveniment vrem ! Nu de alta dar n-am mai vazut de mult turceasca din aia si voiam o poza de arhiva.
si le-ai recuperat? pe chei.
Stimata Conor Sorina, subsemnatul, castigatorul de drept al stencilului si lanternei, te anunt cu regret ca de vei castiga vreodata ceva pe jeg sansele de a intra in posesia premiului respectiv de buna voie si Darius nesilit de nimeni sunt egale cu numarul de cititori online(cu tot cu tine). Totusi, nu te descuraja in a aprofunda tainele jegului, recomandarea mea fiind sa insisti in lectura sectiunii de comentarii aici unde adevaratele lucruri se intampla si mai putin asupra articolelor care nu prezinta un real interes, ele fiind doar niste repere care nici macar nu stabilesc intotdeauna ce comenteaza lumea. Azi facem exceptie.
Iar tu drace nu te mai lauda cu-atatea lacrimi de crocodil cum ai cedat tu ca sa nu te mai irit ca oricum vesnic nu ratez vreo o ocazie sa precizez de nemercia-ti si cum ai tradat tu cu floricica lui Sia.
Si-acum sa revenim la bude: Fergusonu’ rezolva problema cu stropitul pe buci? Ca din ce vad eu pe youtube nu prea…
ce-are ferguson si fotbalul cu stropitul pe buci? ma rog, in afara cazului minerul lupeni.
Bai, are! Mai ales daca buda e semipublica gen aia de la servici. Si nu e una dinaia cu vortex la aspiratie si te gandesti ca e posibil ca in apa aia care ramane in veceu sa mai existe particule microbiologice din defecatiile colegului/colegei care a fost in buda inaintea ta. Si cand evacuezi materiile fecale din intestin te stropesti pe anus cu apa respectiva. Sa continui? Fie. Poate folosesti o buda mai publica, gen aia la care merge Darius cand nu vrea sa foloseasca toaleta de la servici si unde scenariile cu ce ar fi putut deversa cel de dinaintea ta sunt mult mai vaste. Paranoia? Sa continui? Ma opresc.
aha, deci nu de sir alex se vorbea. scuze, ma bad!
Glume de Călin Crainic. Cartofi aurii, cartofi argintii. Budă Ferguson, Sir Alex Ferguson. Deeeosebit, Gimel!
Mai zi, cu jocuri de cuvinte, îți iese.
cat de sigur esti tu ca eu stiu ce cacat e aia o buda ferguson, e de speriat. pula mea, eu ma cac in buda (care, apropos, e veceu) nu stau s-o citesc, ca nu-i pachet de tigari. si apreciaza cum l-am bagat pe “cacat” ala la inceput, cand era vorba de buda si… eh, tare? ‘ca-mi-ai pula, ironicu’ pizdii.
si cine-i calin crainic? daca e tot un producator de veceuri mai da-te-n smecleu, ca esti fixat.
Auziti mai, dar astea cu gaura fix la mijloc, nu cumva te spala la cur daca tragi apa cit timp inca mai stai acolo ? Ca la japonezi, zic.