Toți dintre noi…

Remeș, ești prost, da’ bine că ne-am dat seama din timp… titrează ziarele din România, cuprinse de streche. Traduc și titrează, cu gura până la urechi, și cele de peste hotare și bine fac, că asta chiar că nu-i de ținut doar pentru noi.

Pentru aceia dintre voi care nu ați urmărit ultimele desfășurări de evenimente din mica dar cu adevărat sprintena noastră țărișoară, dați-mi voie să vă rezum:

Un om cu cap și bani în el, intitulat sugestiv Ghiță Ciorbă – pe care probabil nu l-ați văzut prin revista Capital, fiindcă nu încape – are chef de-o licitație. Nu? Ba da. Și cum nici o licitație nu e frumoasă, dacă nu-i câștigată, pașii firești în acest sens trebuie făcuți fără ezitare. Deci, șpagă pe loc, logic. Proceduri standard pentru astfel de cazuri, nimic ieșit din comun, până acum. Ca să fii absolut precis că ciubucu’ tău furat cu sudoarea frunții nu-i investit pe degeaba, cauți buzunarul potrivit care să fie capabil să-l valorifice. Și cine are cele mai frumoase buzunare din țară? Aleșii are, desigur! Iar dacă tot ai ajuns la ministru și deoarece e super ofertă, păi, de ce să fii țăran de la țară și să nu vă-mprieteniți, cum se cuvine, să-mpărțiți un caltaboș, să închinați o țuică și să spargi 15.000 de euro?

Păi, da, de ce nu?!

Zis și făcut. Da, stimați coninternetățeni: toți miniștrii pot fi cumpărați la birt, de orice om de afaceri mai milos. Uneori la pachet, alteori pe pachete (de licitații, că se mai pot îndesa câteva mai firave, pe lângă cea dodoloață). Da’ nu chiar pe-o salată, că ba pe-o mașină, ba pe-un zeci de mii de euro ce noi n-am văzut la un loc în viața noastră și alte astfel de mărunțișuri. Și, ca să nu se simtă excluși și ca să se asigure continuitatea reformei, intermediază cine?… Corect, foștii miniștri. La un episod din această incitantă telenovelă au participat de curând actualul nostru ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeș, dimpreună cu predecesorul său, Ioan Avram Mureșan, plus mai sus amintitul nene cu bilă, cojones și dinero.

La un șpriț prin capitală, cei trei comercializau țara-n armonie, după ce în prealabil deversaseră niște bucate ardelenești la actual ministru acas’. Toate se pot vedea pe înregistrăile video ale DNA, în coproducție cu Ciorbă care, când să se-mpută trebăluiala, se dă de trei ori peste cap și se face, din șpăgar infect, cameraman sub acoperire. Înregistrări care mai apoi au fost scăpate, pe jos, pe-un coridor de la TVR și apoi accidental nu-știm-cum date pe post, în jurnal, cu Băse și pop-cornul lipit de ecran.

Un antrenant concurs de-mprejuri ce ne încântă, pentru că de acum înainte sperăm că, odată cu evoluția tehnologică, vom vedea furtișagurile cel puțin live, pe Youtube.

Dar stați, ce zărim noi în reportajul TVR-ului, cu filmările flagrantului? Unde-au început tratativele pentru negoțu’ cu tot ce nu-i al nostru și nici n-o s-avem vreodată? Păi, negreșit, la Zalău…

Io ce tata naibii vă tot urlu’ aici, în scris, de luni de zile? V-am zis că Zalăul e buricu’? V-am zis!

Opinia mea? Am judecat îndelung problema și să știți că mi-am rezervat timp important să ajung la o concluzie care să nu fie pripită. În toată această conjunctură, pălincă pe la ministere, Zalăul la mijloc, întorsături, socoteli, ardeleni… Cred că ne concentrăm prea mult pe detalii lipsite de o adevărată relevanță.

Să mă explic. Trebuie să ne canalizăm energia pe ceva constructiv. Presa internațională a preluat deja subiectul, s-au prins că tre’ să ne taie fondurile europene pentru mai toate lucrurile ce nu le merităm, acum e momentul. În consecință, consider, oportună o ofensivă, un rapid damage-control: să promovăm și noi, de îndată și nu altcândva, valențele pălincii zălăuane, simbolul care este ea și moștenirea culturală ce-o însoțește. Tot răul spre bine! Am creat deci, următorul “spot” pentru un posibil “pitch”. Sunt deschis la oferte de cumpărare, fă, ministerelor.