Darius Hero

Vă prezint scuze în numele titlului; chiar regretă că n-a putut să fie prezent…

V

Există angajați ale căror salarii sunt definite prin “câștigă peste” și cei ale călor salarii sunt definite prin “câștigă sub”. Pragul în sine nu este tot timpul relevant, cât de care parte a lui ești.

V-am tot povestit despre buda unde mă duc eu pentru ca să fac caca atunci când îmi vine, undeva în afara firmei, conform unor norme nescrise de protecția muncii.

Mna, de când e vacanță, patronul învățămăntului superior, cunoscut în lumea interlopă drept portarul, a închis buda, că doar buda respectivă este la facultate. Or dacă lunile astea nu merge lumea la facultate, s-a convenit că nici eu nu mai diger și excret. O prostie! De adevărat, însă, lucrurile stau exact pe dos: eu mai diger și mai excret! Chiar pe dos!

Dar să vedeți! Tot fiindcă ar fi vacanță, mai marii universitari au ordonat a se construi încă un etaj la clădire, în vârful clădirei, fiindcă altundeva nu puteau să-l puie. Zis și făcut. Etajul erect în plus s-a și construit pe dată, zing!, apărând în văzduh, din neant. Și, știm cu toții, un nou etaj are implicații, nu așa… Un nou etaj înseamnă noi angajați. Noi angajați înseamnă noi intestine groase, iar intestinele groase aduc mereu după curul lor – ce? – noi veceuri.

Aici este când vara a început să lucreze în direcția mea: noi angajații nu muncesc în ea, vară, fiind concediu, deci folosesc buzile din domiciliile lor. (da, “aici este când”, pentru că timpul este măsurat în spațiu, v-am mai explicat)

Cum se traduce acest lucru în interesul meu? Un etaj numai și numai pentru fecalele mele. Și nu prin colțuri: am fost într-o expediție recent, fiindcă nu se mai putea tolera să defechez din picioare ca să nu ating colacul, jos, la colegii de la atelier, în timp ce ei aruncă cu apă pe geam, ca să mai ne-mprietenim.

Și ce credeți că am descoperit în acea oază luminoasă și neprihănită de picior studențesc sau didactic, printre birouri virgine, cu parchet nou și uși cu folie încă pe clanță? O livadă de buzi!!! Un catraliard de megametri cubi, cât vezi cu ochii, plutești în relaxare rectală, cu colace de veceu în jurul brâului. M-aș putea căca în fiecare o singură dată și șterge de pereți întreaga viață, că tot nu le-aș termina pe toate.

Până azi…

… când și restul lumii a găsit etajul. Totul, vă spui, TOTUL s-a schimbat și nu va mai fi la fel. Oamenii intră și ies după cum poftesc, ziua în amiaza mare, de parcă ar fi la ei în acasă. Calcă apăsat peste tot, cu labele lor cotropitoare, infecte, fără să respecte câtuși de puțin inocența copilăroasă a locului.

Îți pun degetele mitocice pe oglinzi și sug săpunul cu trompele exagerate și hămesite, făcând bulbuci sub rât. Sunt câh cu toții! Colcăie pe lângă mine, ferecat după ușă, pe closet, strângând între degetele încleștate groaznic ziarul, într-o constipare indusă. Sunt extrem de nemulțumit, să știți că nu-mi place deloc chestiunea aceast, dar deloc.

Sincer, mi-e dor de vechiul veceu, de la parter, cel închis. Mi-e dor de mirosul care mi-l lăsa în haine. De finețea hârtiei igienii de pe chiuvetă, al cărui capăt era umezit de ultima dată când am rupt-o, să mă șterg pe mâini de apa de izvor care curgea prin robinetul cel puțin oxidat, pentru că femeia de serviciu nu îl curăță, știind că nu-mi place să-mi rearanjeze lucrurile pe acolo.

***

SticlaPePalinca

[instantaneu surprins de Carcea]

***

La fel ca orice film de calitate, Batman este și el. Da, așa este formulată propoziția, ați citit bine. Lansat sub titlul Denevér Ember: A sötét lovag în Ungaria (Batman: The Dark Knight, în restul lumii), filmul este totuși o producție cinematografică de excepție, aducând un plus față de o peliculă comună prin faptul că în el toată lumea moare la sfârșit. Absolut toată. De două ori. Unii dintre lume atât în film, cât și în viața reală. Un final pe puțin nesimțit, pentru o serie cinematografică ce-și propune continuări.

Fiindcă, să nu pierdem din vedere, s-au prăpădit cu toții într-un fel destul de criptic cât să lase de-nțeles că vor mai juca totuși și în câteva sequel-uri, cât timp acesta este el însuși un prequel, dar lansat după cele de dinaintea lui, care îi urmează, de fapt cronologic, da’ noi n-am plătit încă destul bilete cât să pricepem.

Între alte socoteli complexe (că filmul e compus din patru filme în total, judecând după intrigă, următoarele ar putea fi doar generice) Batman are un telefon – desigur, refuzat de armată – care face hărți, da’ pe care nu-l lasă la poartă în China. Totuși, Batman i-l dă la negru ăla de-o făcut accident cu o fufă în mașină, care merge și se plimbă cu el, telefonul, prin China, deoarece acolo nu era voie, făcând hartă cu tot în jur. Mai este un telefon, pe care totuși îl lasă la poartă, fiindcă nu poate să facă hărți, ca primul, deși acesta poate să taie în schimb să taie curentul în toată clădirea. Mai puțin în lanterne, costumul lui Batman și celălalt telefon al lui Batman, care face hărți. Precum și telefonul cu care Batman trimite sms-uri la polițistul ăla bun, care moare pe la mijlocul filmului, dar nu mai moare pe la sfârșit. Deci trei telefoane, în total, fiindcă Batman probabil e banat în toate rețelele că nu și-a plătit abonamentul, deci își ia cartele. O posibilă explicație și pentru farul ăla de pe cer. Fiindcă Batman nu răspunde la telefon (ca să nu-l găsești prin triangulație), dar nici nu te sună înapoi dacă doar dai bip.

Între timp, apare Face. Despre Joker nu vorbim, că am o presimțire că nu mai joacă. Deci apare Face. Ăla care dă cu banu’ să vadă dacă trăiești sau mori. Și Face, ca personaj, durează cinci minute. Că moare. Deduceți, deci, că apare la sfârșitul filmului. Face apare direct internat în spital cu arsuri de gradul III pe 50% din corp, că așa-i Face, trăiește periculos și moare repede. Ei bine, de la externarea lui timpurie și până moare, deci în cele 5 minute finale, mai puțin minutul în care copilul urlă după Batman, Face a dat cu banul de vreo 25 de ori, ca să vadă dacă șansa le salvează sau nu viața celor care-i ies în cale. Din cele 25 de ori, dintre care o tură a dat de două, că pica altfel, a reușit să omoare un șofer. Care nici n-apare-n film, că-l împușcă afară din cadru.

Cât timp Face dă cu banu’, “două din trei”, ca să-i iasă, Batman ia telefonul pe de la negru pe de ascuns și, până să se dumirească, îl leagă la câteva sute de monitorașe mici și interceptează toate apelurile din Gotham City, care am căutat pe Google Earth și nu există! Deci încep să am dubii că și Batman ar exista.

După care se duce cu Lamborgini-ul și bușește, se duce cu Batmobilul și-l bușește și din Batmobil smulge-o Batmotocicletă pe care… o bușește. De un TIR. După care-l împușcă. Pe Batman. Și moare. Și nu moare și cade două etaje. Și moare. Și nu moare. Că a mai căzut el și un zgârie nori. Nu era împușcat, ce-i drept, da’ era un zgârie nori. Era, clar, că doar al lui era.

Eu totuși am niște frământări lăuntrice de care nu reușesc să scap, în urma vizionării:

1. Cine umflă roțile la Batmobil și i-l spală pe interior?
2. În sintagma “maybe you should’ve checked the manual”, referitoare la noile inovații la nivel de costum, cine a făcut munca de DTP pentru manual?
3. De ce croitoreasa care i-a făcut masca lui Batman nu-i lărgește gulerul ca să nu vorbească răgușit când strigă la răufăcători?
4. Unde există Bruce Wayne? Nu putem zice Batman este Bruce Wayne în viața reală, căci noi suntem în viața reală, Bruce Wayne fiind un personaj fictiv. Și atunci, ce fel de personaj este Batman sau unde suntem noi, de fapt?

Referitor la concursul din articolul trecut. Ați ghicit: culoarea este într-adevăr roșu.

***

PicioarePePereți

[fotografie realizată de Flavie]

281 comentarii

  • deci bibli, trebe sa ne schimbam si noi numele in monica sau ceva cu y. la tine e simplu. byblyotekaroo par egzampl. da la mine? io ce fac?

  • am citit Morcoveata, cum nu, si acum mi-e frica ca, daca ma opresc din baut apa, o sa ajunga mama sa tina cenusa in cana mea! da’ ce, oamenii din ziua de azi nu mai citesc poal da carota?

  • ce facem toaderisky, aberezi pe seama pseudonimului? cum adică cu y? înţeleg că te-ai prins că însuşi porecla mea e un pamflet şi dă bine la gagici şi vrei să-ncerci. Good luck my friend! :mrgreen:

  • ba dimpotriva. prea am socces. si nu vroi sa carele cumva sa continui in derectia asta. voiu sa ma linistesc.

  • MMMMonico, asa e, ai mei sint mai dusi cu capul. Mai ciudati, sa le zicem 😛 Nush ai lui Darius cum sint…
    Just to say hello, ca ma-ntorc in balamucul de unde am scos capul pentru putin timp.

  • deci cum sa fie asa balamuc vinerea?? monico, de ce nu mi-ai dat de stire dinainte?
    in fine. eu militez de asemenea pentru infaptuirea blogului lu’ krakilla.
    kraki, ai doua voturi deja. si probabil inca 1000 de la fanele devotate

  • Bine, deci n-am avut net tătă ziua. Am fo’ la un training cu firma, unde nu era nici wireless, nici wirte. NIMICA. Prizele erau pre’ departe de unde puteai să şi pui laptop. O prosteală generală.

    Dar m-am întors. Mă duc ca să pregătesc ceva divin pentru Jeg. Crachilă tot pune virgulă între subiect şi predicat, unde subiectul este prietenă-sa, deci cum să nu se departă, dacă stă între ea şi ce face? Restul sunt bine, văz. Mai ziceţi-mi de mi-a schepat ceva.

  • buuuuna.. ce e… ziua, seara, nu stiu.
    cateva precizari:
    1. aia nu era o culoare
    2. posibil sa fi fost rosu
    3. nu stiu

    in alta ordine de idei, daca Bibliotecaru are dilema cu butt-mobilul si astea eu am alta dilema: de unde stiu baietii aia din filme care le dau intalneala fetelor pe care le vad pentru prima oara la vrun bairam sindrofie ceva, de unde sa le ia cand merg la intalnire, ca doar zic de obicei “pick you up at 8″… da’ adresa?? ADREEEESAAAA ??????
    offf ce lume traim… 🙁

  • pfff. training. adica puti de la o posta a vodka ieftina. precis era si prietenul tau ugrofinic care vrea sa destabilizeze europa centrala.

    bey vlad. in filme gagicile sunt ca pe blog. le gasesti si cand nu te astepti. daramite la ora 8.

  • @Toader
    de acum încolo io să’ţ zîc twader, că sună bine. 😀
    @monica şi zappy
    Faza cu blogu’ pentru crăchi io o iniţiasem, cînd îl rugasem pe Darius Groza Bîja să-i facă şi lui un cap de blog.

    byblyotekare, ţine-o tot aşa. 😉

  • @ vlad
    Asta e o problemă simplă. Americanii se bazează foarte tare pe cartea de telefon. Şi ştii de ce? Că în filme în cartea de telefon există o singura Susan Jackson (să luăm de exemplu) iar ea este aşa în cartea de telefon chiar dacă stă cu părinţii şi normal ar trebui să fie taică-su acolo. Unde mai pui că numărul de telefon începe invariabil, orice zonă ar fi, orice stat cu… ai ghicit, cu 555. Pe de altă parte, dacă ai urmărit filmele americane, băieţii cer numărul de telefon înainte de a afla numele sau imediat după “îţi pot cumpăra un pahar?”, ca în Tanţa şi Costel, dacă mai ţii minte, şi când fata dă numărul (adică îl spune corect) este deja ca şi cum ar fi acceptat deja prima întâlnire. Americanii au un cod de conduită strict. Te duci, spui hai, ia spune hai, apoi băiatul spune ai em cutare, şi ea spune cutare, glad a mit iu, mi tu, ceva formule de agatat, du iu giv mi ior telefon nambăr, ies, is faiv, faiv, faiv…, ochei, babai, cal iu sun. Înţelegi?

  • Auzi, Ionutu, cica nu. Am patit-o si eu. Din cind in cind, daca apare distinsul nume de dariusgroza in comment, cica i se-ncurca-n filtre. Pentru imposibilitate furt de identitate jeghica suprema

  • Stimabilul căcăcios pe neve, micuţul puiuţ de comunist.. 😀 Cred că l-am numit măgariu pre degeaba.. 😀
    Mulţam fain monică! 😉
    deci twader?

  • Pai da, Ionute, tu initiasei blogul krakillesc; io si Zappy doar te sustineam 😀

    Da’ Kraki pe unde-o umbla? Si rebotezatul twader, asijderea…?

  • noa… eu n-am zis ca n-ai intitatara tu dara!
    deci ai mai multe voturi.
    crachi da-i cu blogu.
    darius tot pe tine te iubim, asa jegosheste, cum stim noi.

  • Vreau să-mi schimb conceptul de blog, nu mai vreau ştiri… îmi dă şi mie cineva o idee, despre ce să mă ocup…? Voi ce aţi vrea să citiţi pe un blog (nu neapărat al meu, în general)?

  • 😆 Bibli, ti-ai gasit si tu pe cine sa intrebi. Si, mai ales, unde. Asadara, judecind dupa ce-i aici, noua ne place sa citim comentarii.

  • Da. 🙂 Dar eu nu am calibru lui jegstar să vorbesc de o budă şi să fac o mie de comentarii. Nu am nici aparatura să fac filmuleţe, că altfel le-aş face. Nu am nici computere şi programe să le prelucrez… e nasol. Dar merci de gând.

  • bibli, mie-mi place genul de sinteză a ştirilor pe care o faci, selecţia şi prezentarea; ideia-i să faci ce-ţi place nu să cauţi să faci pe plac cuiva, pe blogul tău; scrie ce-ţi trece prin cap, doar e jurnalul tău personal; faptul că, în zilele noastre, jurnalele personale se ţin deschise e o necesară terapie de grup 😛

  • Ei, m-am cam plictisit să fiu atacat de diferiţi care-mi reproşează că le-am “furat” o poză, o ştire… toată lumea freamătă de gruja celor 500 de caractere pe care ai voie să le citezi… Au înnebunit cu toţii.

  • Şi eu sunt curioasă de partea cu spălatul batmobilului de prin interior. Mai lipsea să povesteşti cu amănunte culoarea(exactă, cu toate componentele ei!) şi mirosul lucrurilor ce le laşi tu în buda de la parterul facultăţii.
    😀

  • Hopa, încă o monică, mai sunteţi multe? 😀

    Zici că o să le primesc? Ca să te crez adu-mi aminte te rog pe ce stradă stau… :mrgreen:
    Dacă măcar ţi-ai notat asta continui să mai sper, dacă nu n-am decât să dau dreptate tipicarilor 😀

  • Bei, de ce le-ai dat la cititoarele-corectoare vacanta?
    Ca uite ce le-a scapat:
    “o producţie cinematografică de exepţie” exCeptie…

  • @ S
    Am mai spus că Darius este subtil şi se exprimă în simboluri.
    Excepţie, adică ex-cepţie, adică ceva care a fost acest “cepţie”.
    Ce ar fi acest “cepţie”.
    Păi îl găsim în excepţie, recepţie, concepţie, percepţie, … te-ai prins, se referă la legătura dintre raţional şi realitate? Astfel “o producţie cinematografică de exepţie” înseamnă de fapt că producţia cinematografică pierde acea legătură între raţional, “atingerea” realităţii şi realitate. Aşa trebuie gândit. Nu poţi urmări Andrei Rubliov dacă nu ştii care este simbolul calului alb… altfel nu înţelegi mare lucru din film. În Senatorul Melcilor se foloseşte simbolul bisericii sub apă… luat de la Andrei Tarkovski (dar şi din realitatea românească, căci biserica chiar este acolo, sub apă), şi iar trebuie să te gândeşti la astfel de simboluri pentru a percepe în ansamblu filmul.

  • moni&zappy
    păi voi, fete inteligente, credeţi dumiţele ieftinuţe ale jegstărului cum căci io nu descoperisem iutubu’ în, bunăoară, April, 11 2007, păi se poooate…să fiu io etichetată p’acelaş raft cu gîdea şi tipu’ cu leptopu’ 😛

  • …dragelor, tăt ce-i urcat pe iutub şi trilu despre mîţe, monitorizez zilnic, şi asta de ceve timp, de cînd îmi ascut ghiarele pe bloage 🙂

  • ei, zappy, cîte o mamă perseverentă supraveghează, iată, şi groapa de nisip virtuală; pe fondul acestei invadări a spaţiului, cu greu tolerată de nişte “băieţi de după bloguri” reuniţi în cartel taliban, a intervenit emanciparea istorică cu, desigur, tributul blazării 😛

  • Ce mai faci Darius? In afara de faptul ca te caci ca orice om…Uite eu nu am fost niciodata la Cluj si nici la Zalau. Ce e pe acolo? Sia ce mai zice? Tot asa…sa te duci invartindu-te?!

Sociale