Ulterioară: Azi îi cu mers la Zalău, deci. Vă urez de toate.
În preajma luminei sărbătorilor, stând la umbră etc. am izbutit să învăț și al doilea cântec la instrumentul miniatural, precum și să-mi corup înduplec un număr de nouă colegi de serviciu să ne acompaniem reciproc.
Dat fiind că între orașul meu de baștină și orașul în care m-am mutat ca să nu mai locuiesc în orașul meu de baștină este o distanță nu suficient de mare cât să mă separe mai drastic de părinții mei, aceștia din urmă au plăcerea uneori patologică, pe lângă a răsări la ușă oricând li se năzărește, să ne trimită mie și fratelui meu, în regim cvadruplu-săptămânal, haleală de mâncat în gură de acasă din Zalău, împachetată în diverse recipiente variind de la caserole, cutiuțe, găletușe, punguțe, sticle, ceaune, amfore și stanioluri; veți exclama “Vai, dar ce gingaș și totodată cât de util!“, când, de fapt, ar trebui să ziceți “Foai, băga-mi-aș, cum câh să se… adică… serios? Și cu de alea între? Și le mâncați toate? Cum?!“.
Aceasta de mai sus a fost toată o frază. Ei, bine, da. Așa se petrece. Obsesia la fel de bolnăvicioasă a tatălui Carcea e să ne sune de fiecare dată, ca să ne întrebe pe amândoi fiii ce am dori să ne trimită, ca să știe de ce să nu țină cont. Fiindcă dacă eu vreau ciorbă de fasole cu ciolan, el înțelege supă de pui cu cigo; dacă cer lasagne, se gândește că bogracs, iar dacă îndrăznesc să mă hămesesc la o salată de paste cu șuncă și maioneză (“salată” nemaifiind în acest sens de vreo utilitate), negreșit c-o să primesc omletă de aia rulată, cu brânză-n ea și apoi feliată și ținută două zile.
Omoloaga acestei nebunii a lui taică-miu în – zic formal – mintea maică-mii este să mă-ntrebe încă de pe drum dacă am stors mopul după ceea ce ea crede că ar fi fost făcut de curat din partea mea, iar de cum trece pragul să mă-ntrebe “de ce-i așa murdar în baie, intrăm cu bocancii?“, ”
de ce nu deschid geamul, vrem să ne sufocăm?“, “cum mi-am pus așa hainele la uscat, înnodate?” și “ce-s toate astea pe masă?“, pe care le ridică independent, ca la fiecare să afle “dacă-mi mai trebuie?“.
Doresc să folosesc ocazia sfintelor sărbători de iarnă pentru a le răspunde pe rând la dileme (ca să aibă ca referință, să le pot da cu link). Începând cu doamna.
Nu, n-am stors mopul și nici nu trebuia, deoarece nu l-am utilizat. Din același motiv este murdar în baie, încăpere pentru care-mi dau tot atâta interes cât pentru haine, când le scot din ea și le arunc pe chestia-aia-cum-îi-zice, asta deoarece n-am vreme, trebuind să-mi aranjez toate pe birou așa cum am eu chef, fiindcă AM NEVOIE DE ELE!
Tată: în ordine – ciorbă de fasole cu ciolan sau de cartofi cu smântănă, ardei iute murat, tocăniță de cartofi cu pui dezosat și usturoi, spaghetti (carnea tocată, că ne fierbem noi tăițeii) sau lasagne de pus în cuptor, șnițele cu pesmet sau grătar neprăjite încă, salată de boef da’ de pui de fapt sau de paste cu șuncă și maioneză, vinete cu maioneză, roșii, conopidă murată și fructe, unde nu se încadrează kiwi sau rodie, prăjitură de aia ca negresa de când eram mic sau tort ambasador, nu ișlere cu margarină, eventual ganaj și desigur că clătite cu dulceață de caise, dar rulate cu partea fină înafară! Destul de restrâns, că nu tre’ să le dai tăte deodată, ca să te miri că se strică-n frigider, lângă cârnații ăia neafumați pentru care n-o să scoatem niciodată uleiul de cartofi prăjiți din oală, ca să-l lăsăm la mocnit două zile, pentru a-i transforma în hrană comestibilă.
***
Entuziasm creștinesc, în preajma nașterii pruncului.
[aprecieri Adei]
***
Într-o dezbatere mai largă cu o tânără domnișoară de caracter și viitor, am avut neglijența de a folosi un diminutiv. Nu am scăpat netaxat, firește, micuța anarhistă burzuluindu-se prompt la mine, poate fiindcă și eu mă burzuluiesc din orice la oricine, așa că fiecare contra-burzuluială nu poate fi pierdută din vedere, oridecâte ori răsare.
Și atunci mi-am dat seama. Diminutivele, într-adevăr, sunt de căcat. Dacă ești neatent și-ți arăți slăbiciunea, cel mai probabil te vei trăda printr-un diminutiv. Dar! Sunt nevinovate! Lumea a uitat de unde a început: diminutivele au un sens! Ele au fost create ca să sublinieze mărimea mică, să zic așa, a unui ceva. Iar apoi au început să fie violate de toți nefutuții. Ele fiind mici, că-s diminutive, nu s-au putut apăra. Ș-așa, după apariția diminutivelor, au venit diminutivele mutant: frigi, secre (-tariat, așa i-a zis șeful meu, Călin, nu vă uitați). După ele, AU DIMINUTIVIZAT VERBELE! Cuplă. Mulțu.
Hát, atâta am vrut să vă spui. Ca să nu ziceți că-s ele. Nu-s ele. Sunteți voi! Apropo, nu mă refer la cineva anume în titlu și nici nu cunosc nici un Emilian, de altfel.
 ***
Ș-apropo de cum se simte criza unde nu-i ce bani să fie salvați, vedem că e pe bază de sindicat… 
[mulțumiri și pofte adresate Alinei de bibliotecă]
primul comment, să fie sigură treaba.. eu dau tonul de data asta >:)
voi cu toanele voastre cu tot!
În conserve de ton.
I see fat people
Teoretic, e mai mult de iubit din oamenii mai .. rotunzi. Teoretic.
Bine zice dragostea. Dar nu-i bai, că am ce să-mi promit de cumpănă-ntre ani.
mie tot imi trimit treizeci de conserve de pateu, salam si o semitona de branza, de parca la paris nu ar fi. si dupa ce ajung lesinata acasa de la autogara, cu valiza aia grea, descopar ca am carat conserve si borcane si ii sun sa urlu.
Ce vreau io să zic … femeia asta de serviciu e tot aia veche sau toate s-au trezit acuma în vreme de criză să ceară bani în plus? Şi apropo de mop: mă duc să spăl pe jos :))
[…] Măi, Emilian! Cu mult cântec în lumina sărbătorilor ce va să vie. […]
Şi zacuscă nu? Să vă trimită zacuscă! Cu ciuperci adicătălea că ştiu că nu-ţi plac dar aşa aveau şi ai mei obicei să trimită nu doar altceva decât ceream cât ce ştiau că-mi provoacă grimase doar la auzirea denumirilor
Încă eu mă bucuram de zacuscă cu ciuperci. Şi-apoi ce-s alea sărbători fără zacuscă cu ciuperci?
P.S. Grijă mare la clătite că te-ai făcut cât o oaie cu şorici 😀
v-o ieşît mai bine Muro Shavo. Mă! Tunde-te.
faina aia cu diminutivarea verbelor.. eu stiam ca diminutivu e o duda care se formeaza din cuvantul de baza sau radical la care se adauga un sufix. sa ma bata sfantu daca vad asta la “multu” sau “cupla”. e la fal ca si ideea cu facultate si faculta pentru ca pur si simplu ti-e sila sa mai pui un “-te” la final. parerea mea.. poate ma insel.
te pupic!
eu stau in orasul diminutivelor. aici pe toata lumea chema andreiutza, dariusica, dorinutza. la restaurant se mananca ciorbitza de vacutza cu painica. lista continua la nesfarsit, doar ca nu le mai observ, ca m-am obisnuit. vin acasaaa. merii crismăs
Prescurtarile nu e totuna cu diminutive. Oamenii prescu’ fin’ca se plicti’ sa zica tot cuvu’ sau doar ca sa se fando’, in schimb diminutivutzeaza ori ca sa se alintutzeasca ori ca sa fie politicoshei (ce, n-ati intalnit vanzatoare care va cer maruntei pentru painica sau coafeze care fac bretonel? – face parte din strategia lor instinctiva de PR-utz).
Si exista diminutive la verbe, da’ nu stiu daca si in romana. In italiana sigur, daca te-ajuta sa stii.
amuzant… looks like fun. tzucu-v-ash!
unie-i bibliiii s-o vază pe mihaaaa 😛
darius e un rasfatat
Doi răsfăţaţi. El singur.
Bai… da faza cu femeia de serviciu devine leit motiv… Sa inteleg ca-i aceeasi femeie de serviciu cu fata in Anu IV la facultate?
Sau intrucat aceste personaje au inceput sa-ti citeasca blogu’ ( ca de… unde-i jeg, trebuie si-o fumeie de serviciu) si se inspira din el intru alcatuirea mesajelor de inmuiat inimile la locatari…
filmul e banal. am sa il ascult acasa.
Foarte frumos cântecelul, de-a dreptul magic.
Pe mine unul mă interesează de unde deţii tu ukulelul, căci tare tânjesc şi eu după aşa un instrument.
oamenii au crezut ca se va lecui daca ii vor schimba mandolina. canta groaznic. cam cum canta cu cukulelul. doar ca in alta gama.
Ovidiu – mi-am luat-o cu 25 de lire din Marea Britanie, cam prin acest punct al vieţei…
Toader – eşti singur de sărbători, aşa-i?
tu gandesti cu ukulelele? 🙂
dai ba bani la femeia aia de serviciu ce puta mea, nemernicule, stai si razi de ea.
Miha e senzaţională!
si da-le ba si la fetele alea din spatele tau, sa-si ieie niste uaoa sa beie.
Băi Darius… Măcar ție îți este trimisă mâncare… Eu când vin cu pachet de acasă de cele mai multe descopăr că am biscuiți și supe la plic… Evident că în două zile sunt gata, iar apoi ajung să fac prostituție în căminul 16 pentru o felie de pită! Ce lasagne, frate! Cartofi prăjiți din când în când și o cantină când vreau cu adevărat să mă respect! Și acum, dacă tot aveți prea multă mâncare, după vacanță nu primești un biet nevoiaș pentru a-l hrăni? Promit că dau cu mopul!
Chiar despre acest tip de aranjament vom discuta în articolul viitor. Dar ai punctat bine, Andee.
Schige, măgărocule, nu-i fomeia me’ (de serviciu) şi nu râdeam, compătimeam neputincios.
Jimerine – să muncească!
Altfel – BIBLIII!
Chiar căutam surse alternative de hrană! Colegii de cămin s-au cam plictisit de mine și mă lasă să mor de foame, mai nou!
pai poate ar munci daca nu le-ai convoca la tot felul de acte “artistice” mai mult decat indoielnice. pai cum stoiul lu’ trombetta sa gandesti in harmalaia si behaiturile alea?
fain. mirobolant. o gaina transata mi-as dori..
si la multi ani mie 😀
Alo, tovarasu` , esti sigur ca cel de mai sus e Bibli ?????
N-as vrea sa cred ca e vreo clona sau o gluma proasta a cuiva.
Are dreptate, Miha e senzationala. Numai ca eu am una mica problema: care dintre ele e Miha ?
Baiatu` nu cunoaste, parol.
Pe de alta parte vin sarbatorile si lasam supararile, chiar daca unii nu si-au cerut inca scuze pentru prostiile lor. Si uram cum se cuvine: La multi ani tuturor, sanatate, “drum drept si lumina“ !
(sanchi, tocmai mi-a spus Google Analytics ca mi-am taiat de pe lista cel mai bun referrer)
CRACIUN FERICIT darius….asemnea tuturor celor care posteaza pe aici…darius o mica curiozitate…de ce “jeg.ro”?
deci tin si eu sa ma alatur corului proslavitor despre miha. sa ii transmiti, draga darius, urarile noastre de multa muzicalitate in continuare, sa isi gaseasca un flacau intreg la minte si la trup, apt sa sustina o casnicie fericita si multi copii frumosi.
de asemenea, sa nu uiti sa ii transmiti domnului calin crainic ca il apreciem si il consideram o persoana de incredere, cu potential si mai mare decat cel deja dovedit cu varf si indesat in strunirea subalternilor sai si ca suntem de acord cu faptul ca el este cel care ar fi meritat parinti buni precum carcea si mirmen si nu divers subaltern al sau care nu face decat sa se smiorcaie ca un vlastar rau care porneste de la un trunchi sanatos.
urez, nu in ultimul rand, lui dacian sa aiba o jumatate de apartament curata, frumoasa, data cu mopu’ si asa mai departe.
…
hai ba, si lui darius,
sa te distrezi ba coita!
Mariene – este Bibliotecaru, am verificat pe dupe IP, da’ este dintr-un loc din care n-a mai intrat de când eram eu plecat pe coclauri. Iar Miha e aia cu păru’ scurt şi galbân, ce pare din alt film (pe care-l aşteaptă Bibli).
Pleoapă – fără motiv. 🙂
Toader – deci singur de sărbători, da?
:))) cum dracu’ sa fiu singur ba? :)) ‘ai de curu’ dumitale.:)))
Super
Toderel – păi, simplu: soţia ta merge la munte cu amantul ei. 😛
Crăciun Fericit Tuturor! Să aveţi fericiri mari şi fericiri mici şi multe, dar mai ales să iubiţi ca să fiţi iubiţi.
Cine a zis mai ca nu se intoarce Bibli, aud ?
am dat drumu’ la sonor. in afara de baiatul cu cutia de carton restul sunt o dezamagire. si cu exceptia lui calin crainic care are mereu privirea aia vindecatoare.
De lemn. Cutia, zic.
Crăciun fericit!
da. baiatul cu cutia chiar a tratat de o maniera responsabila evenimentul.
N-am timp sa citesc articolul… De doua ore imi bag o boxa intr-o usa de masina! Sarbatori fericite si voua… semnul exclamarii. Ce frig e, ba! Sau era portiera… Vreau sa ascult muzica la casti. Coniac.